Mai mult sau mai puţin neobservat de zeci de ani, obiceiul mass media de a „anunţa victoriile” în alegeri - prezidenţiale sau de altă natură - nu este doar o trădare a procesului democratic, a devenit un factor principal al apariţiei unei noi forme de fascism post-modern în care, aparent, ne aflăm.

Sâmbătă dimineaţa, la 11:45 AM, în timp ce preşedintele Trump sărea peste obişnuitele partide de golf - CNN, NBC, ABC, CBS, AP şi USA Today, practic la unison, ca şi cum ar fi operat pe un fel de program prestabilit, l-au declarat toate învingător pe Joe Biden. Fox News li s-a alăturat zece minute mai târziu.

Ca şi cum Pravda şi Izvestia ar lucra împreună la ceva, asigurând, în acelaşi timp, publicul rus că este spre binele său.

Câteva clipe după aceea, maşinile claxonau de bucurie şi oamenii dansau pe străzi - din Los Angeles până la New York.

La urma urmei, vrăjitoarea era moartă. Care bătrână vrăjitoare? Vrăjitoarea portocalie!

Biden era cel de-al 46-lea preşedinte al nostru, pentru că aşa a zis mass-media.

Desigur, este o prostie. Alegerile sunt încă în desfăşurare, este încă neclar cine câştigă şi vor trece prin câteva săptămâni de procese legale, multe dintre ele justificate.

Dar ceea ce a avut loc la 11:45 a fost practic un psy-op (operaţie psihologică, parte a războiului informaţional) în mass-media, conceput pentru a deprima şi a reduce la tăcere cei aproximativ şaptezeci şi unu de milioane de susţinători ai lui Trump - şi să-i mulţumească pe cei şaptezeci şi ceva de milioane de oameni, dacă aceştia există într-adevăr, care au votat pentru Biden.

Adevărul este că într-o democraţie şi / sau o republică democratică ... nicio organizaţie media nu are dreptul să „declare” învingători în alegeri. Punct.

Este o mare minciună.

Privilegiul de a determina rezultatele alegerilor aparţine doar alegătorilor şi este guvernat de regulile sistemului constituţional sub care trăim.

Iar ceea ce spun AP sau Fox nu are nimic de-a face cu asta!

Faptul că mass-media declară câştigători în alegeri este asemănător cu sondajele lor scandaloase la care am asistat de luni de zile, care au funcţionat şi ca războaie informaţionale concepute pentru a suprima votul şi contribuţiile financiare către candidatul republican.

Faptul că participă presupusul canal mai conservator Fox News a fost ilustrat nu numai de sondajele sale extrem de inexacte din 2016 şi 2020, ci şi de „declararea” mult prea timpurile a victoriei lui Joe Biden în Arizona - care acum pare că a evoluat în sens invers.

Faptul că oamenii care au făcut prognozele pro-Biden de la Fox au fost cam aceiaşi oameni care declarau victorii ale unor state în „camera de decizie” - totul fiind un alt exemplu de corupţie - este un semn distinctiv al acestui fascism post-modern.

În ciuda faptului că imaginea sa este proiectată pe un milion de pereţi, Karl Marx nu ar recunoaşte acest comunism. Clasa muncitoare nu a devenit altceva decât carne de tun pentru iPhone.
Pe de altă parte, oricât de puternice sunt, reţelele mass media sunt doar jucătorii în lumea noastră nouă, subalternii care execută ordinele adevăraţilor lor maeştri ai tehnologiei, care stabilesc agendele.

Fenomenul este dramatic în perioada postelectorală, unde partizanatul reţelelor sociale şi, mai important, cenzura motoarelor de căutare au ajuns la niveluri nemaivăzute.

Nu este vorba doar de blocarea hashtagurilor. Multor acuzaţii mai grave care au fost făcute nu li se permite să circule de niciun fel şi sunt imediat respinse şi etichetate drept „deconspirate”, semn sigur că maeştrii noştri digitali sunt îngrijoraţi de validitatea lor. (Dacă nu ar fi aşa, de ce să s-ar deranja?)

Una dintre cele mai semnificative, şi într-adevăr îngrozitoare prin implicaţiile sale, este acuzaţia că programele software CIA Hammer şi Scorecard - link-ul a fost blocat de Facebook - au fost folosite pentru a asigura "alegerea" lui Joe Biden.

La suprafaţă, sună ca o nebunie şi nu am nicio idee dacă este adevărat sau nu, dar cred că merită cercetat. În Michigan şi în alte părţi au fost raportate erori ciudate de computer. Unul dintre rezultate a fost întoarcerea multor voturi de la şi înapoi către Trump. Şi o mulţime de voturi, aproape toate pentru Biden, care au apărut în mod magic în mijlocul nopţii.

Mai mult, discrepanţa uriaşă dintre cei care au votat numai pentru Biden, şi nu şi pentru Partidul Democrat, şi cei care, aşa cum se întâmplă în mod normal, au votat pentru Biden şi candidaţii aceluiaşi partid - este fără precedent. Accident sau program? După ce am trăit ani de minciuni scornite de presupusul scandal privind colaborarea cu Rusia din păcate nu mă mai surprinde nimic. Ar trebui să îmi fac griji?

Sau poate CNN, NBC, ABC, CBS, AP, USA Today, The New York Times, Washington Post, Los Angeles Times şi Fox News (cu excepţia Tucker, Sean, Laura Ingraham şi a altora - cum de încă mai sunt acolo, apropos?)…. sunt ok şi totul este bine în lume. Joe Biden este preşedintele nostru. Nimic de văzut.

Aşa cum ar spune susţinătorii cubanezi ai lui Donald Trump din Miami-Dade: „Vamos a ver”. (Vom vedea).

Sau pentru a-l cita pe El Che, „Hasta la victoria siempre!”.

În sfârşit, când vorbesc despre fascismul postmodern, pentru a fi clar, mă refer la ceva mai apropiat de versiunea lui Xi Jinping, a „Socialismului cu caracteristici chinezeşti”.

În ciuda faptului că imaginea sa este proiectată pe un milion de pereţi, Karl Marx nu ar recunoaşte acest comunism. Clasa muncitoare nu a devenit altceva decât carne de tun pentru iPhone.

Este mai mult o formă de fascism digital în care prosperitatea şi o viaţă pe jumătate decentă aparţin doar celor care respectă regulile nescrise şi apasă butoanele necesare. Libertatea, cum zicea Kris Kristofferson, nu mai este „un alt cuvânt pentru nu mai e nimic-de-pierdut”. Pur şi simplu nu mai există.

Acolo ne-ar conduce administraţia Biden.

Acest text a fost scris de Roger L. Simon și publicat de  Epoch Times

Roger Lichtenberg Simon este un romancier american și scenarist nominalizat la premiul Oscar. El a fost fost CEO al PJ Media și este acum CEO-ul său Emeritus. Este autorul a unsprezece romane, inclusiv seria de detectivi Moses Wine, șapte scenarii produse și două cărți de non-ficțiune

Distribuie Distribuie Comentarii