Imaginile surprinse pe linia frontului din Ucraina sunt tulburătoare. Un soldat ucrainean dintr-o forță de operații speciale luptă din greu pentru a înainta peste un șanț, aparent pe frontul de sud, trăgând în mod repetat împotriva unor militari ruși. Praful care se ridică în spatele său crește panica și intensifică senzația de brutalitate a contraofensivei ucrainene, care a început acum aproape trei săptămâni.

Rezistența acerbă a invadatorilor ruși era anticipată. Totuși, succesul contraofensivei armatei ucrainene depinde de capacitatea conducerii militare de la Kiev de a-și surprinde inamicul și de a-i depăși forțele la un nivel strategic mai larg. Acesta este probabil motivul pentru care contraofensiva decurge lent - doar uneori progresiv - în această primă fază de operațiuni deschise, relatează CNN.

În ultimele luni, Ucraina a încercat să erodeze apărarea rusă și capacitatea ei de a rezista la primele atacuri majore aruncând în aer depozite de combustibil și linii de cale ferată. Această activitate minuțioasă continuă, o nouă explozie spulberând duminică un depozit de muniții din satul Rîkove, situat în partea ocupată a regiunii Herson (sud), chiar lângă Peninsula Crimeea, anexată de Rusia în martie 2014. Atacul de la Rîkove, care se află la 100 de kilometri în interiorul teritoriului ocupat de invadatori, sugerează fie o lipsă acută de înțelegere a noilor capacități furnizate de NATO Ucrainei, cum ar fi rachete cu rază mai lungă de acțiune, fie o incapacitate a rușilor de a se adapta și de a-și modifica prezența în consecință.

Loviturile realizate de ucraineni nu sunt decisive, dar o acumulare lentă de daune reduce opțiunile rușilor și poate duce, în cele din urmă, la fisuri în rețeaua lor defensivă. Apoi, pe măsură ce armata rusă răspunde contraofensivei, transmite totodată semnale-cheie despre pregătirea, problemele de aprovizionare și prioritățile sale. De altfel, sateliții occidentali oferă probabil informații clare despre recalibrările operate de conducerea militară de la Moscova pe câmpul de luptă.

În căutarea unei breșe

În prezent, armata ucraineană pare că-și menține opțiunile deschise. Prioritatea sa - așa cum remarcă majoritatea analiștilor militari - este să-și continue înaintarea pe frontul de sud în scopul de a sparge coridorul terestru care leagă Crimeea de Rusia via teritoriile ocupate în regiunile Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk.

Odată izolată, Peninsula Crimeea ar deveni mult mai greu de aprovizionat și de păstrat de către ruși, ceea ce l-ar pune pe Vladimir Putin în fața unei alegeri dure, fie să-și expună capacitățile militare din Crimeea la o confruntare îndelungată, fie să le retragă pentru a reduce pierderile. Majoritatea analiștilor cred că ar putea alege prima variantă. Așadar, ne putem aștepta la un asediu îndelungat al peninsulei de la Marea Neagră în iarna următoare dacă armata ucraineană ar întoarce câmpul de luptă până la ziua declanșării invaziei, la 24 februarie 2022. Întrebarea pentru luna iulie este cum s-ar putea realiza acest lucru.

În urma unor progrese însemnate la limita dintre regiunile Zaporojie și Donețk, Brigada a 68-a din forțele terestre ale Ucrainei se află în fața unei provocări mai mari către Volnovaha și linia de cale ferată ce duce spre Mariupol, un oraș situat pe malul Mării Azov. Majoritatea satelor eliberate de ucraineni în cadrul contraofensivei sunt situate pe această direcție, unde rușii sunt pregătiți de apărare încă de la sfârșitul lunii aprilie.

Totodată, ucrainenii realizează progrese și în vestul regiunii Zaporojie, lângă Orihiv. Ultimul sat eliberat - Piatîhatki - este situat în această zonă. Acum ucrainenii se concentrează pe eliberarea satului Jerebianki, la vest de Piatîhatki, o mișcare care sugerează direcționarea eforturilor spre Melitopol.

Acest unghi de înaintare pare mai probabil și mai profitabil pentru armata ucraineană. Deși rușii dispun de fortificații solide în această zonă, cu câmpuri minate și o rețea elaborată de tranșee, totuși ucrainenii pot beneficia de o aprovizionare mai rapidă datorită proximității de orașul Zaporojie. Dar, pentru a obține progrese semnificative în această zonă, ucrainenii vor avea nevoie măcar de o breșă în rândul rușilor undeva de-a lungul apărării lor.

În timp ce caută breșe pe frontul de sud, ucrainenii mențin presiunile în jurul Bahmut, un oraș din vestul regiunii Donețk ocupat de Moscova cu un cost enorm după zece luni de lupte intense. Având în vedere tam-tamul făcut în jurul bătăliei pentru acest oraș, Moscova nu își permite inversarea situației aici. În afară de Bahmut, o altă zonă activă de lupte de pe frontul de est se află puțin mai la nord, pe linia Kupiansk-Kreminna, un alt unghi posibil de înaintare pentru o forță ucraineană bine pregătită. Obiectivul este de a forța Rusia să facă alegeri incomode cu privire la zonele de întărit.

Comandantul-șef al armatei ucrainene, generalul Valerii Zalujnîi, încă nu a decis probabil unde își va trimite cea mai mare parte a forțelor pregătite și echipate recent. Există informații că ucrainenii și-au trimis în lupte doar un sfert din forțele sale antrenate cu ajutorul unor state membre NATO. Zalujnîi nu a scăpat niciun indiciu despre planurile sale. Poate că așteaptă încă breșa rușilor.

Necesitatea unui succes important pe câmpul de luptă

Însă așteptarea prespune costuri politice. Conducerea de la Kiev are nevoie de succese importante pe câmpul de luptă pentru a valida eforturile uriașe de susținere a Ucrainei în fața invaziei ruse.

Cu toate acestea, există motive de optimism în capitala Ucrainei. Vara trecută, tăcerea și blocajul au fost urmate într-un final de un colaps al rușilor în Harkov și în vestul regiunii Herson.

După o extindere rapidă în primele zile ale invaziei, armata rusă s-a tot retras și nu a arătat vreo îmbunătățire de tactică sau de echipament pentru a continua mult peste liniile împinse acum de ucraineni. Rusia are o singură opțiune: să reziste și să spere că își va menține dincolo de iarna care urmează controlul asupra teritoriului ocupat în prezent în sud-estul Ucrainei. În schimb, autoritățile de la Kiev au mai multe opțiuni în față și chiar și resurse pentru a-și fructifica oportunitățile, chiar dacă ceasul ticăie tot mai repede și mai tare, conchide CNN.