„Vă împărtăşesc mai multe concluzii pe care le-am tras, după lungi discuţii cu decidenţi politici, foşti şi actuali, europeni şi americani privind ce altceva decât modul în care se luptă cu coronavirusul şi mai ales, privind situaţia economică post-criză.
Prelungirea stării de urgenţă este obligatorie iar şantajul politic este inadmisibil.
DA, se contemplă în unele state o ieşire treptată din regimul de restricţii dar procedurile sunt încă incerte şi cu foarte multe semne de întrebare privind modalităţile de implementare.
Nu sunt dintre cei care îşi dau cu părerea în orice dar experienţa guvernamentală şi, repet, opiniile unor politicieni sau oficiali bancari străini dar şi români (Cristian Grosu, Radu Crăciun, Mircea Coşea, Ionuţ Dumitru sau Adrian Câciu) mă îndeamnă să fac câteva comentarii.
Deocamdată, două idei:
1. Este necesar un Acord-Cadru negociat şi convenit, în cel mult 30 de zile, conţinând prevederi excepţionale privind circulaţia în UE a muncitorilor români.
Acest Acord trebuie să cuprindă:
· angajamentul formal (pentru că este o decizie naţională a statelor Schengen) privind primirea imediată a României în spaţiul Schengen.
· creşterea corespunzătoare a salariilor românilor care muncesc în agricultură, sănătate, asistenţă socială sau în alte domenii în Germania, Olanda, Marea Britanie, Belgia şi oricare alt stat UE, la un nivel corespunzător celui la care au dreptul cetăţenii statelor respective, pentru acelaşi tip de activitate. Proceduri de protecţie, verificabile de catre statul român.
· Despăgubirea României cu o sumă corespunzătoare unui procent din câştigul pe care economiile statelor respective îl înregistrează în dauna intereselor statului român
· Reamintesc că regulile UE privind protecţionismul au fost suspendate
· Repet - Nu limitarea accesului cetăţeanului român la locuri de muncă mai bine plătite în Europa este dezideratul. Nici pe departe. Discutăm de obligaţii excepţionale între angajatori şi angajaţi care trebuie reglementate, interstatal, în condiţii de egalitate, aşa cum spun Tratatele constitutive ale UE.
2. Majoritatea statelor UE dar şi SUA, lovite de criza COVID-19 au luat măsuri privind suspendarea/amânarea plăţilor obligaţiilor către stat.
DAR:
· decizii de tipul celei luate la Bucureşti prin care aceste obligaţii ar urma să fie plătite de sectorul privat, integral, într-un interval de 30 de zile după încetarea Stării de Urgenţă împreună cu datoriile curente este devastatoare pentru debitori, mai ales pentru cei din zona privată.
· AR FI NECESARĂ STABILIREA UNUI PROGRAM EŞALONAT de plată a "datoriei istorice acumulate în perioada aplicării stării de urgenţă" (exclus evaziunea fiscală), PE O PERIOADA DE ŞASE LUNI până la un an (practică europeană răspândită).
· Marile companii, chiar cele scutite de taxe în condiţiile în care şi-au reprofilat producţia, nu au fost scutite de plata impozitului pe profit. Dacă ideea funcţionează în Franţa, Germania, Ungaria şi alte state UE nu văd de ce în România ar fi altfel.
Voi reveni cu comentarii, privind “Strategiile de ieşire din criză”, aflate încă în discuţie, în SUA, Spania, Franţa inclusiv cu abordarea Germaniei, chiar mai categorică, privind preluarea acţionariatului unor companii strategice. Nu este populism ci realism politico - economic.
Câteva dintre aceste idei le-am transmis şi decidenţilor din România....... Probabil că le-au verificat şi nu sunt aplicabile la noi. Păcat. În alte ţări dau deja rezultate. Să nu piedem iarăși startul!!!”
