În ”durata lungă” a istoriei, conform corifeilor ”Școlii Analelor” – cea mai bună grupare istoriografică a Franței interbelice – un sistem politic și economic nu dispare imediat în urma unor frământări politice sau revoluții, caracterul acestuia se prelungește structural mult în timp de la instaurarea sa, chiar dacă pare că și-ar fi dat obștescul sfârșit. Așa cum am mai scris, în ”durata lungă” a istoriei, România de azi trăiește sistemic continuarea regimului Republicii Populare Române, instaurate pe 30 decembrie 1947, când a fost înlăturată monarhia și ultimele rămășițe ale democrației. În subsidiar acest sistem nu a fost destructurat de revoluția din Decembrie 1989, el a continuat structural juridic și prin serviciile secete până astăzi. Astfel se explică existența privilegiilor uriașe ale reprezentanților regimului post-decembrist, pensiilor speciale și cumulul de toate felurile, precum o castă care controlează cu o mână de fier societatea sărăcită de ”neoiobagi” (conform lui C. D. Gherea) și clasa politică. În general demnitarii și politicienii sunt expresia acestui sistem, care a asasinat cuplul Ceaușescu, ca să poată prelua în întregime puterea, dar, prin interpuși din servicii și cele 27 miliarde de dolari aflați în conturilor firmelor de comerț exterior. Iată, că roata istoriei se întoarce ca în 1946. De câteva lunii românii au aflat, ceea ce istoricii adevărați știau din 1990 încoace, că ”sistemul” nu a fost prea democratic cum s-a crezut și că președinții post-decembriști de fapt au fost mai mult impuși ca niște ”păpuși” prin metode specifice. Iliescu, Băsescu sau Iohannis au plecat, dar ”sistemul” a rămas întreg și nevătămat, atât de puternic încât azi introduce pe față, prin sistemul juridic – ca vechile ”tribunale ale poporului” (1946-1959) – alegeri pe bază de liste propuse, un fel de ”democrație iraniană”. Azi în România pot candida la alegerile prezidențiale doar candidații agreați de sistem. Despre acest sistem de alegeri prestabilite, inspirat de alegerile falsificate de comuniști din 1946 a scris și compus un cântec de referință Jean Moscopol în ”Farsa alegerilor”. Jean Moscopol (adevăratul nume Ion Moscu) s-a născut la Brăila în 1903 și a devenit un compozitor, interpret și poet recunoscut în România Mare și iubit de toți românii de pe mapamond. Discografia cântăreţului cuprinde numeroase apariţii (discuri de ebonită) ce prezintă înregistrări realizate în anii 1929 – 1943, în România şi în străinătate. Scurta lui carieră de la Bucureşti l-a impus în conştiinţa publicului românesc drept un interpret de marcă, foarte îndrăgit. A înregistrat şi câteva melodii populare sub pseudonimul Ionică Brăileanu. După război, nu a acceptat să devină cântăreţul noii puteri de la Bucureşti, concepţiile lui politice fiind în totală contradicţie cu regimul care tocmai se instala. În 1947 a hotărât să plece din ţară, a Paris cu acte în regulă. După scurt timp s-a stabilit în America. Aici nu a mai avut aceeaşi carieră strălucitoare ca în România, dar s-a implicat activ în viaţa comunităţii românilor. După slujba de la biserica Sf. Dumitru, unde se organizau mici întâlniri ale românilor din Diaspora, avea ocazia să-şi arate talentul şi crezul politic. Cu lacrimi în ochi Jean Moscopol interpreta exilaților români cântecele sale de dragoste care au înfiorat și încântat publicul bucureștean, dar și cântece patriotice și critice față de regimul comunist adus în țară de tancurile sovietice. Dorul l-a sfâșiat pe compozitor și poet, fapt ce i-a grăbit moartea datorită suferinței că nu și-a văzut pământurile iubite ale României și pitorescul București, orașul inimii și iubirilor sale. Jean Moscopol moare la New York în 1980 șoptind cu inima sfâșiată numele țării iubite:România.

Jean Moscopol a compus numeroase șlagăre nemuritoare, toate pe versurile sale care sunt de o înduioșătoare frumusețe și melancolie, ca ”Dă-mi gurița s-o sărut”, Mână, birjar!”, ”Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară”, ”Te-aștept diseară-n Cișmigiu”, ”Tu nu ma mai iubești”, dar și cântece critice față de regimul comunist devenite refrene în grupările anticomuniste din exilul românesc, ca: ”Patriarhul roșu” sau ”Petru Groza, slugă”. Dar cea cel mai actual cântec compus pe versuri care sunt în concordanță cu situația dea azi privind ilegitimitatea alegerilor: ”Farsa alegeri”. Acest cântec developează farsa alegerilor în regimurile totalitare și, în special, în cel comunist. Versurile lui Jean Moscopol sunt de o actualitate zguduitoare, cu ceea ce se întâmplă în sistemul electoral românesc din 6 decembrie 2024, când s-au anulat niște alegeri în plină derulare.

”Comuniștii țin prelegeri
Și te cheamă la alegeri
Ca să alegi, vrei, nu vrei
Tot pe cei aleși de ei”

Jean Moscopol ne introduce din primul vers în farsa unor alegeri organizate și coordonate de comuniști, dar la fel ca și de cei din orice sistem totalitar. ”Ei” țin prelegeri ”democratice”, ”pro-comuniste” sau ”pro-europene”, dar permit să candideze doar cei agreați de regimul dictatorial. Adică ”tot pe cei aleși de ei”. Cetățeanul este obligat să aleagă tot pe cei care îi vrea și îi propune puterea totalitară, că așa este în RPR.

După vot încep minciuna
Cu ață albă ce-i cusută
Că-n alegeri totdeauna
Ei obțin sută la sută

Bineînțeles după alegeri, puterea totalitară sau comunistă demarează mașinăria ideologică de propagandă, că a câștigat și a fost ales cel mai bun candidat de pe lista propusă de sistem, într-o proporție covârșitoare. A fost ”voința” poporului.

Prin alegeri înțelegi
Să alegi când ai ce-alege
Dar la comuniști alegi
Fără să ai de unde alege

Românul elector ca și genialul ”cetățean turmentat” al lui Caragiale alege ”fără să aibă de unde alege”, deoarece pe ”lista scurtă” agreată a puterii sunt aceiași candidați, ”alte măști, aceleași fețe” ale regimului totalitar.

Așa-s comuniștii toți
Mari tâlhari, escroci și hoți
Hoți în fapte și-nțelegeri
Hoți în presă și-n alegeri

Jean Moscopol a văzut în viitor, dincolo de regimul comunist, acolo unde ”sistemul” parodiază și falsifică alegerile, acolo sunt păpușarii ”mari tâlhari, escroci și hoți”, care folosesc ideologia și instrumentele puterii doar pentru a fura și a se îmbogăți. Suveranitatea nu mai este a poporului, ci doar a câtorva ”aleși” juridic. Cei care falsifică alegerile nu au interese ideologice, ci strict pecuniare, financiare și de interese. Cine fură alegerile sunt de fapt sunt niște ”hoți în fapte și-nțelegeri/hoți în presă și-n alegeri”. Jean Moscopol prin cântecul său a realizat că cine participă la această farsă, la alegeri falsificate și ilegitime este complice și legitimează fraudarea voinței democratice a poporului. Jean Moscopol a înțeles încă din 1947, când s-a instaurat Republica Populară Română, că alegerile nu se fac pe baza unor ”liste prestabilite” impuse de regim și că cine participă la o astfel de farsă ca și candidat este și el un ”hoț/tâlhar/escroc”, care legitimează o parodie electorală și fraudează voința democratică a poporului român. Paradoxal Republica Populară Română pare că n-a murit niciodată. Jean Moscopol a refuzat să fie complice la o farsă a alegerilor pe bază de liste agreate de un regim totalitar. E lecția democrată și morală, un testament despre necesitatea unor alegeri libere și corecte, cu candidați votați de un popor român mândru și liber, care ni l-a lăsat nouă Jean Moscopol – celor de azi să ne batem pentru libertate și o autentică democrație participativă.

Ionuț Țene/ napocanews.ro

Distribuie Distribuie Comentarii