Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului trecut a fost întoarcerea în Rusia a lui Denis Gribov, fost ministru adjunct al educației, și arestarea acestuia imediat după ce a ajuns pe aeroport. De ce un om care a părăsit Rusia în căutarea unui refugiu sigur ar reveni în țară, unde riscă nu doar să fie anchetat, dar și încarcerat într-un context de epurare a regimului, bazată pe corupție?

Aeroport Moscova

Cazul Gribov a creat o adevărată dilemă în rândul analiștilor: de ce nu au fugit spre Vest cei mai mulți dintre oficialii de rang înalt, în special cei din Ministerul Apărării și din conducerea regiunilor, care știau că sunt pe cale să fie arestați? Mulți dintre ei au avut chiar timp să negocieze, încercând să obțină protecție din partea celor care le-ar fi putut deveni apărători, scrie Moscow Times.

De ce diplomații, ofițerii de informații și oamenii de știință ruși, care sunt tot mai mult sub presiunea FSB-ului, nu aleg să plece spre Occident? Între 1953 și 1990, peste 1.200 de membri ai elitei sovietice au plecat în statele occidentale, fără a număra exodul evreilor. De ce astăzi nimeni nu mai încearcă?

Este posibil ca aceste elite să iubească atât de mult Rusia, încât să fie dispuse să trăiască până la momentul în care vor fi arestate? Sau, mai degrabă, speră că epurările nu le vor atinge?

După moartea lui Stalin, URSS-ul a fost părăsit de multe personalități de rang înalt, iar plecările au fost motivate de pericolele represiunii, dar și de dorința unei vieți libere în Vest. Aceștia au plecat pentru a scăpa de un sistem închis și opresiv, unde dezvoltarea științifică și artistică era imposibilă și adesea se ajungea la amenințări fizice. Printre aceștia se numărau dansatorii Rudolf Nureiev și Mihail Barâșnikov, fiica lui Stalin, Svetlana Alliluieva, sau șahistul Viktor Korcinoi.

Abundența veniturilor le leagă de Kremlin într-un mod aproape imposibil de rupt

În urma destrămării URSS-ului, emigrarea a luat amploare, dar în majoritatea cazurilor deciziile de plecare aveau o motivație economică și profesională. După anexarea Crimeei în 2014 și invazia Ucrainei din 2022, doar câțiva dintre liderii ruși au ales să părăsească țara, iar aceștia au plecat adesea din motive economice, nu dintr-o dezaprobă față de regimul lui Putin.

Deși ar părea că emigrarea politică ar fi o alegere logică în fața regimului actual, majoritatea elitelor nu își doresc să plece. În schimb, se simt protejate de un sistem care le oferă acces la putere și bani. În plus, ideologia de stat și abundența veniturilor le leagă de Kremlin într-un mod aproape imposibil de rupt.

Un alt aspect important este legat de mentalitatea colectivă, care pare să fi înrădăcinat ideea că orice formă de schimbare sau de fuga în afaceri ar putea duce la pierderea statutului. De asemenea, frica de necunoscut și teama de a nu fi trădați îi face pe mulți să prefere „siguranța” unui regim corupt, dar care le garantează supraviețuirea într-un sistem strâmt, de tip mafiot.

„Crabi într-o găleată”

Un alt fenomen social relevant este ceea ce se numește „crabi într-o găleată”. Aceasta descrie tendința indivizilor de a împiedica pe alții să urce pe scara socială, chiar și cu prețul propriei lor stabilități. Această comportare este prezentă și în cultura rusă, unde se adâncește sentimentul că nu există o cale clară de ieșire din acest sistem.

Motivațiile elitei ruse sunt complexe și, în multe cazuri, vin dintr-un mix de nevoi, de la cele de supraviețuire imediată, la cele de autoprotejare și menținere a statutului. Regimul lui Putin a reușit să creeze o stare de dependenta colectivă, iar pentru cei care fac parte din acest sistem, fuga nu este o opțiune ușoară. Dacă, în trecut, elitele sovietice plecau în căutarea unei vieți mai bune, acum majoritatea nu se mai simt capabile să renunțe la confortul status quo-ului.

Așadar, de ce nu fug elitele Rusiei? Poate pentru că regimul lui Putin le oferă mai multe „garantii” decât și-ar dori să admită, chiar și în fața pericolului iminent al arestului sau al prăbușirii regimului. Sau poate, pur și simplu, pentru că mentalitatea colectivă, frica de pierdere a statutului și dorința de a păstra un minim de control îi face să rămână în continuare loiali unui regim care, chiar și corupt, le oferă protecție și putere, conchide Moscow Times.