Asasinarea lui Qasem Soleimani de către armata americană reprezintă  „un moment exploziv” în relaţiile internaţionale şi în relaţiile dintre statele din Orientul Mijloc, este de părere fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu. Invitat în platoul Digi24, Diaconescu explică faptul că represaliile din partea Iranului vor veni cu siguranţă. Fostul ministru spune, totuşi, că nu crede în ipoteza unui război deschis între SUA şi Iran.  

„Din punctul de vedere al Orientului Mijlociu, este un moment exploziv”

„Din punctul de vedere al Orientului Mijlociu, dar şi la nivelul securităţii globale, este un moment exploziv. Practic, începând cu anul 2016-17, când Statele Unite au decis să iasă din acordul nuclear cu Iranul, situaţia, relaţiile dintre cele două state, ca de altfel şi cea regională, au evoluat extrem de negativ. Am avut, practic, momente când, inclusiv general Soleimani a condus, din perspectiva Teheranului, o dezvoltare la nivel regional din Liban până în Yemen, generând tensiuni, conflicte foarte complicate, multe dintre ele soldându-se cu victime, inclusiv cetăţeni americani. În acest moment, practic, întregul serviciu militar desfăşurat în zonă, ca de altfel şi cel diplomatic de la nivel global, sunt în alertă maximă. Se aşteaptă un moment de retaliere din partea Teheranului, care poate avea loc în Orientul Mijlociu, în Strâmtoarea Ormuz, de exemplu, unde traficul de energie este cunoscut a fi cel mai cunoscut din lume sau chiar în America Latină.

Se pare că Teheranul se va gândi la o lovitură asimetrică parţial previzibilă, dar, în orice caz, situaţia este cât se poate de confuză, evident şi Congresul american s-a sesizat pentru că dacă e vorba de competenţe privind astfel de lovituri punctuale, într-adevăr preşedintele are această bază legală. În ceea ce priveşte declararea unui război sau intrarea într-un război a Statelor Unite, aceasta e o chestiune care ţine de competenţa Congresului”, a spus Cristian Diaconescu la Digi24.

„Soleimani era un jucător agresiv, hotărât, determinat”

„În acest moment şi germanii desfăşuraţi în Irak sunt în cazarmă. Se pune problema celor 5000 de soldaţi americani care se află în Irak acum când discutăm. Bazele americane din Qatar, pe de-o parte situaţia era oarecum previzibilă, pe de altă parte, Soleimani era acel tip de personaj care, formal, era destul de agresiv în sprijinirea violentă a intereselor Iranului în zonă, pe de altă parte era şi un partener de discuţii informale. O înţelegere în acest sens s-a realizat cu el în momentul în care SUA şi alte forţe occidentale au intervenit împotriva Statului Islamic în Irak şi Siria. El, atunci, şi-a asumat în numele Iranului o poziţie pasivă, lăsând ca desfăşurările militare americane orientate împotriva ISIS să continue, pe de altă parte, este cel care conducea şi miliţiile Hezbollah şi miliţiile Houthi din Yemen care luptă cu Arabia Saudită, deci din punct de vedere regional, era un jucător agresiv, hotărât, determinat, al Iranului, folosind mijloace total neortodoxe, în mod evident, în a îşi promova interese şi implicit ale statului iranian.

Probabil că Teheranul nu va reacţiona imediat, sigur că aranjamentele regionale vor încerca într-o formă sau alta să diminueze pericolul pentru a nu deveni iminent sau pentru a nu genera un război generalizat prin proxy, Israelul este în stare de alertă, evident, premierul Netanyahu şi-a scurtat o vizită în Grecia întorcându-se la Tel Aviv, deci din acest punct de vedere, sigur, în plan politic se lucrează, nu ştiu, însă, care este marja în care se mai poate discuta în acest moment pentru că, într-o formă sau alta, în mod sigur Teheranul va reacţiona”, a completat fostul ministru de Externe.

Acţiunea SUA a fost una de „escaladare” a conflictului

„Posibil, există astfel de lovituri pre-emptive, se întâmplă, în orice caz tot în ideea de a preveni o acţiune ulterioară. În orice caz, gestul Statelor Unite a fost criticat nu numai de, să zicem, criticii tradiţionali – Rusia şi China, dar şi de Franţa. A ieşit la un nivel mai redus Amelie de Montchalin, care este o bună cunoscătoare a spaţiului oriental, ea fiind ministru adjunct de Externe dar, în orice caz, şi Franţa s-a raliat criticilor din Consiliul de Securitate în legătură cu această decizie a Administraţiei Trump.

De regulă, după o astfel de lovitură, iese preşedintele SUA, explicând raţiunile care au stat la baza unei astfel de decizii, acum a ieşit ministrul de Externe. În general, explicaţia se referă la prevenirea unor acte violente ulterioare.

E destul de complicat deocamdată, tema este la cald. În orice caz, din punctul de vedere al administraţiilor anterioare, ca şi a acestei administraţii, o astfel de decizie se ia ca parte a unui plan. Adică, de regulă, eu ştiu că nu este o decizie singulară, punctuală, aici n-ar trebui să vorbim de emoţii, de tentaţia răzbunării... Nu. Sunt elemente, poate preventive, după cum spune Pompeo, poate făcând parte dintr-un plan mai larg, în orice caz, un tip de quid pro quo a existat în urmă cu câteva săptămâni, un contractor american a fost ucis în Irak, după care aviaţia americană a bombardat nişte baze militare din Irak susţinute de iranieni, după care, şiiţii au atacat ambasada Statelor Unite, deci este vorba de o escaladare în acest moment. Încă o dată, în funcţie de cum se va orienta Teheranul, vom vedea în ce măsură situaţia poate fi calmată sau nu.

Situaţia între SUA şi Iran, în context regional, este atât de complicată şi atât de gravă, încât adăugarea acestui eveniment făcută doar pe baze emoţionale ar fi inacceptabilă. Sigur că trebuie să mai existe şi altceva în context.

În primul rând trebuie să îşi protejeze interesele oriunde în lume. În general, ţintele de retaliere sunt militare sau diplomatice, deci din acest punct de vedere până când există un anumit tip de stabilizare a situaţiei, dacă mai poate fi vorba de aşa ceva, evident că trebuie să îşi păzească asset-urile militare sau politico-diplomatice. În al doilea rând, sunt foarte multe zone şi canale de comunicare nepublice prin care se încearcă o acomodare a situaţiei. Nu ştiu dacă din punctul de vedere al Iranului în acest moment mai există vreo disponibilitate. Ceea ce în egală măsură mi se pare o dezvoltare periculoasă ar fi abandonarea cu totul a acordului nuclear între Iran şi celelalte forţe, naţiuni la nivel global în afara SUA, pentru că, atâta vreme cât nu ai ceva mai bun de pus în loc, este o problemă să ieşi dintr-un acord care vizează dezarmarea nucleară”

„Iranul nu îşi poate asuma o confruntare directă”

Întrebat dacă vede vreo asemănare între  asasinarea lui Soleimani şi asasinarea moştenitorului coroanei Habsburgice Franz Ferdinand în 1914, eveniment care a dus la declanşarea Primului Război Mondial , Diaconescu spune că o astfel de asemănare nu este „nimerită”: 

„Nu, nu cred că este nimerită, eu nu cred că va exista un război deschis, nu cred că nici Iranul nu îşi poate asuma o confruntare, practic, cu toate statele din regiune, pentru că SUA are marea majoritatea a naţiunilor aliate, în timp ce Iranul, în afară de guvernul de la Baghdad, nici nu pot să zic Irakul şi guvernul de la Damasc, are prea puţini aliaţi, iar relaţia mai apropiată, în anumite momente, de Federaţia Rusă şi China, după părerea mea, este una de conjuctură, deci nu s-ar asocia în condiţiile unui conflict deschis cu SUA, sub nicio formă.

Pe de altă parte, este evident, având în vedere şi perspectiva iconoclastă în care era prezentat Soleimani în mediile iraniene, dar şi în afara Iranului, faptul că se gândesc la un anume tip de răspuns, dar aici proporţionalitatea contează cel mai mult”. SURSA:  Digi24.ro