Cît a cîștigat Klaus Iohannis după o carte pe care n-a scris-o el?
Indiscutabil, Klaus Iohannis încearcă în prezent situația tuturor președinților postdecembriști la debut de mandat:
Oricît de rezistentă ar fi stofa din turul pantalonilor săi, limbile flămînde ale Intelectualilor, rămase acolo, la Cotroceni, de pe vremea celuilalt posesor de Înalt Fund, Traian Băsescu, au ajuns deja la buci și riscă să-i jupoaie pielea. Numai așa se explică tratarea cu sictir de către deontologi și deontoloage a unei știri despre cartea lui Klaus Iohannis, Pas cu pas:
„Cartea președintelui Klaus Iohannis, ”Pas cu Pas” a fost montată de către colectivul redacțional al revistei Observatorul Cultural, ea fiind la bază un colaj de interviuri acordate de către fostul primar al Sibiului. Informația a fost prezentată de poetul Radu Vancu, în cadrul unei emisiuni Turnul Sfatului TV. ”Am răsfoit-o (n.r. cartea «Pas cu Pas»”) și am constatat, mi-a fost și confirmată această constatare a mea de către doamna Carmen Mușat, directoarea Observatorului Cultural, că nu sunt lucruri noi, e de fapt un montaj din interviuri mai vechi, nu e o carte scrisă dintr-un jet. E montată în redacția Observatorului Cultural de către doamna Carmen Mușat, alături de alți admiratori ai domnului Klaus Iohannis”, a declarat Radu Vancu.”
Tras de urechi la telefon și amenințat și cu niște picioare în fund, Radu Vancu a revenit cu o precizare ce s-a vrut punere la punct obraznică a presei, dar care n-a reușit decît să confirme, întărindu-l, adevărul despre șmecheria dîmbovițeană a celui ce se vrea neamț.
Pas cu pas a fost prezentată de Klaus Iohannis drept o carte de memorii scrisă de el, sub puterea amintirilor încă vii, prin statul la masa de brad eminesciană nopți întregi.
Ce mai încolo și încoace!
Klaus Iohannis a vrut să credem că pe mealeagurile românești a răsărit, înaintea unui președinte mai mult sau mai puțin competent, un memorialist de referință, un fel de François-René de Chateaubriand român care, român fiind, a scris Memorii de dincoace de mormînt și nu de dincolo de mormînt, ca franțuzul. Ca să aflăm, la cîteva luni de la publicitarea cărții Pas cu pas drept o carte scrisă de mînuța lui Klaus Iohannis, că e de fapt un colaj făcut de alții din interviurile date de fostul primar al Sibiului.
Desigur, memoriile multor politicieni din lumea asta nu sunt scrise de ei, ci de alții, ei doar iscălindu-le. Cu toate acestea, după apariția cărții, politicianul dezvăluie în interviuri explicative c-a dictat cartea cuiva sau că altcineva i-a stilizat-o. De ce? Pentru ca opinia publică să știe că nu-i vorba despre Memorii în sensul literar al cuvîntului, ci de o întreprindere politică. Klaus Iohannis n-a suflat un cuvînt despre cine și cum a scris cartea.
Dar nu numai atît.
Publicitată drept ceea ce nu e – ca un butoi de varză murată prezentat cu huiet drept butoi de miere – cartea s-a vîndut într-un tiraj fabulos: 130.000 de exemplare.
Un asemenea tiraj înseamnă un profit uriaș.
Cît din acest profit a fost încasat de Klaus Iohannis?
Dacă banii au intrat numai în buzunarul lui Klaus Iohannis, asistăm la un folos necuvenit, deoarece cartea nu e rodul talentului și trudei sale creatoare.
Ne poate spune Klaus Iohannis dacă și cît a cîștigat după o carte pe care n-a scris-o el?
