Concluzia controversată a unui studiu: Bebeluşii trebuie lăsaţi să plângă până adorm (Imagine: Shutterstock)

Potrivit Descoperă, acest nou studiu oferă o teorie diferită în privinţa plânsetelor copiilor mici: bebeluşii trebuie lăsaţi să plângă până adorm, iar acest lucru nu va provoca tulburări.

Potrivit unui expert în modele de somn, a lăsa, înainte de ora de culcare, copiii să plângă este bine şi chiar va contribui la un somn mai odihnitor pentru ei.

"Este firesc ca părinţii să-şi facă griji când copiii lor plâng în timpul orei de somn. Deşi este bine cunoscut şi documentat faptul că privarea de somn poate provoca disconfort în familie, inclusiv depresia maternă, sperăm că aceste rezultate vor adăuga un alt element la modul în care părinţii vor privi propriul model de somn şi obiceiul de somn al copilului”, au explicat cercetătorii.

Studiul a implicat folosirea a două tehnici comune de formare a somnului pe 43 de copii, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 luni. Copiii aveau tulburări de somn pe timp de noapte.

Un grup a utilizat tehnica plânsului controlat sau în curs de extincţie, care este gândită să lase bebeluşii să adoarmă de unii singuri. Părinţii din acest grup trebuiau să aştepte câteva minute înainte de a se duce la copilul lor care plânge. Părinţilor le-a fost permis să se apropie de copil, dar fără să-l ia în barţe.

A doua metodă testată – decolorarea, presupunea aşteptarea înainte de culcare, metodă ce implică amânarea orei de culcare într-o încercare de a ajuta copiii să adoarmă mai uşor. Acest grup întârzia culcarea bebeluşului cu 15 minute, la început, iar timpul putea creşte în cazul în care mai existau tulburări. De asemenea, a existat şi un grup de control.

După trei luni, cercetătorii au descoperit că bebeluşii din primele grupuri au adormit cu 10 - 13 minute mai repede.

”Bebeluşii din grupul ”plânsului controlat” au dormit mai bine în timpul nopţii, trezindu-se o dată sau de două ori. Nivelul de stres al mamelor a scăzut în prima lună şi nu a existat nici un semn că acest lucru ar fi provocat stres la copii”, a explicat profesorul Gradisar.

Probele din saliva bebeluşilor au prezentat scăderi în nivelurile de cortizon (hormonul stresului). Nu au existat diferenţe semnificative în ce priveşte problemele emoţionale, comportamentale sau probleme de ataşament.

"O combinaţie de metode precum folosirea mai întâi a ”decolorării”, trecând apoi la dispariţia graduală, ar putea fi o abordare bună. Noi sperăm că părinţii copiilor de 6-16 luni pot deveni mai conştienţi că metoda decolorării ajută bebeluşii să adoarmă la începutul nopţii”, a concluzionat profesorul Gradisar.