Concluziile unui fost comandant al armatei ruse după aproape 2 ani de război în Ucraina
Generalul Yuri Baluievski, un fost șef al Statului Major de la Moscova, a prezentat mai multe concluzii care pot fi trase după aproape 2 ani de război în Ucraina, observațiile acestuia putând oferi mai multe indicii despre modul în care forțele armate ruse și-ar putea schimba tacticile în viitorul apropiat.
Baluievski și-a prezentat concluziile într-o recenzie pe care a scris-o pentru „Algoritmi de Foc și Oțel”, o carte publicată în Rusia despre impactul tehnologiilor moderne asupra câmpului de luptă din ziua de azi.
Cartea analizează pe larg principalele arme, sisteme, tehnologii și tactici pe care Rusia le-a folosit până acum în Ucraina, analistul militar Samuel Bendett publicând pe pagina sa de „X” un rezumat al concluziilor trase de Baluievski după revizuirea lucrării.
Generalul rus notează că „operațiunea militară specială” declanșată de președintele Vladimir Putin în data de 24 februarie 2022 s-a dovedit a fi un „test fără precedent” pentru practic toate componentele ce țin de arta războiului și dezvoltarea militară - de la tactici, desfășurarea operațiunilor și strategie, până la organizarea unităților de trupe și testarea a aproape toate tipurile de echipamente și arme non-strategice.
„Toată această experiență nu a fost încă înțeleasă de experții militari și academicieni. Dar este deja clar că 'operațiunea' a arătat inconsecvența a numeroase prognoze legate de problemele militare și necesitatea unei reevaluări a rolului și modului în care sunt folosite diferite tipuri de arme”, notează Baluievski, care a fost șef al Statului Major de la Moscova între 2004 și 2007.
Fostul șef al Statului Major rus vorbește de un „impas”, la fel ca actualul comandant al armatei ucrainene
El subliniază un lucru pe care l-a arătat și generalul Valeri Zalujnîi, șeful Statului Major al Ucrainei, în comentarii făcute anul trecut, după eșecul ofensivei de vară a Kievului: câmpul de luptă modern a devenit unul „transparent”, în care ambele armate observă activitățile celeilalte și elementul de surpriză a dispărut aproape cu totul.
Baluievski spune că, pentru a depăși acest „impas pozițional”, este importantă „observarea tendințelor corecte” și „înțelegerea tiparelor” legate de modul în care au evaluat operațiunile de luptă.
„În primul rând, armele moderne puternic mecanizate au trecut brusc la război de tranșee pozițional, în loc să acționeze ca unități de luptă foarte manevrabile, ritmul avansării pe câmpul de luptă arătând ca mersul melcului chiar și după standardele Primului Război Mondial”, afirmă generalul rus.
Acesta subliniază că artileria, în principal cea cu rază lungă și precizie ridicată, a fost pusă înapoi pe piedestalul de „zeu al războiului”. „Factorul cheie determinant în luptă și operațiuni este numărul de proiectile trase”, susține el.
Baluievski remarcă de asemenea o „renaștere” a rolului infanteriei în operațiunile de pe câmpul de luptă, notând că, după al Doilea Război Mondial, marile armate ale lumii au trecut mai degrabă în plan secundar instruirea soldaților și ofițerilor a acestei ramuri a forțelor armate.
Aviația militară și-a arătat limitele în războiul din Ucraina
Generalul rus mai afirmă că sistemele de apărare antiaeriană „au obținut un triumf neașteptat asupra aviației militare”, despre care spune că nu și-a pierdut doar abilitatea de a opera în masă deasupra teritoriului inamic, ci și că a fost forțată să zboare și își aleagă bazele cu precauție pe propriul teritoriu.
„În final, aeronavele fără pilot au cucerit rapid și netăgăduit spațiul aerian. Cerul a fost umplut de 'nori' de quadcoptere și drone FPV care vânează aproape fiecare infanterist. Revoluția fără pilot a oferit o transparență fără precedent asupra câmpului de luptă și a început să înghesuie artileria”, susține Baluievski.
„Ce asigură o transparență fără precedent asupra câmpului de luptă din Ucraina? Un număr uriaș și constant de echipamente de recunoaștere și identificare a țintelor, în principal fără pilot sau din satelit. Există de asemenea un salt calitativ în ceea ce privește volumul și viteza datelor primite și transmise folosind aceste mijloace”, explică fostul comandant al armatei ruse.
El notează că aceste evoluții, coroborate cu progresul instrumentelor electronice de recunoaștere, metodele de recunoaștere cibernetică și urmărirea rețelelor de informații inamice, au dus practic la eliminarea completă a „ceții războiului”, un termen folosit de teoreticienii militari pentru a desemna incertitudinile inerente legate de desfășurarea unor operațiuni de luptă.
Operațiunile mecanizate pe scară largă ar putea fi de domeniul trecutului
Baluievski afirmă de asemenea că tancul se numără printre armele ale căror rol pe câmpul de luptă s-a schimbat rapid și radical în cursul războiului din Ucraina și că tancul „a devenit principala victimă a luptelor din ultimii doi ani - a fost ușor de reperat și ușor de distrus”.
Ofițerul rus deplânge și că tancul s-a dovedit a fi „foarte vulnerabil” în fața minelor. El arată că unele dintre întrebările la care comandamentul militar trebuie să răspâundă acum sunt: „Pot fi tancurile folosite în masă? Au ele protecția necesară? Au arme eficace pentru a trage asupra inamicului? Și-a pierdut tancul importanța ca principala forță de atac și mijloc de a sparge liniile inamice și manevra în baza conceptelor privind războiul modern?”.
El spune că soluțiile la aceste probleme trebuie să includă în mod obligatoriu protecție față de mine și dronele kamikaze, o soluție putând fi dezvoltarea unor noi sisteme de blindaj mult mai puternice.
În ceea ce privește artileria, Baluievski observă că principala evoluție legată de utilizarea acesteia este creșterea razei de acțiune și introducerea munițiilor ghidate extrem de precise, despre care spune că în viitor vor fi adoptate în mod „inevitabil” de toate forțele armate.
Dronele vor juca un rol tot mai decisiv pe câmpul de luptă
Generalul rus revine în mod repetat la problema dronelor, afirmând că acestea au devenit o „durere de cap” pentru sistemele de apărare antiaeriană, care „nu au fost pregătite pentru a lupta împotriva acestei tehnologii”. „Diferitele clase de drone au devenit probabil principala provocare și problemă a sistemelor de apărare antiaeriană”, subliniază el.
„Trebuie să recunoaștem că un asemenea rol exagerat al dronelor aeriene nu a fost prevăzut de teoreticienii militari, deși unele indicii ale acestui nou trend erau deja vizibile în timpul războiului din Nagorno-Karabah din 2020”, susține Baluievski.
O altă „schimbare radicală” observată de general în cursul războiului din Ucraina are de-a face cu tranziția de la drone de luptă de mari dimensiuni în primele faze ale conflictului la aeronave mici și medii, în multe cazuri produse comercial.
El prognozează că „dronele FPV și munițiile kamikaze de mici dimensiuni vor deveni și mai răspândite, ele urmând să evolueze în cel mai scurt timp posibil în a fi arma soldatului individual. Asta înseamnă că, în următorii ani, zeci și sute de mii de drone mici vor fi desfășurate pe câmpul de luptă. Prin urmare, va exista o necesitate majoră de a le contracara, începând de la nivelul tactic al unităților”, conchide el.
Analistul militar Samuel Bendett observă că Baluievski nu face referire explicit în analiza sa la inteligența artificială, automatizare sau alte evoluții în ceea ce privește tacticile și sistemele tehnologice avansate din Ucraina, ignorând de asemenea rolul fără precedent al inginerilor civili voluntari, care sunt responsabili de majoritatea progreselor realizate de Rusia la capitolul drone.
Cu toate acestea, generalul este foarte apreciat în rândul forțelor armate ruse iar în rândul comunității militare din Rusia expertiza sa este considerată a fi cu mult peste cea a unora dintre generalii care au planificat „operațiunea militară specială”.
