În perioada de deschidere a regimului comunist față de marile puteri capitaliste, Nicolae Ceaușescu încerca să obțină investiții din SUA. În 29 ianuarie 1973, la București, avea loc o întâlnire între dictator și bancherul american David Rockefeller.

David Rockefeller avea să devină cel mai important bancher din SUA, cunoscut și ca „patriarh” al celebrei familii al cărei nume îl purta. Prin această vizită, Rockefeller răspundea unei invitații adresate bancherilor americani, în cursul vizitei efectuate de Ceaușescu la sediul central al Băncii „The Chase Manhattan”, în anul 1970.

„În cadrul discuțiilor au fost abordate probleme de politică externă (securitatea europeană, situația din Orientul Mijlociu și războiul din Vietnam), relațiile comerciale dintre cele două țări (importurile și exporturile erau în creștere, dar se aflau la un nivel nesatisfăcător pentru ambele părți: de la 25 milioane $ în 1969, la 104 milioane $ în 1972), absența clauzei națiunii celei mai favorizate și eforturile depuse în vederea acordării ei, efectele alăturării RSR la FMI și BIRD.

La un moment dat, Ceaușescu îi face o confidență lui Rockefeller referitoare la modul cum a sustras România de la SUA planurile unei instalații petrochimice, pe baza cărora noi am pus pe picioare «prima instalație petrochimică modernă». Spre sfârșitul întâlnirii, Rockefeller ridică problema colaborării celor două state în țări terțe din Lumea a III-a, o idee lansată în dezbatere de partenerul său de dialog”, potrivit cercetatorului Mihai Burcea, expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.

Stenograma întrevederii, păstrată la Arhivele Naționale Istorice Centrale, a surprins dialogul dintre Ceaușescu și bancherul american:

Nicolae Ceaușescu: „Ca să revin acum la întrebarea dumneavoastră, trebuie să vă spun că România are un program de dezvoltare economică destul de mare, inclusiv de investiții. Sigur, nu aveți timp să vizitați unele obiective economice, dar domnul ambasador poate să vă informeze că noi construim întreprinderi destul de bune, pe baza celei mai avansate tehnici, unele chiar importate din Statele Unite care, e drept, sunt puține.

De altfel, între altele, trebuie să spun că prima instalație petrochimică modernă am adus-o din Statele Unite, încălcând într-adevăr legile S.U.A. Știm și noi să găsim soluții! Atunci se afla sub embargou. Firma care ne-o lucrase în România înainte de război a suferit și o sancțiune, dar mi se pare că i-a fost ridicată de mult, însă acum nu mai există un astfel de pericol. Deci, noi am dori ca să importăm mai mult din Statele Unite, îndeosebi o serie de instalații, de mașini pentru dezvoltarea industriei românești.

Până în 1975 prevedem să mai investim 15-17 miliarde dolari, iar în perioada 1975-1980 vreo 35-40 miliarde dolari. Aceasta se referă și la industrie și la agricultură. Avem un program de dezvoltare a industriei și de dezvoltare a agriculturii. În agricultură investim îndeosebi în irigații care sunt destul de costisitoare și unde deja am realizat cu Anglia o colaborare destul de bună [...] După părerea mea, după ce se va rezolva problema clauzei națiunii celei mai favorizate, am putea ajunge ușor la 300 milioane sau peste 300 milioane de dolari, urmând ca până în 1980 să ajungem la 500 milioane dolari [...]”

David Rockefeller: „Foarte interesant. Nu vreau să vă răpesc mult din timpul dumneavoastră, însă dacă îmi permiteți să vă mai pun o singură întrebare. M-a interesat foarte mult gândul dumneavoastră că România și Statele Unite ar putea lucra împreună în țări terțe, în țări în curs de dezvoltare. Sunt domenii sau regiuni concrete?”

Nicolae Ceaușescu: „În Africa și în America Latină. Sigur, domeniile pot fi: minier, petrolifer, forestier și în alte domenii ale industriei și agriculturii. În Sudan, de exemplu, noi ne-am înțeles să participăm și chiar am început regularizarea Nilului în partea aceea a Sudanului, care va avea o mare importanță economică prin punerea în valoare a unui teritoriu uriaș, cu mari bogății. În Africa Centrală noi studiem realizarea unei căi ferate care să lege Africa Centrală de mare, iar cu mari posibilități economice”.

David Rockefeller: „Spre ce ocean?”

Nicolae Ceaușescu: „Oceanul Atlantic”.

David Rockefeller: „Prin ce țară?”

Nicolae Ceaușescu: „Prin Gabon”.

David Rockefeller: „Consider că există o perspectivă interesantă care merită explorată”.

Cine a fost David Rockefeller

David Rockefeller s-a născut la 12 iunie 1915 și a decedat în 2017. În anul 1946, David a devenit cel mai de seamă bancher al familiei, după fuziunea dintre „Banco Rockefeller” şi „Chase National Bank”, devenită în timp „Chase Manhattan”. A devenit preşedinte al Chase Manhattan în 1960.

Banca sa a devenit principala instuţie de afaceri a lumii petroliere, în care se manevrau sume cu adevărat importante. Tot în mandatul său, Chase s-a extins exponenţial în întreaga lume şi a devenit banca principală a Naţiunilor Unite, ajungând la un moment dat la 50.000 de sucursale.

În anul 1952, David Rockefeller, alături de familia de bancheri Rothschild au început preparative pentru înfiinţarea unui grup pro-globalizare, care a avut prima întâlnire, secretă, în noaptea de 29 spre 30 mai 1954 în Olanda.

Timp de câteva zeci de ani, informaţiile despre organizaţie şi despre întâlnirile anuale ale acesteia au fost însoţite de un secret total, creând astfel mai multe legende, tocmai lipsa informaţiilor despre grup, dar şi în interiorul grupului, aducând asupra acestuia acuzaţia principală de orchestrare ocultă a mondializării economiei.

În anul 2015, Forbes a estimat averea lui David Rockefeller la trei miliarde de dolari. A murit în somn, în locuinţa sa din New York, la 20 martie 2017, la vârsta de 101 ani.