Crătițăreasa lui Dragnea, declarație de o NESIMȚIRE SFIDĂTOARE după ce trei frățiori ai PSD au fugit din țară de sub nasul polițiștilor
Crătițăreasa lui Dragnea, declarație de o nesimțire sfidătoare după ce trei frățiori ai PSD au fugit din țară de sub nasul polițiștilor și i s-a cerut demisia: Nu îmi dau demisia când un poliţist ”dintr-o oricare secţie” nu-şi duce la îndeplinire sarcinile. Ministrul de Interne, Carmen Dan, scrie, intr-o postare pe Facebook, ca "nu sunt aici pentru a-mi da demisia atunci cand un politist judiciar dintr-o oricare sectie de politie din Romania nu-si duce la indeplinire sarcinile pe care le are conform fisei postului". Postarea crătițăresei lui Dragnea vine dupa disparitia omului de afaceri Avraham Morgenstern, condamnat saptamana aceasta la 8 ani de inchisoare cu executare.
Cazul lui Avraham Morgenstern este al treilea de acest fel intr-un interval scurt, dupa Sebastian Ghita si Puiu Popoviciu.
"Va asigur ca nici nu voi lasa lucrurile asa, intr-o nota discreta, insa e cazul ca de acum inainte superiorii directi ai celor care nu-si indeplinesc atributiile de serviciu sa iasa personal cu explicatii in fata publicului, sa isi asume erorile sau abaterile si sa suporte consecintele", a mai scris Carmen Dan pe Facebook.
Postarea integrala a lui Carmen Dan pe Facebook:
Am decis astăzi să fac o altfel de declarație, iar calitatea pe care o am - aceea de ministru de interne – face ca și o postare pe Facebook să fie considerată o declarație oficială. Înțeleg asta și vă rog să o luați ca atare.
Sunt un om pragmatic și cred cu tărie în sintagma potrivit căreia suntem consecința propriilor fapte.
Spun asta pentru că, cel puțin mie, viața mi-a dovedit că suntem singurii responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă. Exclud aici, desigur, evenimentele nefericite, cum ar fi bolile sau accidentele, deși, și aici, apare o notă relativă în discuție.
Exista tendința de a ne încadra în celebrul triunghi victimă-salvator-agresor. Nu o spun eu, o spun cei care, științific vorbind, s-au aplecat asupra comportamentelor umane. Dacă realizezi că niciuna dintre cele trei poziții nu este cea pe care trebuie să o ocupi, dacă te autoevaluezi într-o manieră corecta și asumată, atunci constați că stările de neutralitate și de echilibru între ce spui și ce faci conduc către rezultatul dorit.
Am fost construită să gândesc, să simt și să lucrez în echipă pentru că masa rotundă, arta dialogului și puterea fiecărei minți mi-au arătat ca totul e posibil și chiar simplu atunci când conlucrezi.
De mai bine de 7 luni mă aflu în poziția de ministru de interne, cu peste 130.000 de oameni în subordine. Repet, ministru de interne și nu secretarul de școală de pe vremea când aveam 20 de ani (nu secretară, cum țin unii morțis să o spună), nici subprefectul sau prefectul (nu subprefecta sau prefecta) din Teleorman, din trecut, deși toate posturile pe care le-am ocupat au reprezentat pentru mine locuri de muncă onorabile, care m-au învățat suficient, astfel încât acum să pot ocupa acest portofoliu din Guvernul României.
Mandatul meu nu a fost și nu este unul ușor. Am acceptat această funcție înțelegând perfect rolul pe care MAI îl are în arcul guvernamental, dar mai ales în profunzimea societății românești.
Toate situațiile speciale cu care ne-am confruntat în aceste luni, de la fenomenele meteorologice extreme, până la probleme sociale (proteste și mitinguri, dispute sindicale, situația stadionului Dinamo) m-au găsit la masa rotundă despre care spuneam mai sus, căutând și găsind soluții, astfel încât riscurile de orice natură pentru cei în slujba cărora muncim să fie cât mai reduse.
Da, am făcut-o! Nu eu! Noi, Ministerul Afacerilor Interne.
Deși, situațiile pe care le-am traversat nu au fost, cu ajutorul lui Dumnezeu, de natură a destabiliza siguranța de zi cu zi a românilor, mi s-a cerut demisia de câteva zeci de ori, din diverse motive, plauzibile sau nu, de cele mai multe ori din partea unor adversari politici sau a altora, interesați să transforme unele decizii LEGALE într-un scandal mediatic.
Fie că am angajat oameni cu experiență, dar pensionari, la cabinetul meu (așa cum au făcut-o și alți miniștri înaintea mea și la fel cum regăsim și la cabinetele altor demnitari ai statului), fie că, din păcate, au avut loc tragedii…, fie că infrastructura rutieră nu permite să ajungem rezonabil dintr-un punct în altul al țării, fie că a durat o zi întreagă salvarea unei vieți de copil căzut într-un puț, fie că mi-am dorit să le transmit unor elevi de gimnaziu părerea mea ca mamă și ca om responsabil că jocurile pe calculator nu sunt întotdeauna utile, sau, pur și simplu, pentru că sunt din Teleorman - pentru toate aceste lucruri mi s-a cerut să demisionez, dar lucrurile astea mă întăresc!
Ceea ce înțeleg și îmi doresc să știe toți cetățenii acestei țări, este că sunt aici pentru a aprecia competența și profesionalismul, pentru a îndrepta greșelile sau erorile din sistemul de ordine și siguranță publică, dar și pentru a sancționa abaterile, indiferent de gradul sau funcția celui care greșește.
P.S.: Domnule Raețchi, nu sunt aici pentru a-mi da demisia atunci când un polițist judiciar dintr-o oricare secție de poliție din România nu-și duce la îndeplinire sarcinile pe care le are conform fișei postului. Vă asigur că nici nu voi lăsa lucrurile așa, într-o notă discretă, însă e cazul ca de acum înainte superiorii direcți ai celor care nu-și îndeplinesc atribuțiile de serviciu să iasă personal cu explicații în fața publicului, să își asume erorile sau abaterile și să suporte consecințele.
P.S.2: Urez tuturor românilor un miniconcediu plăcut, cu timp frumos și ferit de evenimente nefericite, iar angajaților MAI le amintesc că suntem consecința propriilor fapte!”
