CIRC/JIGODIA Nistorescu, dezvăluire-BOMBĂ despre LEPRA Turcescu, eunucul electoral al lui Băsescu!
Într-un editorial jegos intitulat ”O lepră se agită pentru București”, din Cotidianul, jegul bătrân Cornel Nistorescu îl face praf și pulbere pe eunucul electoral al lui Băsescu, Robert Turcescu, desființându-l pe bucăți ca jurnalist, șef de gazetă, realizator de emisiuni, scriitor, manager ori creator de televiziuni. În plus, jegul de Nistorescu dezvăluie un fapt despre care el însuși susține că e cunoscut de puțini, care aruncă într-o lumină aparte relația actualului candidat cu Traian Băsescu. Anume că, în 2009, moderatorul Turcescu i-a livrat pe sub masă lui Băsescu întrebările din celebra finală televizată cu Geoană.
Textul lui Nistorescu:
„Ultima misiune a lui Robert Turcescu a ieşit la iveală. Planul B al PMP (mai exact, al lui Traian Băsescu) a fost pus în aplicare. Lipsit de susţinere, fostul preşedinte de pomină al României nu mai candidează la Primăria Bucureştilor. A inventat o scuză şi îl mai foloseşte o dată pe Turcescu, aruncându-l într-o competiţie fără speranţe pentru tandem şi pentru PMP. Cu această învârteală, Traian Băsescu scapă de un test umilitor. Nu mai află câte procente îl susţin şi câte îl înjură. Ce face Turcescu? Ca toţi guguştiucii însetaţi de putere, bani şi glorie, încearcă marea cu degetul. În presă, credibilitatea lui mai persistă numai la babe şi surdo-muţi. De marele său management în presă s-a ales praful. Televiziunea sa nu există. O vede singur. Din când în când, nebăgat în seamă, se adăposteşte la Naşul TV şi ţine hangul te miri cui.
Ieşirea la joc a lui Robert Turcescu are umorul ei involuntar. Ne arată ce-i în mintea chinuitului de conştiinţă din episodul cu ofiţerul acoperit. Mai putem vedea şi altitudinea tupeului celui în cauză. Cu basculele de penibil răsturnate peste el, tupeul lui Turcescu a rămas tot la cote eroice. Nu demult, într-o întâlnire televizată, se chinuia să transforme împrejurările cu iz de răbufnire paranoică într-un fapt de conştiinţă. Vina noastră este că nu ne-au interesat celelalte două mii de pe lista lui Gabriel Oprea. Nu combinaţiile, nu aiurelile sale. Nu impostura sa păguboasă pentru presa română. Prietenii, afacerile şi responsabilităţile sale încâlcite sunt vina noastră care ne-ar obliga la tăcere pentru ca lustruitul fante de micul ecran să poată trece în pas de marş spre următoarele sale proiecte abracadabrante.
Intrarea lui Robert Turcescu în bătălia pentru Bucureşti ne ajută să-l cântărim mai bine şi să-l aşezăm la locul meritat din panoul iluziilor. Impostorul care ne-a jucat farsa cu gradul şi cu fluturaşii de salariu a tras oblonul după un ziarist plin de tupeu şi încearcă să-i deschidă porţile spre un politician de doi lei. Ieşirea sa la rampă, de mână cu Traian Băsescu, abia că ne ajută să-i înţelegem mai bine pe amândoi. Sunt de aceeaşi stofă şi se înţeleg perfect de când s-au întâlnit. Cel care transpira masiv clădind la meritele marinarului şi culegându-i scamele de pe revere şi pantaloni se prezenta în toată splendoarea sa de slugarnic şi impostor. Pentru cine nu ştie, merită reamintit că Turcescu a jucat rolul unui conducător de redacţie la Cotidianul, în vreme ce o mare parte a echipei arăta mai degrabă ca o unitate acoperită a SRI trimisă într-o acţiune propagandistică pentru Traian Băsescu. Între bietele sale proiecte editoriale se află şi continuarea tipăririi de cărţi la preţuri mici pentru susţinerea tirajului (din care sute de mii au putrezit nevândute în subsolurile Casei Presei Libere), campanie care a dus ziarul la faliment şi la o datorie de peste 5 milioane de euro.
Puţini ştiu că la celebra dezbatere televizată Turcescu s-a purtat ca peste tot pe unde a trecut. A trişat. I-a pasat întrebările lui Traian Băsescu şi l-a carotat pe Mircea Geoană. Mai apoi, Robert Turcescu a fost instrumentul de bază al marinarului hăhăit în demolarea tuturor rânduielilor din presă. El a declanşat campania de decredibilizare a Clubului Român de Presă, de scoatere a dinozaurilor din presă, de înfiinţare a unei alte organizaţii profesionale sub conducerea sa. Tot el a condus şi o campanie de demascare a turnătorilor din presa română, din care n-au prins nici un iepure.
Tot Turcescu şi Cartianu au fost ciomegele cu care s-a încercat amuţirea procurorului Eugen Iacobescu, cel care descoperise afacerile necurate dintre Mircea Băsescu, judecători şi lumea ţigănească din judeţul Olt. Ani de zile, Robert Turcescu a făcut presă la comandă şi acum se pretinde moral, curat şi independent. El a incriminat în Cotidianul o serie de demnitari şi funcţionari români, publicând lista beneficiarilor de case de la ANL, de pecare listă a şters doar numele său. Portretul făcut de Gigi Becali acestui menestrel cu voce spartă şi cu broboane din briantina scursă din frizură este numai o mică parte dintr-un soi de frescă balzaciană a imposturii.
Pentru a câştiga simpatia bucureştenilor, el se recomandă ca mare manager de presă, neizbutind să conducă decât societatea pe care îşi încasa comisioane, drepturi de autor şi pentru un soi de publicitate imaginară. La Radio Total a fost un redactor şef nul. La Europa FM a fost dat afară de Rodica Culcer. Nu-l mai suporta nimeni din echipă. La Cotidianul a pus umărul la îngroparea ziarului tipărit (cu Mihnea Vasiliu executiv). Care sunt performanţele manageriale ale lui Robert Turcescu, cu excepţia neîntreruptei sale slugărnicii faţă de Traian Băsescu?
La o privire mai atentă nu rămâne nimic. Nici şcoală, nici cultură, nici instituţii de media, nici echipe, nici idei (poate cu excepţia DVD-ului de 50 de bani cu care l-a păcălit pe Gigi Becali). Ultima sa ispravă, Unde TV, nu-i decât iluzia de pe net a unui om care i-a păcălit pe mulţi, dar mai ales s-a păcălit pe sine însuşi.
Dintr-un pârlit de om de radio, Robert Turcescu a izbutit marea performanţă să se facă folositor politicienilor şi să tragă sfori alături de ei, pentru o presă în derivă fiind adeseori şi un purtător de steag al acesteia.
Post-scriptum:
Din Dicţionarul explicativ al limbii române/dexonline:
Lepră: 1. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale. 2. Fig. Om lipsit de conştiinţă, de caracter, fără scrupule.”
