Citiți asta!
Citiți ce scrie Dan Turturică pe Facebook:
„Înlocuirea Anei Birchall de la conducerea ministerului Justiției și numirea ca vicepremier al lui Iulian Iancu, “omul Gazprom”, cel care a reușit să împiedice exploatarea gazelor din Marea Neagră, reprezintă în primul și în primul rând un gest strident anti-american al Vioricăi Dăncilă.
Evident, nu este al ei, pentru că unei marionete nu îi este permis niciun gest autonom. Dar nu cred că este nici al baronilor PSD. Da, unii și-o doresc la Justiție pe Gârbovan, susținătoarea ideilor lui Dragnea, dar majoritatea au, totuși, un minim instinct de supraviețuire. Care le semnalează că nu au cum câștiga un astfel de război și că, foarte probabil, se va termina rău pentru ei. După ce că oricum partidul este cu un picior în groapă, tot ce le lipsea era să-și tragă un glonț în celălalt.
Și atunci cine este la originea gestului sfidător al premierului de cârpă? Cel mai probabil, oamenii care au trimis-o acum câteva luni la Washington ca să se prezinte drept succesoarea lui Dragnea. Ce părea atunci o glumă sinistră, zvonul că sforarii lui Dăncilă vor chiar mai mult decât atât și că aspiră “să o vândă” la Casa Albă drept viitorul președinte al României, pare azi că a fost cât se poate de real.
În această logică, numirile de ieri nu sunt altceva decât o demonstrație de forță a păpușarilor lui Dăncilă, făcută pentru a le transmite americanilor că indiferent ce au discutat Trump și Iohannis nimic nu se va întâmpla fără acordul lor. Și că oricât de mult ar miza pe Iohannis în cursa prezidențială, să nu uite că mai sunt și ei pe aici.
Vestea bună? Și Dragnea i-a șantajat pe americani. Ba cu gazele, ba cu achizițiile militare...
P.S. Exact la ei mă refeream în postarea în care vorbeam de dezvoltarea bazei aeriene de la Câmpia Turzii. Se pare că am intuit corect. Habar nu au ce îi paște!”
Textul scris de Turturică pe 21 august:
„După întâlnirea istorică de ieri dintre Iohannis și Trump este și mai greu de crezut că trecerea parteneriatului strategic la următorul nivel se va împiedica de câteva cioturi/rămășițe ale “sistemului”.
Dacă nu au reușit să deraieze viitorul relației România - SUA în 2004, când vămuiau tot ce mișcă în țara asta și nicio instituție nu le stătea în cale, cum și-or imagina că o să reușească acum, când interesul Americii în zonă este de zece ori mai mare?!
Subiectul corupției a fost menționat mai mult în șoaptă la întâlnirea de la Casa Albă. Nu înseamnă nimic. Pentru că reprezentanții ambasadei americane la București au vorbit de cel puțin de zece ori în ultimul an de nevoia de a REPORNI lupta anticorupție. Și nu vă luați după proștii care spun că una vrea Trump și alta ambasada! Și când vorbește Trump și când vorbește ambasada, tot statul american vorbește. Mai mult sau mai puțin adânc.
Așadar, îmi mențin ce scriam pe 17 iulie:
“În locul băieților care cred că au scăpat de toate belele și simt că l-au prins pe Dumnezeu de picior, după ce Dragnea a fost scos din joc și au pus mâna pe Dăncilă, m-aș uita atent la ce se întâmplă în Turcia. Mai precis, la cum se deteriorează relația cu SUA. Și m-aș mai uita și la ce se întâmplă la Câmpia Turzii. Mai precis, la etapele ce vor urma dupâ ce lucrările actuale de extindere și modernizare a Bazei Aeriene 71 se vor încheia.
S-ar putea ca aceste evoluții să nu le aducă vești bune. Pe cât de convinși erau acum vreo zece ani că nimeni nu va îndrăzni să le amenințe vreodată statutul de stăpâni absoluți ai României, pe atât de convinși sunt și azi că urgia anticorupției nu se va mai întoarce niciodată. Greșeala de atunci o repetă și acum: au depășit toate limitele! Adică, nu le-au dat de ales celor pentru care nu contează detaliile mizerabile, dar care nu își permit să ignore imaginea de ansamblu a zonei.”
