"Omul curajos este lipsit de teamă atât cât poate fi un om. Fără îndoială, şi el se va teme de asemenea lucruri, dar le suportă ferm, aşa cum se cuvine şi cum o cere raţiunea, de dragul frumosului moral; căci acesta este scopul virtuţii. De ceea ce este într-adevăr înfricoşător ne temem, deci, fie mai mult, fie mai puţin; dar chiar şi lucrurile ce nu sunt de temut ne pot înfricoşa, ca şi când ar fi. Şi astfel se întâmplă să greşim fie prin aceea că ne temem fără rost, fie că ne temem cum sau când nu trebuie şi aşa mai departe. La fel se întâmplă şi în legătură cu ceea ce ne inspiră încredere . (...) Aşa cum am mai spus, curajul este o linie de mijloc între încredere şi teamă, în cazurile despre care am vorbit. Iar omul curajos îl alege şi înfruntă pericolele pentru că este frumos s-o facă şi a nu o face ar fi dezonorant. Dar a muri pentru a fugi de sărăcie, de nefericirea în dragoste sau de vreo altă suferinţă nu este apanajul omului curajos, ci mai degrabă al celui laş; căci a fugi de greutăţi înseamnă slăbiciune, iar cel ce recurge la aşa ceva îndură moartea nu pentru că este frumos s-o facă, ci pentru a fugi de un rău." - Aristotel, "Etica nicomahică" (pp. 74-75, Editura IRI, Bucureşti, 1998)

Distribuie Distribuie Comentarii