La 30 aprilie 1945, Adolf Hitler și Eva Braun s-au sinucis la o zi după ce s-au căsătorit. În aceeași zi, Armata Roșie a arborat drapelul sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.

În jurul orei 01.30 dimineața, cel mai mare criminal al tuturor timpurilor și-a luat rămas-bun de la o parte din personalul care-i mai rămăsese. În ultima zi de viață, a dormit doar trei ore. Spre amiază, a început ultima ședință informativă. Generalul de artilerie Weidling, comandantul Berlinului, a raportat că trupele sovietice luaseră cu asalt Reichstag-ul și a precizat că „bătălia Berlinului se va încheia în seara zilei de 30 aprilie”.

Hitler a semnat ultimul „Ordin al Führer-ului” din viața lui, pe care l-a trimis apoi la generalul Weidling la postul de comandă al acestuia din Bendlerstrasse, sediul Comandamentului Suprem al Forțelor Armate (OKW) și generalului Mohnke.

După ședința informativă, Hitler a decis că sosise momentul să-și pună capăt zilelor. Otto Günsche a declarat la 20 iunie 1956: „La 30 aprilie 1945, cam pe la amiază, Bormann m-a informat că hotărârea lui Hitler era definitivă: se va împușca astăzi. Și Eva Braun se va sinucide. Trupurile lor urmau să fie arse. [...] La puțin timp după aceea, l-am întâlnit pe Adolf Hitler în anticamera biroului său. Mi-a spus și el că se va împușca și că Fräulein Braun va părăsi și ea această viață. Nu voia să cadă în mâinile rușilor nici viu, nici mort, pentru ca apoi să fie expus ca o curiozitate la Moscova. Trupurile lor urmau să fie arse. M-a însărcinat să fac pregătirile necesare. Din felul în care se exprima se vedea că mă consideră personal răspunzător de aceasta! L-am asigurat atunci pe Adolf Hitler că îi voi aduce la îndeplinire ordinele”, relatează Historia.

La ora 14, Hitler a luat masa de prânz ca de obicei, apoi a spus: „cei ce vin după noi nu vor avea nicio milă față de mine”. Avea însă încredere în „istoricii de mai târziu”, care urmau să adopte față de el o „atitudine corectă”. Ulterior, Hitler s-a întâlnit cu Goebbels, care a încercat să-l convingă încă o dată să plece din Berlin, primind un răspuns categoric.

Hitler i-a propus ultimului său fidel să părăsească el Berlinul împreună cu familia, însă acesta a replicat, „cu mândrie”, că va rămâne alături de el.

Ultimul salut nazist al lui Hitler

Cei doi și-au luat rămas-bun;au urmat frau Goebbels și Otto Günsche. Ultimul a fost credinciosul său valet, Heinz Linge; acesta mărturisea că „am salutat și Hitler a făcut doi-trei pași și mi-a dat mâna, apoi a ridicat brațul pentru ultima oară în viața lui, pentru a executa salutul nazist”.

Heinz Linge a fixat momentul morții la 15.50. Susține că s-a uitat la pendula mare din anticamera biroului lui Hitler, cu care avusese multe bătăi de cap să o facă să meargă corect, pentru că Hitler se orienta după acest ceas. Otto Günsche dă drept oră a morții 15.30, afirmând că și-a privit ceasul de mână. Cum cei doi reprezintă martorii cei mai importanți și mai credibili, putem spune că ora morții lui Adolf Hitler trebuie stabilită între 15.30 și 15.50 în ziua de 30 aprilie 1945.

Ce s-a întâmplat în continuare povestește tot Linge: „La un moment dat, am simțit miros de praf de pușcă. Am ajuns în fața biroului lui Hitler și am intrat. Bormann m-a urmat și imediat s-a făcut alb ca varul. Pe o canapea se aflau Adolf și Eva Hitler. Amândoi erau morți. Hitler își trăsese un glonț în tâmpla dreaptă, cu pistolul său de calibrul 7, 65 mm.

Cele două pistoale ale Führer-ului, cel de calibru 7, 65 mm și 6, 35 mm, pe care îl luase, probabil, pentru cazul în care pistolul de calibru mai mare nu va funcționa, se aflau la picioarele lui, pe podea. Capul lui era puțin înclinat spre perete. Sângele pătase covorul, chiar lângă canapea.

În dreapta lui Hitler se găsea soția lui. Își trăsese picioarele la piept. Fața ei schimonosită trăda modul în care murise: se otrăvise. Faptul că „mușcase din capsula cu otravă se citea pe trăsăturile ei”.

Pe baza evaluărilor făcute în ultimii 70 de ani de numeroși experți, cel mai probabil Hitler s-a sinucis împușcându-se în tâmpla dreaptă.

Trupul lui Adolf Hitler și al soției sale de o zi jumate, Eva Braun, au fost învelite în pături. Cadavrele au fost ridicate de pe sofa și cărate prin buncăr, pe scări pe o distanță de vreo opt metri și apoi în grădina Cancelariei Reich-ului.

Linge, ajutat de trei gărzi SS, au transportat corpul neînsuflețit al lui Hitler, care avea capul acoperit de pătură, în timp ce partea de jos a picioarelor atârna. Martin Bormann a cărat trupul Evei Hitler pe coridor, unde a fost preluat de șoferul lui Hitler, Erich Kempka, apoi de Otto Günsche. Cele două trupuri au fost așezate unul lângă altul, pe o porțiune de pământ drept, liber, nisipos, la numai trei metri de ușa buncărului.

Era greu de găsit un loc mai potrivit; cu toate astea, chiar și acolo, în ușa buncărului, era foarte periculos, din cauza barajului de artilerie care lovea neîncetat Cancelaria și grădina. Cortegiul a fost urmat de generalul Hans Krebs, ultimul șef al Marelui Stat Major, Wilhelm Burgdorf, aghiotantul lui Hitler pentru Wehrmacht, Goebbels și Martin Bormann. Krebs și Burgdorf s-au împușcat la 2 mai 1945, iar trupurile lor au fost descoperite de primii soldați sovietici intrați în buncăr.

Benzina stocată de Günsche în prealabil a fost turnată peste cadavre. Cu toate astea, din cauza faptului că ploaia de bombe continua, aprinderea rugului funerar cu chibriturile date de Goebbels s-a dovedit a fi dificilă. Günsche era gata să arunce o grenadă, când Linge reuși să găsească niște hârtie ca să facă o făclie. A fost aprinsă și Günsche (Bormann, după alte mărturii) a aruncat-o în groapă, retrăgându-se apoi imediat la adăpostul intrării.

Cineva a închis ușa buncărului, lăsând doar o crăpătură prin care a fost văzută o minge de foc răbufnind în jurul cadavrelor. Brațele s-au ridicat în aer pentru un ultim „Heil Hitler!”, apoi martorii s-au retras în interiorul buncărului, relatează Historia.

În 1993, după încheierea Războiului Rece, autoritățile de la Moscova au oferit publicității imagini cu un fragment de craniu cu o gaură de glonț, susținând că i-ar aparține lui Adolf Hitler. Teste amănunțite efectuate în 2009 în Statele Unite au evidențiat faptul că fragmentul de craniu îi aparține unei femei sub 40 de ani.

Fragmentul de mandibulă inferioară nu a fost niciodată testat. Acesta, împreună cu coroana dentară, reprezintă, în opinia istoricului Ian Kershaw, cele mai importante dovezi cu privire la moartea lui Adolf Hitler.