Cine vrea să o distrugă pe Camelia Bogdan? Te ÎNFIORI când vezi de ce SUNT ÎN STARE!
Există o coordonare lipsită de subtilitate pentru eliminarea judecătoarei Camelia Bogdan din rândul celor care pot pronunța sentințe de confiscare a averilor dobândite fraudulos. Împotriva ei s-au coalizat nu doar armatele celor afectați de hotărârile ei, ci și magistrați versați în compromisuri, care se luptă de ani de zile ca nimic să nu se schimbe.
A devenit foarte cunoscută prin eforturile Antenei 3, care la început a încercat să o sperie, iar acum ar vrea să o compromită, inventând incompatibilități care nu există. Este dușmanul comun al angajaților lui Dan Voiculescu de când, împreună cu judecătorul Alexandru Mihalcea l-a condamnat pe fondatorul Antenelor la 10 ani de închisoare și confiscarea averii acestuia, pentru recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de euro. Pe urmă, tot cei doi l-au condamnat pe Marian Iancu în dosarul RAFO, unde la pachet cu condamnarea de 12 ani au decis și confiscarea sumelor transferate de omul de afaceri în Monaco, Elveția, Marea Britanie și SUA pentru recuperarea prejudiciului de 35 de milioane de dolari. Este scoasă, însă, din dosarul lui Tender, unde deasemenea dispusese confiscarea averii. În locul ei vin magistrați mai blânzi (Luminiţa Cristiu-Ninu şi Codruţa Strâmb), care păstrează condamnarea, dar renunță la recuperarea prejudiciului.
Cu cât este mai eficientă, cu atât Cameliei Bogdan i se pun mai multe piedici. Conducerea Curții de Apel București o mută brusc în toamna trecută de la secția Penală la cea de Contencios administrativ, crezând că, cel puțin pentru o vreme, o va neutraliza. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, fiindcă trimisă la munca de jos, ajunge în mâinile ei contestația Fiscului, care tergiversează confiscarea clădirilor lui Voiculescu, pe care o respinge. În plus, la începutul acestei luni le face plângere penală atât funcționarilor Fiscului, cât și judecătorilor Curții de Apel București, care ar fi trebuit să pună în operă recuperarea prejudiciilor, stabilită prin decizia judecătorească din 2014.
Camelia Bogdan vrea doar să ducă lucrurile la bun sfârșit, nu e interesată de jocurile de putere, și nu înțelege de ce alți magistrați din jurul ei nu au același entuziast legalist ca ea. Așa că, forțat de perseverența ei, Fiscul începe recuperarea prejudiciului adus statului de Dan Voiculescu. În tot acest timp, Inspecția Judiciară o hărțuiește cu mai multe cercetări disciplinare, unele venite chiar de la conducerea Cuții de Apel București, acolo unde șefă este Lia Savonea, al cărui soț avocat fusese coleg de cabinet cu senatorul Cătălin Voicu, trimis la închisoare 7 ani pentru corupție.
Legăturile împotriva Cameliei Bogdan se țes pe dedesubt, dar ele ies tot mai mult la suprafață. În spatele eșafodajului cineva caută detalii care să o compromită cu orice fel pe tânăra judecătoare, pe care șefii ei o pedepsesc că participă la prea multe seminarii și cursuri. Le este teamă că ei și profesorii de la Universitatea de Drept din București pierd monopolul informației, că experiența ei teoretică și practică în recuperarea prejudiciilor se extinde, că i-ar putea atrage și pe alții spre acest domeniu transnațional, în care contează foarte mult să urmărești drumul banilor, fiindcă banii duc mai mereu spre vârful piramidei.
În ultima perioadă au apărut fotografii despre viața privată a Cameliei Bogdan, detalii despre locurile unde ar putea fi văzută sau întâlnită, semn că cineva o urmărește permanent cu gândul să o sperie, să o amenințe, să-i demonstreze că dreptatea nu face doi bani într-o țară ca România. Felul în care este umilită la Antena 3 și în alte locuri unde sistemul se întâlnește cu presa lui Dan Voiculescu este o formulă de descurajare a celorlalți magistrați care ar avea curajul să facă ce a făcut ea. Nimeni nu are îndrăzneala să o apere cu adevărat. Oare până unde pot merge intimidările la adresa Cameliei Bogdan, oare de ce tinerii judecători nu fac front comun cu ea, de ce instituțiile statului preferă să tacă și să o lase singură? Încă nu e clar dacă e o formă de lașitate sau o coalizare cu infractorul. O dilemă care planează și asupra președintelui, de altfel.
