Citiți asta!
Citiți asta! Textul a fost publicat de Reportaje-Live .
Am privit cu amaraciune ce se intampla zilele acestea. Am incercat sa ma ridic un pic deasupra lucrurilor. Din orice unghi privesc, vad doar o tara care se stinge incet, incet in fiecare zi. Nimic nu este intamplator. Politicul este doar o emanatie a nivelului de cultura a societatii. Si ce societate suntem noi? Ce valori ne unesc? Ce cultura avem?
A trecut doar un secol de cand suntem o tara si secole de cand doar ne aparam in fata tuturor. O istorie de tradare si umilinta in fata tuturor cu foarte mici exceptii. Incapabili sa generam ceva semnificativ istoric sau macar prosperitate pentru noi insine, au facut toti ce au vrut din noi. Am fost de cand ne stim o tara in genuchi in fata tuturor.
Am umplut rapid golul cultural de dupa revolutie importand de-a valma tot ce am prins de la cei din jur, am fugit in masa in lumea civilizata renegand cine suntem si ce suntem.
Si poate suntem doar un taran descult al Europei, poate suntem doar ruda saraca si alcoolica care genereaza mereu probleme, o vesnica problema pentru noi insine incapabili sa ne gasim un echilibru noi ca popor. Si nu pot sa nu am sentimentul, azi ,ca tara asta este doar un organism bolnav pe care se incaiera hienele.
Coruptia, dezastrul demografic, mizeria morala si culturala in care traim sunt doar consecinta somnului ratiunii unei societati inapoiate care refuza sa fie un popor.
Timpul trece dragii mei. Trece implacabil si nu are rabdare cu noi. Istoria nu are rabdare cu prostii. Atata timp cat va renegati cu milioanele identitatea in afara granitelor, atata timp cat nu reusiti sa intelegeti cine sunteti, atata timp cat vorbiti cu copiii vostri in alta limba in afara tarii fiindu-va rusine ca sunteti romanii, atata timp cat ignorati si nu reactionati la ce se intampla in jurul vostru in tara...ei bine dragii mei...nu avem nici o sansa in fata istoriei.
Toata povestea aceasta este cu atat mai trista cu cat stiu ca nu suntem mai buni sau mai rai decat altii din lume. Si nu poti sa iti dai seama de asta decat dupa ce stai o vreme strainatate si intelegi.
Fara urma de patetism, de emotie, judecand la rece, avem o sansa. O singura sansa in urmatorii ani sa supravietuim. Ori strangem randurile toti, ori peste 100 de ani cine stie ce natii si rase vor stapani aici pe ruinele prostiei si dezamagirii noastre.
