Criză fără precedent. România nu are guvern
Ne aflam in plina criza guvernamentala, una fara precedent nu prin intensitatea ei. Din acest punct de vedere, pe masura actorilor ei principali, criza e una de opereta. E fara precedent prin efectele ei, certe si potentiale. Pentru prima data, guvernul Romaniei este blocat. Nu poate functiona, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Politic, este o situatie care ii avantajeaza si pe dl Iohannis, si pe dna Dancila, am mai spus. Lupta dintre cei doi ocupa intreaga scena, se valideaza reciproc ca adversari ireconciliabili, ceea ce le dinamizeaza electoratele, iar dna Dancila e validata ca principal rival al presedintelui in functie, deci ca pretendenta la intrarea in finala.
Cat timp criza aceasta va tine capul de afis, si sigur il va tine, este greu ca alt candidat sa isi faca loc pe prima pagina, cu atat mai mult cu cat avem probabil cea mai plicticoasa garnitura de candidati la prezidentiale.
Din punct de vedere juridic, lucrurile sunt foarte clare, pentru ca art 85 al 3 din Constitutie nu lasa loc dubiilor: "Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea primului-ministru".
Remarcam asadar ca art 85 se refera la doua situatii distincte in care presedintele nu are dreptul sa semneze decrete de numire in functie a unor ministri decat dupa ce Parlamentul isi da acceptul.
Cazul numarul 1: restucturarea guvernului. Adica premierul considera ca trebuie sa reduca sau sa majoreze numarul ministerelor. Nu suntem in aceasta situatie, chiar daca este creata voit aceasta confuzie, pentru ca in cazul respingerii restructurarii poate aparea o discutie daca guvernul pleaca sau doar ramane in forma nerestructurata votata deja la investitura.
Cazul numarul 2: schimbarea compozitiei politice a guvernului. Adica un partid pleaca (asa cum a facut ALDE acum sau PSD in 2009) sau este dat afara (PD in 2007) din guvern. Este situatia in care ne aflam.
Iar daca in acest caz 2 guvernul nu primeste votul Parlamentului, nu are cum sa ramana in functie pentru ca nu are cum sa revina la situatia anterioara decat daca aduce cumva inapoi partidul plecat. Altfel ramane intr-o compozitie politica nevalidata.
Si daca ministrii ALDE revin in guvern, daca isi retrag demisiile? Intreaba unii. Nu au cum sa le retraga, cat timp in baza demisiilor, presedintele a semnat decretele de revocare din functie, iar decretele au fost publicate in MOf.
Singura varianta ar fi ca ALDE sa accepte sa revina, premierul sa propuna presedintelui noi ministri ALDE in locul celor plecati (sau pe aceiasi) si presedintele sa-i accepte. O posibilitate firava, cat timp in afara de Teodor Melescanu nu vad totusi multi doritori sa ia in brate guvernul Dancila.
Deci, la momentul vorbirii, guvernul a devenit din coalitie unul monocolor, cu o compozitie schimbata, si nu poate functiona asa din punct de vedere constitutional.
In opinia mea, presedintele nu avea dreptul sa prelungeasca aceasta situatie cu 45 de zile prin semnarea decretelor pentru interimari. Art 107 din Constitutie, referitor la interimat, se aplica unui guvern valid si nu poate fi folosit pentru prelungirea unei situatii neconstitutionale in care ne aflam acum. Nu poti folosi o norma constitutionala pentru a genera sau prelungi o situatie neconstitutionala.
Da, este adevarat ca in 2009, dupa retragerea PSD de la guvernare, guvernul Boc a ramas cu interimari. Dar era el insusi un guvern interimar pentru ca imediat dupa retragere, PSD a depus motiune de cenzura. De ce nu ar face opozitia acelasi lucru?
Pentru ca nu are majoritatea pe care o avea atunci PSD alaturi de PNL si UDMR. Deci motiunea a fost o demostratie de forta, care sa marcheze finalul puterii presedintelui Basescu chiar inainte de alegeri. Urma planul, esuat, de fortare a mainii presedintelui cu desemnarea lui Klaus Iohannis in functia de premier.
Acum Opozita e slaba, divizata, si cel putin doua partide nu au niciun interes sa se asocieze motiunii. Pro Romania, pentru ca Victor Ponta vrea sa preia PSD, nu sa-l antagonizeze scotandu-l de la guvernare cu mana lui. ALDE, pentru ca nu poate accepta o motiune care ataca guvernarea din care pana ieri a facut parte.
Pentru ca refuza sa aplice Constitutia, Viorica Dancila a blocat guvernul. Solutia de deblocare a simpla: se duce rapid in Parlament cu noua formula si cere votul.
Nu o face pentru a nu se vedea ca nu are majoritate si pentru ca odata picat guvernul, desi tot ea va ramane premier interimar pana la validarea unui nou guvern, va iesi din jocul politc central, care nu va mai fi despre Dancila si Iohannis ca acum, ci despre Iohannis si viitorul premier, despre cine propune sau nu propune, despre anticipate etc. Iar dna Dancila vrea sa ramana in mijlocul jocului, ca sa si pastreze o sansa la turul al II-lea.
Acolo unde are si presedintele Iohannis tot interesul electoral sa o tina. De aceea probabil s-a limitat la o actiune corecta de respingere a interimatelor, cu atacul politic de rigoare, dar fara nicio actiune de presare, nici macar o amenintare cu sesizarea unui conflict la CCR, pentru sfidarea Parlamentului.
Simplul fapt ca guvernul Dancila nu mai poate face nimic nu ar trebui sa fie nicio pierdere, dimpotriva, cateva nenorociri mai putin. Dar dincolo de asta, faptul ca in acest moment, tara este fara guvern functional este foarte grav.
Putem avea norocul sa nu se intample nimic important si lucrurile sa mearga in inertie pana la transarea crizei, dar o situatie de criza poate aparea oricand, o interventie poate fi oricand imperios necesara. Ideea de tara fara guvern ar trebui sa fie de neconceput, dar iat-o realitate in tara in care Viorica Dancila a putut ajunge premier pentru ca presedintele a mai dat o sansa PSD.
