Ucraina reușește să împiedice o străpungere rusă în special cu ajutorul dronelor plătite de voluntari, în timp ce rezervele de arme occidentale se epuizează, a spus un comandant ucrainean pentru presa britanică.

„Singurul lucru care împiedică avansarea Rusiei pe toate fronturile sunt dronele FPV, 90% dintre acestea fiind furnizate de voluntari sau de diviziile militare însele", a declarat locotenent-colonelul Pavlo Kurilenko, comandantul unui batalion separat de forțe speciale, pentru The Telegraph într-un interviu acordat de la o bază militară de lângă Kiev.

„În urmă cu un an era o situație proastă. Astăzi, situația în privința obuzelor și a echipamentelor este pur și simplu oribilă", a declarat comandantul ucraienan.

„Primesc 20 de proiectile pentru mortier pe săptămână, în timp ce un mortier rusesc trage 50-60 de proiectile pe zi asupra unei poziții ucrainene. Imaginați-vă că o coloană de echipamente grele rusești vine spre voi. Ei atacă. Dacă tragem în ei cu un mortier, a doua zi vom avea doar mitraliere cu care să tragem în următoarea coloană de tancuri”, a precizat el.

În 2014, Kurilenko a apărat aeroportul din Donețk împotriva forțelor separatiste proruse într-o bătălie de 100 de zile care a creat legenda soldaților ucraineni „Cyborg” care nu se dau niciodată bătuți.

„De la început, în 2014, și până în prezent, am înfruntat întotdeauna forțe copleșitoare în ceea ce privește infanteria, artileria și echipamentul", a subliniat el.

„Am luat parte la bătălia de la Aeroportul Donețk... Am auzit povești că a fost comparată cu bătălia de la Stalingrad. Acum aceea mi se pare o luptă copilărească, în comparație cu ceea ce se întâmplă astăzi. Nu aș putea spune dacă rușii luptă mai bine sau mai rău”, a adăugat el.

Probleme cu instruirea soldaților

Instruirea mai bună soldaților ar putea fi o modalitate de a compensa inferioritatea numerică, doar că și aici sunt unele probleme, a explicat comandantul ucrainean.

În primul rând, doar un număr relativ mic de soldați ucraineni beneficiază efectiv de ea. De pildă, brigada locotenent-colonelului Kurilenko a trimis peste 400 de oameni la instruire, dintre care 75 aflați sub comanda sa, perioadă în care s-a pierdut timp crucial.

„Nu îl gestionăm eficient. De exemplu, soldații mei au avut nevoie de 41 de zile, dintre care doar 29 au fost folosite pentru instruirea propriu-zisă.

„Drumul în sine, echiparea și desfășurarea au durat 12 zile. Asta înseamnă jumătate din perioada totală de pregătire. Deja pierdem timp aici", a punctat el.

Unii soldați consideră cele câteva săptămâni petrecute departe de Ucraina - adesea prima lor pauză în ani - ca pe o perioadă în care se pot relaxa.

„Acei soldați care pleacă în străinătate pentru instruire consideră asta ca pe un fel de perioadă de vacanță", a explicat Kurilenko.

El susține că Occidentul ar trebui să aibă instructori militari în Ucraina, o idee avansată de președintele francez Emmanuel Macron dar neagreată de aliați din NATO.

„Aceasta ar accelera mult întregul proces. Vom economisi timp pentru logistică sau pentru planificarea programelor. Putem selecta oamenii pe teren pe baza evaluării capacităților lor - dacă sunt mai capabili să opereze artileria, să se alăture infanteriei, să devină soldat pentru atac sau specialist antitanc".

„Să nu vă faceți griji, vom supraviețui oricum. Întrebarea este cât de greu va fi”, a adăugat el.

O problemă mai importantă este decalajul între intre instruirea la standarde NATO și felul în care se poartă efectiv războiul.

Abordarea NATO presupune cantități uriașe de echipament, dar nu ia în seamă scenariul în care astfel de arme lipsesc.

În această privință, „abordarea NATO nu are niciun alt plan de manevră", a explicat el.

Din perspectiva lui Kurilenko în centrul strategiei sovietice se află ideea că soldații încep într-o poziție defensivă și trec doar treptat trec la ofensivă; tranziția fiind susținută de efectivele și artileria superioare. Este costisitor, sângeros, dar eficient, a spus el.

NATO, pe de altă parte, este, într-un fel, mai proactivă, punând accentul pe manevrabilitate și pe o postură care mai întâi colectează date și apoi avansează la atac. „Ambele strategii au dezavantaje uriașe", a declarat locotenent-colonelul Kurilenko.

În acest sens, el dă exemplul pierderii orașului Avdiivka din Donbas la începutul acestui an. Sute de oameni au fost uciși și mulți au fost capturați când forțele rusești au invadat în cele din urmă refugiul ucrianean.

„Acolo au fost lansate 45-70 de bombe aeriene ghidate. Nici măcar o singură divizie nu ar fi îndurat atâtea atacuri dacă ar fi funcționat conform standardelor NATO, deoarece doctrina NATO nu [implică] săparea de tranșee."

O metodă proprie

Soluția, în viziunea lui Kurilenko, este dezvoltarea unei a treia metodă, una potrivită pentru armata ucraineană așa cum este ea în realitate, și anume lipsită de echipament sofisticat și care nu este dispusă să sacrifice viețile soldaților săi cu aceeași cruzime ca Rusia. Specializarea soldaților ar fi esențială în acest scop.

„În momentul de față avem un batalion de operațiuni speciale cu un regiment de pușcași lângă el și un batalion de parașutiști și de trupe de asalt în spatele lor, și toate trei îndeplinesc aceleași sarcini. Sunt 100% sigur că vom renunța în curând la o astfel de doctrină".

În viitor, „un soldat va îndeplini doar o gamă specifică de sarcini și nu va fi un om bun la toate - inginer, lunetist, mitralior sau bucătar", a subliniat locotenent-colonelul Kurilenko.

Cum va arăta ofensiva de vară

„Vom fi asaltați de o ofensivă pe scară largă, copleșitoare. În apropierea verii, forțele rusești vor fi pregătite să atace zona de la joncțiunea regiunilor Zaporojie și Donețk și vor încerca să avanseze în direcția regiunilor Harkov - Poltava.

După aceea, linia de luptă se va extinde, la fel și adâncimea liniei frontului. Vom izbuti să le tăiem rutele logistice, astfel încât nu vor putea să prevaleze nici măcar copleșind numeric forțele noastre.

Această linie va îngheța de-a lungul râului Nipru și vom pierde teritoriul Ucrainei până la Nipru”, a prezis comandantul ucrainean.