Citiți ASTA!
Pe 4 octombrie 2016, medicul japonez Shigeaki Hinohara a împlinit 105 ani. Mănâncă foarte puțin, doarme 5 ore pe noapte, ține un blog și are o agendă foarte încărcată pentru următorii trei ani. Și-a manifestat întotdeauna dorința de a ajuta oamenii aflați în suferință și de-ai învăța și pe alții cum să facă acest lucru. De câte ori i s-a sugerat să iasă la pensie a refuzat, spunând că, atâta timp cât este în putere, va continua să-și aducă contribuția în cadrul societății.
În prezent, dr. Shigeaki Hinohara este cel mai longeviv medic practicant din lume. Din anul 1941 el își tratează pacienții la Spitalul Internațional St. Luke din Tokyo și ține cursuri la Colegiul St. Luke. După cel de-Al Doilea Război Mondial, dr. Hinohara și-a imaginat un spital și o școală medicală de înaltă clasă, răsărind din ruinele Tokyo-ului. Grație priceperii și spiritului său de pionier, el a contribuit substanțial la modernizarea acestor două instituții, aducându-le în topul celor de acest fel din Japonia. Chiar și astăzi el activează ca președinte al Consiliului reprezentanților acționarilor celor două instituții medicale. În anul 2005, împăratul i-a înmânat „Ordinul Cultural al Japoniei”.
De la vârsta de 75 de ani și până în prezent, dr. Hinohara a publicat în jur de 150 de cărți, între care cea intitulată „A trăi mult, a trăi bine” (Living Long, Living Good) s-a vândut în peste 1,2 milioane de exemplare. Ca fondator al mișcării „Noii vârstnici”, medicul îi sfătuiește pe oameni cum să trăiască o viață lungă și fericită, dovada că acest lucru este posibil fiind el însuși. Iată care este rețeta longevității și a sănătății, dezvăluită de acest medic remarcabil într-un interviu acordat acum câțiva ani revistei Japan Times:
«Energia vine din starea de bine, nu din a mânca și a dormi mult. Toți ne amintim cum, când eram copii, ne luam cu joaca, uitând adesea să mâncăm sau să dormim. Sunt convins că și ca adulți putem să păstrăm aceeași atitudine. E mai bine să nu ne stresăm corpul cu prea multe reguli fixe.
Toți oamenii care trăiesc mult, indiferent de rasă, naționalitate sau sex, au un lucru în comun: niciunul nu este supraponderal. Eu, la micul dejun beau o ceașcă de cafea, un pahar cu lapte și un suc de portocale, la care adaug o lingură de ulei de măsline. Uleiul de măsline este foarte bun pentru artere și îmi menține pielea sănătoasă. Masa de prânz constă din lapte și câteva fursecuri sau nimic, dacă sunt prea ocupat cu munca. La cină mănânc vegetale cu puțin pește și orez, iar de două ori pe săptămână mănânc câte 100 de grame de carne slabă.
Întotdeauna îmi planific dinainte ce voi face. În momentul de față, agenda mea e plină până în 2014. E vorba de cursuri, prelegeri, conferințe și munca în spital. Totuși, în 2016 mi-am propus să mă și distrez puțin: o să merg să asist la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
După părerea mea, nimeni n-ar trebui să iasă la pensie, dar dacă altfel nu se poate, asta ar trebui să se întâmple cu mult mai târziu de 65 de ani. La noi, vârsta actuală de pensionare, care este de 65 de ani, a fost stabilită cu un secol în urmă, când speranța de viață în Japonia era de 68 de ani și pe atunci numai 125 de japonezi împliniseră vârsta de 100 de ani. Astăzi, femeile japoneze trăiesc în jur de 86 de ani, bărbații în jur de 80, iar în țară există 36.000 de centenari. Se estimează că în 20 de ani vom avea cam 50.000 de persoane cu vârsta peste 100 de ani.
Împărtășiți cu alții ceea ce știți. Eu țin sute de prelegeri pe an, unele pentru școlile elementare, altele pentru oamenii de afaceri. De obicei, vorbesc între 60 și 90 de minute stând în picioare, ca să mă mențin puternic.
Atunci când un medic vă recomandă să faceți un test sau o anumită operație, întrebați-l dacă i-ar recomanda aceeași procedură soției sau copilului său. Contrar credinței populare, doctorii nu pot vindeca pe toată lumea, așa că de ce să supui pacientul unui risc și unei suferințe inutile? Eu cred că muzica și terapia cu animale pot ajuta mai mult decât își imaginează doctorii. Ca să vă mențineți sănătoși, mergeți întotdeauna pe scări și cărați-vă singuri sacoșele. Eu urc câte două trepte o dată, ca să-mi pun mușchii în mișcare.
Durerea este un lucru misterios, iar distracția este cea mai bună cale să uiți de ea. Dacă pe un copil îl doare un dinte și începi să te joci cu el, uită imediat de durere. Spitalele ar trebui să le satisfacă pacienților nevoile de bază. Toți vrem să ne distrăm. La Spitalul St. Luke avem muzică, terapie cu animale și cursuri de artă.
Nu fiți obsedați de acumularea de lucruri materiale. Amintiți-vă că nu știți când veți părăsi această lume și nu puteți lua nimic cu voi acolo unde plecați.
Spitalele ar trebui să fie concepute și pregătite pentru dezastre majore și ar trebui să primească orice pacient care le apare la ușă. Noi am proiectat St. Luke în așa fel, încât să putem opera oriunde în incinta lui: în subsol, pe coridoare, în capelă. La vremea respectivă, multă lume m-a crezut nebun când a văzut că pregătesc spitalul pentru o catastrofă, dar pe 20 martie 1995, din păcate, s-a dovedit că am gândit corect. În ziua aceea, membrii cultului religios Aum Shinrikyu au lansat un atac terorist în metroul din Tokyo. Atunci am primit în spital 740 de victime, iar după numai două ore ne-am dat seama că ceea ce i-a afectat a fost gazul sarin. Din păcate, am pierdut o persoană, dar am salvat 739 de vieți.
Știința singură nu poate vindeca sau ajuta oamenii. Știința medicală ne tratează pe toți la fel, dar boala este individuală. Fiecare om este unic, iar boala lui este în legătură cu inima lui. Pentru a ști ce este boala și a-i ajuta pe oameni, medicii ar trebui să cunoască și alte arte, în afară de cea a vindecării fizice.
Viața e plină de neprevăzut. Pe 31 martie 1970, când aveam 59 de ani, m-am îmbarcat pentru un zbor de la Tokyo la Fukuoka. Mi-aduc aminte că era o dimineață frumoasă și însorită. În timp ce treceam pe lângă muntele Fuji, avionul a fost deturnat de Liga Comunistă Japoneză - Facțiunea Armata Roșie. Am petrecut următoarele patru zile legat de scaun, într-o temperatură de 40°C. Ca doctor, am privit totul ca pe un experiment și am fost uimit să constat cum corpul își încetinește funcțiile pe timp de criză.
Găsiți-vă un model de urmat și țintiți să realizați mai mult decât el. Tatăl meu a plecat în Statele Unite în anul 1900, ca să studieze la Universitatea Duke din Carolina de Nord. A fost pentru mine un pionier și un erou. Mai târziu, am descoperit și alte modele de urmat, iar când mă simt blocat, mă întreb ce-ar face aceștia ca să rezolve problema.
Să trăiești mult e un lucru minunat. Până la 60 de ani e simplu să muncești pentru familie și să-ți atingi niște scopuri. Dar în anii din urmă ar trebui să ne străduim să facem ceva și pentru societate. Eu, de la vârsta de 65 de ani lucrez ca voluntar – 18 ore pe săptămână – și mă bucur de fiecare minut folosit astfel.»
In 2009, un articol publicat in http://www.japantimes.co.jp devenea viral. Articolul continea sfaturile de viata ale lui Shigeaki Hinohara, unul dintre cei mai longevivi doctori practicanti din lume, pe atunci in varsta de 97 de ani. Sfaturile de viata ale cunoscutului doctor vin prin prisma propriului stil de viata si munca.
***
15 lectii de viata de la Shigeaki Hinohara
1. Energia vine din starea de bine, nu din a manca sau a dormi mult.
"Cu totii ne amintim cum, atunci cand eram copii, ne luam cu joaca si distractia si uitam adesea sa mancam sau sa dormim. Sunt de parere ca putem sa pastram aceasta atitudine si cand suntem adulti. Este cel mai bine sa nu ne stresam corpul cu prea multe reguli."
2. Toti oamenii care traiesc mult – indiferent de nationalitate, rasa sau gen – au un singur lucru in comun: niciunul nu este supraponderal.
"La micul dejun eu beau cafea, un pahar de lapte si suc de portocale in care adaug o lingura de ulei de masline. Uleiul de masline este bun pentru artere si imi mentine pielea sanatoasa. Masa de pranz este alcatuita din lapte si cateva fursecuri sau nimic cand sunt prea ocupat sa mananc. Nu mi se face foame niciodata deoarece ma concentrez asupra muncii mele. La cina, mananc legume cu putin peste si orez si de doua ori pe saptamana consum 100 de grame de carne slaba."
3. Planifica intotdeauna.
"Agenda mea este deja plina pana in 2014, cu prelegeri, conferinte si munca obisnuita de la spital. Cu toate acestea, in 2016 o sa ma si distrez putin: intentionez sa merg sa vad Jocurile Olimpice de la Tokio."
4. "Nu exista nicio nevoie sa te pensionezi vreodata, insa daca trebuie, ar trebui sa fie mult mai tarziu de 65. Varsta actuala de pensionare a fost stabilita in urma cu jumatate de secol la 65 de ani cand durata medie de viata in Japonia era de 68 de ani si numai 125 de japonezi atinsesera varsta de 100 de ani. Astazi, femeile japoneze traiesc in jur de 86 de ani, iar barbatii 80 si avem 36.000 de centenari in tara noastra. In 20 de ani, vom avea in jur de 50 000 de persoane cu varsta de peste 100."
5. Impartaseste ceea ce stii.
"Tin peste 100 de prelegeri pe an, unele pentru scoli primare, altele pentru oameni de afaceri. De obicei vorbesc timp de 60-90 de minute stand in picioare, pentru a ma mentine puternic."
6. "Cand un doctor iti recomanda sa faci o analiza medicala sau o anumita operatie, intreaba-l daca ar recomanda aceeasi procedura si sotiei/ sotului sau copilului sau. Contrar a ceea ce se crede, doctorii nu ii pot vindeca pe toti asa ca de ce sa ii expui unei suferinte nenecesare? Cred ca muzica si terapia cu animale pot ajuta mai mult decat isi pot imagina doctorii."
7. "Pentru a te mentine sanatos, ia-o intotdeauna pe scari si cara-ti singur bagajele. Eu urc doua trepte scari deodata, pentru a-mi pune muschii in miscare."
8. "O poezie care pe mine ma inspira este poezia “Abt Vogler” a lui Robert Browning. Tatal meu obisnuia sa imi citeasca aceasta poezie. Ne incurajeaza sa facem lucruri mari, nu mazgalituri. Spune sa incerci sa desenezi un cerc atat de mare incat sa nu existe nicio modalitate de a-l termina atata timp cat suntem in viata. Tot ce vedem este o arcada; restul este dincolo de ceea ce putem noi vedea, insa exista acolo in departare."
9. "Durerea este un lucru misterios, iar cea mai buna modalitate de a uita de ea este distractia. Daca un copil are o durere de dinti si incepi sa te joci cu el, acesta uita imediat de durere. Spitalele ar trebui sa aiba in considerare nevoile de baza ale pacientilor. Cu totii vrem sa ne distram. La spitalul St. Luke’s avem muzica, terapie animale si cursuri de arta."
10. Sa nu devii obsedat de acumularea de lucruri materiale. "Aminteste-ti ca nu stii cand va veni momentul sa parasesti aceasta lume si nu le poti lua cu tine acolo unde te vei duce."
11. "Spitalele ar trebui proiectate si pregatite pentru dezastre majore si ar trebui sa accepte orice pacient care le trece pragul. Am conceput St. Luke’s astfel incat sa putem actiona oriunde: in pivnita, pe colidoare, in capela. Majoritatea oamenilor au crezut ca sunt nebun sa ma pregatesc pentru o catastrofa, insa pe 20 martie 1995, cand membrii din cultul religios Aum Shinrikyu au lansat un atac terorist in metroul din Tokio, s-a dovedit ca din nefericire aveam dreptate. Am acceptat 740 de victime si in 2 ore ne-am dat seama ca problemele lor de sanatate erau cauzate de sarin, un gaz ucigas. Am pierdut din nefericire o persoana, insa am salvat 739 de vieti."
12. Stiinta singura nu poate vindeca sau ajuta oameni. "Stiinta ne aduna pe noi toti laolalta, insa boala este individuala. Fiecare persoana este unica si bolile sunt legate de sufletul fiecaruia. Ca sa cunoastem boala si sa ajutam oamenii, avem nevoie de arte liberale si vizuale, nu doar medicale".
13. Viata este plina de incidente.
"Pe 31 martie 1970, cand aveam 59 de ani, m-am imbarcat pentru un zbor Tokio- Fukuoka. Era o dimineata frumoasa si insorita. In timp ce din avion se putea zari muntele Fuji, avionul a fost deturnat de liga japoneza comunista – Factiunea Armata Rosie. Am petrecut urmatoarele 4 zile legat cu catuse de scaunul meu, la o temperatura de 40 de grade. Ca doctor, am privit totul ca pe un experiment si am fost uimit de cum isi incetineste corpul functiile in criza."
14. Gaseste un model pe care sa-l admiri si tinteste sa realizezi chiar mai mult decat ar putea el vreodata sa faca.
"In 1900, tatal meu s-a dus in Statele Unite sa studieze la Universitatea Duke din Carolina de Nord. A fost un deschizator de drumuri si unul din eroii mei. Mai tarziu, am descoperit si alte modele care sa ma inspire, si de fiecare data cand ma blochez, ma intreb ce ar face ei ca sa rezolve problema."
15. Este minunat sa traiesti mult.
"Pana la 60 de ani, este usor sa muncesti pentru familia ta si sa-ti atingi telurile. Insa in anii din urma, ar trebui sa ne straduim sa facem ceva si pentru societate. De la varsta de 65, eu am muncit ca voluntar. Inca lucrez 18 ore pe saptamana si iubesc fiecare minut pe care il petrec astfel."
Sursa: www.japantimes.co.jp
