Citiți ASTA! Pâra şi denunţul SRL
Pâra e un fel de sport naţional nerecunoscut. Din pâră trăieşte multă lume în ţara asta binecuvântată. DNA de pildă. Nici nu trebuie să fii prea meseriaş ca să faci o carieră pe bază de turnătorii. Procurorii de pildă – trebuie să ai studii bune de drept, să termini şef de promoţie, să ai un doctorat. Nu trebuie nici o experienţă mare ca să descâlceşti încurcatele afaceri politico-financiare care se derulează în România cea coruptă. Suficient că vin diverşi indivizi, mai curând aduşi cu mascaţi, convocaţi, băgaţi în sperieţi. Odată introduşi într-o cameră faţă-n faţă cu procurorul, luaţi la întrebări, îi apucă limbariţa. Dau din casă tot, vomită pe cravata procurorului. Unele poveşti sunt reale, multe imaginare. Delatorii spun tot ce au visat şi ce nu au visat. Îşi toarnă complicii cu voluptate pentru afaceri oneroase, delapidări, spălare de bani, şpăgi. Totul calculat în milioane de euro. Trebuie să fie o lume dantescă în birourile DNA. Infernul lui Dante, mizeria umană. Măcar afli cum a apărut şi dezvoltat capitalismul românesc după decembrie 1989.
Nu am citit asemenea literatură, doar ce a apărut în presă, dar e suficient ca să-ţi faci o impresie. Ce spectacol formidabil! Ce distribuţie de piticanii, scapeţi, monştri, frankensteini, zombi etc. Ai de ce să te înfiori. Toţi au fost până alaltăieri personjae onorabile, circulau în SUV-uri luxoase, la braţul unei dame apetisante, locuind în vile somptuoase, călătorind în destinaţii cum ar fi Coasta de Azur sau Caraibe, locuind în hoteluri de 5-7 stele. Tot ce pare mai onorabil în lumea românească. Indivizi care trec drept bancheri, oameni de afaceri, miniştri. Boierii cei noi. Deodată dai peste niste bandiţi. Şi ce le poate trece unor prin cap când ajung la DNA!? Să denunţe!
Ce imaginaţie bogată, demnă de cel mai tare scenarist de la Hollywood. Îi apucă memoria când trebuie să dea cu subsemnatul sub ameninţarea a vreo 10 ani de puşcărie. Oricâţi bani ar avea, tot trebuie să toarne ceva, ceva. Acum câţiva ani, metoda era diferită. Împărţeai cu procurorul şi judecătorii, le cedai lor din ce ai strâns, şi scapai basma curată. Mai nou, nu mai ţine figura. Și primii s-au scumpit, costă multe milioane, pretenţiile au crescut. Și americanii şi bruxelezii sunt cu ochii pe noi. Anticorupţii noştri trebuie să înhaţe câteva capete de vită furajată pe lună, aşa că trocul nu se mai face. Degeaba îşi dă cutare averea. S-a cam terminat acea perioada fericită din viaţa patriei noastre dragi. Nu se mai cer de la învinuit bani, se cere să denunţe. Libertatea nu mai are preţ în bani, ci în turnătorii. Aşa scapi poate cu 3-4 ani de puşcărie, eventual cu suspendare. Baza rămâne denunţul…
DNA preia o lungă practică românească, ea s-a transmis cu glorie de la generaţie la generaţie. A traversat epocile. Or, aici, istoria românească e plină de exemple strălucite. Deplângem sfârşitul tragic al lui Brâncoveanu decapitat cu fiii săi la Constantinopol. Grăbiţi să îi învinovăţim pe otomanii cei haini, uităm prea uşor că pierzania i-a adus-o turnătoria unor rude. Întâi de toate din partea unchiului său, intelectualul, învăţatul occidentalizat, stolnicul Cantacuzino. Toţi deplângem soarta nefericită a celor trei Horea, Cloşca şi Crişan. Au fost turnaţi de o rudă. Românaş de-al nostru. E şi soarta lui Tudor Vladimirescu, trădat de ai săi, panduri mândri, tot românaşi.
DNA exploatează azi un vechi nărav. O lungă istorie a delaţiunii. Ea merge de la vârf până la talpa ţării şi traversează toate mediile sociale. Nu e privilegiul elitelor cum s-ar crede. Și în ultimul sat ciobanul vrea să se pună bine cu stăpânirea şi îi şopteşte primarului vrute şi nevrute. Turnătoria a ţinut în viaţă regimul comunist. Am citit asemenea dosare în arhive, sute, poate mii. Românul a turnat cu fervoare, fericit, cu obidă, cu talent. Miliţia, securitatea, partidul au supravieţuit 45 de ani întâi de toate pentru că s-au găsit milioane de români să-i toarne stăpânilor pe ceilalţi români.
E bine de ştiut./ Stelian Tănase/Cotidianul.ro
