„Credeați că a început ofensiva Ucrainei? Așteptați până intră în teren brigăzile grele”
Există lupte în curs de desfășurare pe întreaga linie de front din Ucraina, declară general-locotenentul (r) Ben Hodges, dar momentul decisiv va veni atunci când vom vedea sute de vehicule blindate lovind linia rusă, scrie Ben Hodges, într-o analiză CEPA .
<< Canalele de social media sunt pline de înregistrări neclare cu tancuri și explozii în sudul și estul Ucrainei. Peste tot se fac declarații că contraofensiva mult așteptată a Kievului este în desfășurare, ceea ce provoacă o oarecare încântare și teamă. Ofensiva este extrem de importantă pentru viitorul Ucrainei.
Dar atunci când evaluăm ceea ce se întâmplă în realitate, este util să înțelegem câteva fapte cheie. Există o mare diferență între declanșarea unei ofensive și atacul principal sau efortul principal al operațiunii. Ofensiva a început în mod clar, dar nu cred că a avut loc atacul principal.
Cred că vom ști că atacul principal a început cu adevărat atunci când vedem mari formații blindate alăturându-se asaltului. Până în prezent, nu cred că am asistat la această concentrare de câteva sute de tancuri și vehicule de luptă pentru infanterie (IFV-uri) în atac.
Un batalion ucrainean de tancuri are în mod normal 31 de tancuri. Un batalion de infanterie blindată ar avea aproximativ același număr. Adăugați vehicule blindate care transportă ingineri, apărare antiaeriană, logistică și așa mai departe. O brigadă blindată ar avea, probabil, trei batalioane de tancuri și unul sau două batalioane de infanterie mecanizată. În total, o brigadă blindată va avea peste 250 de vehicule blindate de diferite tipuri.
Estimez că ucrainenii au constituit între șapte și 12 brigăzi blindate. Unele pot avea doar echipament ucrainean sau capturat de la ruși, iar altele vor avea o combinație de echipament furnizat de Occident.
Când vom vedea două sau trei dintre aceste brigăzi (aproximativ 500-750 de vehicule blindate) concentrate pe un front îngust, va fi posibil să spunem că atacul principal probabil a început și unde se întâmplă. Dar chiar și atunci, trebuie să fim atenți. Statul Major General ucrainean va dori să țină rușii confuzi cu privire la locația atacului principal cât mai mult posibil, iar ei nu vor fi prea deranjați (și probabil vor fi încântați) dacă Twitter greșește.
Dacă Vestul furnizează tot ceea ce are nevoie Armata Ucraineană (UAF), în special arme de precizie de lungă rază, atunci mă aștept în continuare ca Ucraina să poată elibera Crimeea, terenul decisiv al acestui război, până la sfârșitul acestui an, adică până la sfârșitul lunii august. Acesta este unul dintre obiectivele ofensivei, cred eu. În acel moment, armele de precizie de lungă rază ale UAF ar putea atinge Sevastopol, Saki Dzankoi și alte obiective cheie din Crimeea, ceea ce le-ar permite să facă peninsula inoportună pentru forțele rusești. De aceea, livrarea de către Marea Britanie a rachetelor de croazieră lansate de avion, Storm Shadow, cu o rază de acțiune de peste 155 de mile, a fost o contribuție atât de importantă.
Sper că Administrația Biden va ceda în cele din urmă și va furniza Ucrainei rachete balistice ATACMS cu rază scurtă (până la 300 km sau 186 de mile), lansate de la sol către sol. Aceasta ar marca o contribuție decisivă la ceea ce pot realiza forțele ucrainene pe teren, oferind ofensivei un impuls enorm.
Unii au dat data de început a acestei campanii pe 4 iunie, cu două zile înainte de sabotajul Rusiei asupra Barajului Kahovka de pe râul Dnipro, pe 6 iunie. Acesta a fost probabil momentul în care generalul Valerii Zaluzhny, comandantul-șef al UAF, a decis – în opinia mea – că cele trei precondiții ale sale au fost îndeplinite și că poate da, astfel, undă verde. El ar fi întrebat:
- Există suficientă putere de luptă (brigăzi blindate cu tancuri, vehicule de luptă pentru infanterie, ingineri, artilerie, apărare antiaeriană și logistică) pentru a putea penetra apărarea liniară rusă și a realiza sarcinile alocate, care probabil includ întreruperea „podului terestru” de la Rusia spre Crimeea și securizarea centralei nucleare Zaporojie?;
- Au fost suficient de degradate apărarea și logistica rusă; a fost perturbată în mod adecvat zona din spate și rețeaua de transport rusă; și sunt liderii ruși suficient de confuzi în ceea ce privește scopul și momentele ofensivei UAF?;
- Este solul suficient de uscat pentru a susține deplasarea a sute de vehicule grele, pe șenile și blindate?
În poziții defensive înaintea unităților de asalt ale UAF se află rușii, așezați în spatele a sute de mile de tranșee cu buncăre, câmpuri minate, șanțuri antitanc și benzi de obstacole numite „dinți de dragon”. Dar aceste apărări sunt la fel de bune precum soldații care le ocupă și care acoperă aceste obstacole. Nu sunt impresionat de capacitățile de luptă ale rușilor în majoritatea locurilor, iar luptele violente pe care le vedem între diferiții lideri ruși (de exemplu, războinici ca Prigojin și Kadîrov) evidențiază lipsa de coeziune de pe partea rusă. Îmi închipui că UAF va exploata aceasta.
Până în prezent, se pare că ucrainenii sunt în continuare în cercetare, presiune, în căutarea vulnerabilităților de exploatat, consolidând succesul tactic local acolo unde îl găsesc sau îl creează. Acesta este unul dintre avantajele adoptării de către ei a comandamentului și controlului tactic în stil occidental, în care liderii de nivel inferior pot lua decizii pe cont propriu. Și unele dintre lucrurile pe care le vedem sunt, probabil, menite să confuzeze rușii cu privire la locul unde va fi livrat în cele din urmă atacul principal. A prezenta un Leopard pe câmpul de luptă într-un stadiu atât de timpuriu a fost, probabil, în opinia mea, menit să atragă multă atenție în acea zonă, poate ca o diversiune. Nu pot ști asta cu certitudine, dar este ceva ce aș fi făcut, având în vedere toată atenția din media acordată acestor tancuri excelente.
Ca întotdeauna, cei implicați în luptă se confruntă nu doar cu înșelătoriile inamicului, ci și cu confuzia pură a luptei. Ceața războiului afectează într-adevăr comandanții de pe teren. Întotdeauna am avut dificultăți mari în a vizualiza și înțelege ceea ce se întâmpla în timpul unei lupte – în calitate de comandant de brigadă și ca șef de operații în Irak, și ulterior ca Director de Operații în Kandahar, Afganistan – chiar dacă aveam cele mai recente sisteme de comandă și control. Un comandant este totuși dependent de rapoartele de la comandanții dinaintea sa, angajați efectiv în zona de luptă de la marginea înaintată a bătăliei. Dronele ajută la obținerea unei viziuni generale, dar sunt totuși o provocare. De aceea, este esențial să avem încredere în comandanții subordonați pentru a înțelege planul general și a lua decizii bune în plină luptă.
Totuși, vor fi și pierderi. Distrugerea unui singur Leopard a provocat mult entuziasm pe Twitter, dar acesta a fost de fapt recuperat de pe câmpul de luptă pentru a fi reparat și reintrodus în luptă. Este impresionant. Aceasta este practica noastră în Armata SUA și merită menționată realizarea UAF de a face același lucru.
Există multă incertitudine, dar un lucru de care putem fi siguri – Statul Major General ucrainean a făcut o treabă excelentă în protejarea informațiilor pentru a împiedica rușii să știe ce se întâmplă și să se pregătească pentru atac.
Incertitudinea în mintea rușilor poate fi unul dintre motivele sabotajului lor asupra barajului Kakhovka. Pe lângă consecințele umanitare și ecologice groaznice, inundațiile în terenurile joase și lărgirea râului Dnipro ar putea amâna operațiunile ofensive ale UAF în acea zonă pentru o perioadă. Dar există voci experte care spun că apele vor scădea în următoarele cinci până la șapte zile, iar solul va începe rapid să se usuce sub căldura verii. Deci, efectul probabil dorit de partea rusă – de a face traversarea Dnipro mai dificilă – va fi probabil de scurtă durată.
Între timp, nu am deloc încredere în niciun raport din partea rușilor cu privire la demolarea barajului sau la orice se întâmplă în linia de contact. Ucrainenii, desigur, sunt foarte disciplinați în protejarea informațiilor și sunt, de asemenea, foarte buni în controlarea narativului. Vom afla mai multe în curând.
Așadar, de ce are nevoie Ucraina pe măsură ce se implică în acest mare efort național? Are nevoie de susținători și are mare nevoie de sistemele ATACMS.>>
