Ciobanii, vânătorii și noi
"Uitati pentru un moment de vanatori. Eu as interzice complet vanatoarea sportiva, e o tampenie. Dar realitatea e un pic altfel fata de cum o descriu ciobanii. Haitele flamande de caini ciobanesti care ataca turistii si animalele salbatice, precum si pasunatul excesiv (vara-iarna) sunt probleme reale ale dealurilor si muntilor Romaniei. Ce avem noi aici e o rafuiala intre doua clanuri la fel de lipsite de bun simt fata de natura si de oameni: ciobanii si vanatorii", scrie unul din amicii de pe Facebook, Tudor Vedeanu. A reduce totul la un conflict intre doua clanuri barbare pare putin nedrept. Iar in spatele acestui mic razboi intre ciobani si vanatori se ascunde o drama mult mai mare.
Exasperati ca le strica distractia de weekend, noii ciocoi-vanatori si-au facut lobby in Parlament si au limitat prin lege numarul cainilor. Ciobanii s-au rasculat si au luat cu asalt Parlamentul. In toata istoria asta nu vad decat ciocoismul vanatorilor si cam atat. N-a stat nimeni sa se gandeasca ce inseamna pentru un cioban cainii aia. Fara ei, se poate trezi falit intr-o singura noapte. Lupii omoara zeci de oi cand navalesc in turma.
Vanatorii au vazut in cainii ciobanilor doar un animal enervant care le alunga lor mistretul sau caprioara si trebuie cumva starpit sau macar limitat. Din acest punct de vedere, n-ar mai fi multe de adaugat la observatiile lui Cristian Pantazi. Aceasta este cheia: orice exces particular poate fi rezolvat aplicand legi deja existente. N-ai nevoie de generalizari stupide.
Insa merita atras atentia ca astfel de reglementari abrupte si aberante distrug rapid ceea ce abia mai putem pastra: traditii si obiceiuri care fac parte din identitatea noastra. Pastoritul traditional a intrat de cateva decenii intr-un conflict dur cu modernitatea. Va recomand Ultima Transhumanta, un excelent documentar realizat de Dragos Lumpan. Doar cateva zeci de familii de cioban o mai practica azi. Transhumanta dispare incet peste tot in Europa, nu doar la noi. Italienii plang si azi ca si-au omorat prin suprareglementare o traditie in sudul tarii.
Si in Romania, oieritul arata altfel astazi decat acum doua-trei decenii, decat acum o mie sau doua mii de ani. Ciobanii nu mai pot trece cu oile peste terenurile altora, drumuri circulate intens, autostrazi etc. La munte enerveaza turistii cu cainii lor etc. Lumea lor s-a schimbat continuu si accelerat dupa 90.
Practic, intr-o singura generatie s-a dus o traditie de veacuri. Putini s-au adaptat vremurilor. Au trebuit sa faca fata concurentei supermarketurilor, se se descurce cu intermediarii de miei, cu tepari, cu arabi, cu turci, si-au ingropat lana in pamanat ca nu mai au cui s-o vanda etc. Altii au tinut cumva pasul, si-au cumparat si arendat terenuri, au investit in saivane etc.
Nu ne plac ciobanii cand ne incurca la munte, dar le cautam branza proaspata in piata, tot mai rara in marea de produse din supermarket. Nu vrem sa vedem pasunat intensiv si caini alergand salbataciuni, luptam din greu pentru bioediversitate, dar ne laudam cu traditiile pastrate la noi in timp ce prin Europa s-au pierdut demult. Detestam in sinea noastra modul lor cam primitiv de viata, dar e "hip" si "cool" sa facem poze cu ciobanul Ghita la stana printre oile lui. Evident ca si ciobanii Romaniei trebuie sa respecte reguli, sa-si schimbe viata si sa se adapteze vremurilor atat cat pot.
Dar parca e prea mult cand vin cativa ciocoi-vanatori si le cer sa dispara cu totul din viata lor, cu caini cu tot. Atacul nu este, repet, la cativa ciobani, cu cainii si cu oile lor. Este un glont tras in identitatea noastra, cu traditiile si obiceiurile ei agonizand in lumea civilizata. Este un mic atentat la traditie organizat tocmai de catre cei care se declara, in fiecare campanie electorala, foarte mandri ca sunt romani. Si nu e nimic mai durereros decat atunci cand toate astea ni le facem noi, cu mana noastra.
