Congresul monstruleţilor
Publicat pe 20 septembrie 2004
N-am să încep prin a spune ca Victor Ponta este, ca figură politică, un mic imbecil acneic. Nu pot spune asta deoarece aş intra, poate, sub incidenţa articolelor 205 şi 206 din Codul Penal care incrimineaza insulta şi calomnia.
Însă, ca barbat încă tânăr şi apropiat de preocupările şi grijile de zi cu zi ale celor tineri, pot să spun că manifestările gen Congresul Tinerilor Social Democraţi îmi provoacă o imensă silă. Şi mă fac să cred că România n-are ce căuta în jocul ăsta penibil. Mă refer aici la România noastră, a celor mulţi şi preocupaţi zilnic să ne câştigăm existenta, să ne creştem copiii, să ne îngrijim părinţii, să ne plătim impozitele, să fim cetăţeni normali. Tinerii din România noastră nu poartă cravată roşie. Rebotezată bandană deoarece se pliază pe cefe inconştiente şi nu pe piepturi nevinovate aşa cum se plia pe timpul comuniştilor.
Pentru că asta s-a văzut la Congresul Tinerilor Social Democraţi de sâmbătă. O adunatură de copii de foşti şi actuali punându-şi în mod aberant girul pe o realitate trunchiată. Sau poate că asta este România pe care o văd ei? O ţară unde democraţia şi pluripartidismul înseamna FSN, FDSN, PDSR, PSD, Uniunea Naţională PSD + PUR? L-am văzut pe un biet pisoc cu bandană care, surescitat, s-a urcat la microfon şi a urat nenorocitei de Opoziţii să rămână aşa, adică Opoziţie. Păi să rămână, mă băiete! Să faci politică şi să conduci tu şi gaşca ta de fesenei ţara! Dar pentru orice eventualitate, ca să fii sigur că nu dai greş, cumpără-ţi mai întâi una. Şi dacă s-ar putea, să fie cât mai departe de România noastră.
În altă ordine de idei, democraţia a învins din nou la Congresul TSD de sâmbătă: Victor Ponta a fost singurul candidat la funcţia de preşedinte şi a fost reales. Însă cistigul n-a ieşit de aici. Adevăratul gheşeft democratic l-a constituit prezenţa magnifică printre tinerii monstruleţi a unui veteran pe fronturile limbilor de partid şi de stat, viitorul aşa- zis premier al României lor, Mircea Geoană. Care, speriat probabil de jeep-urile şi baragladinele pe care le văzuse la intrarea în clădirea unde avea loc adunarea, a avut un moment de stranie luciditate şi le-a atras atenţia monstruleţilor că a fi om politic nu înseamnă doar vila de la munte şi jeep-ul din curte. Tras de mânecă probabil, n-a mai continuat. Şi-a recitat poezia de limbist profesionist despre Opoziţie. Poate că ar fi fost interesant să le explice cum e cu banii depozitaţi în Statele Unite. Si de ce nu-i aduce în nenorocita asta de ţară. Daca tot vrea sa-i fie premier.
Vi se pare că în ultimii zece ani starea de spirit şi personajele s-au schimbat cumva?
