Originea imnului României a generat unele controverse, referitoare atât la autorul melodiei, cât şi la locul în care acesta a fost intonat pentru prima dată. Unele surse îl indică pe Anton Pann ca fiind autorul melodiei „Un răsunet“.

Bustul lui Anton Pann FOTO Basilica

Anton Pann s-a născut într-o familie de aromâni din Bulgaria, pe vremea în care era stăpânită de Imperiul Otoman, scrie Enciclopedia României. În anul 1806, ca urmare a izbucnirii războiului ruso-turc, familia s-a mutat la nord de Dunăre şi a ajuns Chişinău.

Cărturar vestit, a tradus în limba română cântările liturgice și a fost dascăl în mai multe orașe românești. În 1843 devine proprietar de tipografie. Cărţile pe care le va edita vor purta în partea de jos a coperţii inscripţia "În tipografia lui Anton Pann". În 1854 tipografia va deţine "două teascuri, unul de fier şi altul de lemn, cu cinci rânduri de slove, şi anume: tertia, tiţero, garmond, note orientale şi note europene, toate cu căştile lor; cum şi patru rânduri de ştempi şi matriţe, dimpreună cu un instrument de turnatul slovelor, două instrumente mai mici şi o maşină de tăiatul slovelor".

În 1848, el s-a refugiat la Râmnicu Vâlcea, fugind din București, din pricina epidemiei de holeră.

La 11 iunie, flacăra Revoluția s-a întins în întreagă țară. G. Dem. Teodorescu scrie în legătură cu acest eveniment că "Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naționale și cânta triumful revolutiunii printr-un imn, de care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii".

Este vorba de un document Nr. 1184 din 30 iulie 1848 și publicat în "Monitorul Român" Nr. 14 din 26 august 1848, inserat în colecția "Anul 1848 în Principatele Române", în care, la 30 iulie 1848, comisarul de propagandă al districtului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, fratele eroului din Dealul Spirii, raporta Ministrului Treburilor din Lăuntrul Țării Românești, cadrul în care fusese sărbătorită revoluția în orașul Râmnicu-Vâlcea și care menționează și participarea lui Anton Pann: "Într-acest pompos constitutiu, aflându-se și d-lui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musica vocală cu nisce versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor".

Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, "într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetății", adică actualul parc Zăvoi, prilej cu care s-a depus jurământul pe Constituție, s-au sfințit steagurile revoluției și s-a cântat "pentru prima dată în Țară Românească" , într-un cadru oficial, după afirmația lui Vasile Român, viitorul Imn de stat al României, «Deșteaptă-te, române!»“, conform www.crestinortodox.ro.

Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia, a relatat cum în casa poetului Andrei Mureșanu din Brașov, unde se întâlneau N. Bălcescu, Ion Brătianu, Gh. Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, cu toții fiind în căutarea unei melodii pentru poezia „Un răsunet“, cel care a găsit melodia "veche, tărăgănată", dar devenită atât de vibrantă în posterioritate, a fost Anton Pann.

Această melodie nu era alta decât romanța „Din sânul maicii mele", alcătuită în 1839 pe versurile lui Grigore Alexandrescu. Vorbind despre poetul Andrei Mureșanu și despre poezia "Un răsunet" (Deșteaptă-te, române), George Călinescu numește această poezie "Marseilleza română", iar pe Anton Pann îl consideră" acel Rouget de Lisle roman", comparându-l cu Claude Joseph Rouget de Lisle (1760-1836), ofițerul francez care a compus Marseilleza, imnul revoluției franceze de la 1789.

Despre paternitatea melodiei vorbeşte şi Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei care, într-o convorbire pe care a avut-o cu muzicianul Gavriil Musicescu, mărturiseşte că în perioada în care era diacon în cadrul Episcopiei din Buzău, Episcopul Chesarie l-a trimis la Bucureşti pentru a-i asculta pe „maeştrii cântărilor bisericeşti din acele vremuri”. Aici l-ar fi întâlnit pe Anton Pann, conform doxologia.ro.

„Instalandu-mă în mitocul Episcopiei Buzeului - continuă Mitropolitul -, a venit la mine reposatul Anton Pann, cu care am facut cunostinţă şi prietenie. În una din zilele lunei Septembrie 1839, el mi-a scris cu mâna lui acest cântec în notaţiunea psaltichiei. Manuscriptul original îl păstrez şi azi”. Dupa un timp, Gavriil Musicescu primeste manuscrisul menţionat, alături de următoarea notă de subsol: „Poesia de faţă, „Din sânul maicei mele”, este scrisă de însusi mâna răposatului Anton Pann, care mi-a dat-o mie când am făcut cunostinţă cu el întâia dată, în anul 1839, la încpeutul lunei septembrie în Bucureşti, unde mersesem pentru oarecare trebuinţă din Buzeu, aflându-mă atunci diacon la Episcopie”.

Anton Pann a murit în ziua de 3 noiembrie 1854, la întoarcerea dintr-o călătorie prin Oltenia, de unde se îmbolnăvise de tifos. Este înmormântat la Biserica Sfântul Stelian (Lucaci) din București, din apropierea casei sale.