Graniţa dintre Liban şi Israel arată, după două săptămâni de foc încrucişat, mai mult ca un front de război decât ca o simplă linie de contact cu ciocniri sporadice, comentează agenția de presă EFE, preluată de Agerpres .

Sâmbătă seară, gruparea şiită libaneză Hezbollah a anunţat încă şase decese în rândurile militanţilor săi, cel mai mare număr de pierderi într-o singură zi de la izbucnirea violenţelor la graniţă, la 8 octombrie, ceea ce ridică în prezent numărul total de decese la peste 30 în sudul Libanului.

În ultima săptămână, nivelul violenţei a crescut treptat, cu lansări de rachete ale Hezbollah împotriva tancurilor şi poziţiilor militare ale Israelului, în timp ce artileria armatei israeliene a vizat zone tot mai extinse din sudul Libanului.

Gruparea şiită susținută de Iran a început să folosească rachete ghidate de mai multe ori pe zi, un tip de proiectil cu utilizare limitată în timpul războiului purtat între părţi în 2006, în timp ce statul israelian bombardează cu ajutorul dronelor.

Duminică dimineaţă, Israelul a ordonat evacuarea a încă 14 localități din apropierea graniţei cu Liban.

Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, Jonathan Conricus, a acuzat Hezbollah de „escaladarea situaţiei” cu tiruri „antitanc masive”, rachete, mortiere şi încercări de infiltrare, insistând că răspunsul armatei israeliene a fost până acum „măsurat” şi „tactic”.

Pe fondul unei ridicări generale a tonului, Conricus a avertizat că mişcarea şiită „joacă un joc foarte, foarte periculos” şi a cerut statului libanez să se gândească dacă este dispus să pună în pericol „ce rămâne din prosperitatea şi suveranitatea sa” de dragul „teroriştilor” din Fâșia Gaza.

„După cum arată lucrurile acum, Hezbollah atacă şi atrage Libanul într-un război din care nu va câştiga nimic”, a avertizat Jonathan Conricus.

Premierul Najib Mikati a declarat la rândul său că Libanul nu îşi doreşte un conflict şi că menţine contacte pentru a încerca să ţină sub control situaţia, conştient că ţara se află într-o perioadă foarte dificilă, cu o criză economică gravă şi fără un şef de stat la conducere.

Cu toate acestea, toată lumea din Liban ştie că decizia nu este în mâinile statului, ci a mişcării conduse de clericul Hasan Nasrallah, care în urmă cu 17 ani a purtat deja un război împotriva Israelului fără participarea activă a armatei libaneze.

Între timp, Hezbollah continuă să folosească incertitudinea ca armă şi a evitat să clarifice care este planul său sau care sunt liniile sale roşii, notează EFE.

Nasrallah, obişnuit să rostească discursuri televizate lungi dintr-un loc ţinut secret, uneori de mai multe ori într-o singură săptămână, nu a mai scos niciun cuvânt de la izbucnirea violenţei la frontieră de acum două săptămâni.

În schimb, a avut ceva de spus, ce-i drept, oarecum ambiguu, numărul doi al grupării, Naim Qassem, care şi-a declarat sâmbătă disponibilitatea de a interveni în războiul din Gaza dacă ceva „o cere” şi a susţinut că o eventuală „invazie israeliană în Gaza se va transforma într-un cimitir pentru inamic”.

Intrarea forţelor israeliene în Fâşia Gaza este una dintre liniile roşii despre care analiştii consideră că ar fi putut să şi-o stabilească Hezbollahul, care face parte dintr-o alianţă informală condusă de Iran şi care include miliţii irakiene, Siria şi rebelii Houthi din Yemen.

Mulţi se tem că acest grup, autointitulat „Axa Rezistenţei”, va da un răspuns comun nu numai din sudul Libanului, ci şi din Siria, pentru a preveni dispariţia aliatului său Hamas atunci când armata israeliană îşi va pune în practică ameninţarea de a intra în Gaza cu intenţia de a elimina complet gruparea islamistă palestiniană.

În paralel, activiştii locali au raportat că miliţiile iraniene şi proiraniene îşi întăresc deja prezenţa în sudul şi estul Siriei, în timp ce grupuri irakiene aliate au lansat câteva atacuri împotriva obiectivelor americane din Siria şi Irak în ultimele zile, transmite EFE.