Sprijinul Europei pentru Ucraina s-a confruntat cu o întorsătură neașteptată, în decursul acestei săptămâni aceasta. Polonia, până acum cel mai ferm aliat al Kievului de pe continent, părea să declare că va înceta să mai trimită arme către țara vecină.

Mișcarea a venit după ce președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a criticat Varșovia pentru că a continuat să interzică importurile de cereale din Ucraina, notează CNN . Acesta este cel mai recent exemplu de comportament ostentativ al guvernului polonez față de Kiev, chiar înainte de alegerile din țară.

Teatrul politic a ridicat o serie de întrebări importante, una dintre ele fiind: va fi acesta momentul în care hotărârea fermă a Europei împotriva invaziei pe scară largă a Rusiei se va sparge, în sfârșit?

Prin urmare, cum a escaladat o dispută cu privire la importurile de cereale într-o criză diplomatică?

Uniunea Europeană a interzis, temporar, importurile de cereale din Ucraina, în luna mai, pentru a evita un blocaj de cereale ieftine care risca să subcoteze fermierii din Polonia, Ungaria și Slovacia. UE a suspendat interdicția săptămâna trecută, înfuriind acele țări, care au promis că vor menține restricțiile în vigoare. În Polonia au luat naștere proteste pe această temă.

Polonia este la câteva săptămâni distanță de alegerile naționale, din 15 octombrie, în care se preconizează că partidul de guvernământ, Lege și Justiție (PiS), va suferi pierderi. Motivul? Fermierii sunt agenți politici motivați, iar cetățenilor tinde să le pese de securitatea alimentară, uneori în mod disproporționat și irațional. PiS va avea nevoie de voturi rurale pentru a rămâne la putere.

Prin urmare, este logic ca guvernul polonez să dorească să facă un gest naționalist. Disputa, relativ marginală, a scăpat de sub control marți, când Zelenski a declarat în fața Adunării Generale a ONU: „Este alarmant să vedem cum unii din Europa, unii dintre prietenii noștri din Europa, joacă solidaritatea, într-un teatru politic – realizând un thriller din cerealele.”

Prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, a răspuns pe rețelele de socializare a doua zi, spunând: „Nu mai transferăm arme în Ucraina pentru că acum înarmăm Polonia”.

De atunci însă, Polonia a decis să renunțe la astfel de comentarii, promițând că va trimite în continuare arme pe care s-a angajat deja să le furnizeze. Președintele polonez, Andrzej Duda, a spus că declarațiile premierului au fost „interpretate în cel mai rău mod posibil”.

Disputa a ridicat întrebări importante despre unitatea europeană

Primul și cel mai important punct, însă, este că niciun oficial european nu crede în mod serios că este pe cale să se producă o schimbare dramatică a politicii, atunci când vine vorba de sprijinirea Ucrainei – în special de către Polonia.

„Polonia va continua să furnizeze arme Ucrainei. Atâta timp cât este nevoie. Nu am nicio îndoială în privința asta”, spune un oficial NATO.

„Polonezii au un interes vital ca Ucraina să câștige acest război, deoarece altfel vor fi expuși direct inamicului lor (Rusia), dar trebuie să-și arate muschii acum, din cauza alegerilor”, susține un oficial al UE.

În ciuda așteptărilor că tot acest zgomot ar fi destinat unui public intern, nu s-ar putea spune cu precizie acest lucru.

„Ucraina a oferit deja Poloniei o soluție pentru cereale. De aceea sunt atât de enervați pe Polonia. La fel ca și 24 de state membre care au fost agresate timp de 18 luni de Polonia pentru că nu au făcut suficient pentru a sprijini Ucraina”, a declarat un înalt diplomat al UE, pentru CNN.

Acest sentiment a fost preluat de surse din NATO, din cadrul instituțiilor UE și din capitalele naționale din întreaga Europă.

Disprețul este poate cel mai bine caracterizat de un oficial al Comisiei UE, care a spus: „Trebuie privit în contextul viitoarelor alegeri, agenda naționalistă a actualului guvern și pozițiile agresive cu privire la problema cerealelor, migrației și a tot ceea ce ei consideră ca fiind o „amenințare” la adresa intereselor naționale ale Poloniei. De asemenea, atacă Bruxelles-ul și UE atunci când se potrivește agendei lor. Este un efort disperat de a mobiliza alegătorul – dacă nu ai substanță de oferit, atunci începi să creezi și să dai vina pe un inamic exterior care să acopere eșecurile politicii interne.”

Ce s-ar întâmpla dacă Ucraina ar adera la UE și NATO

Cea mai serioasă concluzie din toate acestea este ceea ce ar putea însemna pentru Ucraina, pe termen lung. Occidentul depune, în prezent, un mare efort pentru a include Ucraina în instituțiile sale. În prezent, țara încearcă să adere atât la UE, cât și la NATO, pentru care are sprijin unanim.

Acest sprijin, totuși, vine deja cu avertismente și condiții. Majoritatea statelor membre UE acceptă că, pentru a se adapta Ucrainei, va trebui să existe o reformă substanțială a modului în care funcționează UE.

Dacă Ucraina s-ar alătura așa cum stau lucrurile, o mare parte din finanțarea care în prezent este destinată statelor membre sub formă de subvenții – inclusiv pentru agricultură – ar merge în schimb către Ucraina.

Structurile actuale ale UE ar conferi, de asemenea, celui mai nou membru al său, o influență masivă în instituții, și anume parlamentul și consiliul statelor membre.

Când vine vorba de NATO, există membri ai alianței care nu iubesc ideea ca o țară literalmente în război să aibă acces la mecanismul articolului 5 – declanșatorul „toți pentru unul și unul pentru toți.”

Pentru o alianță militară, multora dintre țările NATO nu le place în mod deosebit să cheltuiască bani pentru apărare pentru ele însele, darămite unele pentru altele.

Un Occident divizat, avantaj pentru Rusia

Criza de arme a Poloniei îi permite să respingă, în mod legitim, înțelepciunea Occidentului, care acordă atât de mult sprijin unei țări care nici măcar nu este în alianță.

Ultimul motiv pentru care oficialii din Europa sunt furioși în legătură cu evenimentele din această săptămână este impactul asupra președintelui rus, Vladimir Putin.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, întrebat despre conflict, s-a folosit de acesta pentru a afirma că „există anumite tensiuni între Varșovia și Kiev” și că prevede o creștere a lor.

Războiul de dezinformare al Rusiei este adesea descris de diplomați ca un joc cu sumă zero: ceea ce este rău pentru Occident și în avantaj pentru Rusia. Conflictele publice facilitează afirmația că Occidentul este divizat, iar un Occident divizat este cu siguranță un lucru bun pentru Kremlin.