Cătălin Scărlătescu este unul dintre cei mai de succes bucătari din România și din această toamnă revine la MasterChef.

Cătălin Scărlătescu. FOTO Antena 1

Bucătarul Cătălin Scărlătescu provine dintr-o familie de cârciumari. Juratul de la MasterChef, emisiune unde revine din această toamnă, spune că a fost nevoit să muncească din greu pentru ceea ce a devenit azi.

”Îi spuneam colegului și fantasticului meu frățior Dumitrescu: „Pe tine te-a pocnit televiziunea la 24 de ani. Pe mine m-a pocnit abia la 40 și ceva. Cel mai greu și cel mai rău a fost drumul. Dar asta de astăzi a fost menirea mea, să muncesc. Noi, cei din generația 70-71, am fost pe muncă. N-aveam cum să păcălesc munca. În momentul de față, sunt o grămadă de chefi care o fușeresc. Știu să facă 3-4 farfurii, intră pe Google, rezolvă Google-ul tot, gata!

O căutăm pe Jamila, reușim să facem orice prăjitură. În primii ani, nu exista Google. Am avut cărți, mi-am cumpărat o grămadă de cărți. Eu am început cu nomenclatorul de la ONT cu copertele roșii, și acum îl am pe acasă pe undeva, plin de grăsime, de unsoare, de untdelemn…”, a spus Scărlătescu, scrie libertatea.ro.

Chef-ul a menționat că dacă n-ar fi ajuns bucătar, i-ar fi plăcut să fie somelier.

”Sunt un mare, mare fan al vinului. Îmi place vinul din toate punctele de vedere. Nu neapărat să beau vin, cât să înțeleg vinul. Nu sunt fan al vinului de buturugă, sunt fan al vinului care are o poveste în spate, o poveste fantastică”, a dezvăluit Cătălin Scărlătescu pentru revista VIVA.

Scărlătescu a mai mărturisit că bunica lui l-a ajutat să-și descopere pasiunea pentru gătit, iar la 7 ani a făcut prima lui tocană de cartofi, ascultându-i indicațiile, la telefon.

„Pentru mine, bunica a fost cam aproape totul. Cei născuți în anii 70, cum sunt eu, au fost foarte apropiați de bunici. Toți din generația noastră au trăit doar cu bunicii. Vă spun sincer că respectul nostru pentru bunici a fost imens. De fapt și de drept, ei au fost părinții noștri. Pentru că, la momentul respectiv, părinții se duceau la muncă. Nu existau bone filipineze, nu existau bone thailandeze. Erau niște unități care se numeau creșe și te duceai și mai lăsai copilul acolo. Dar nu, cei mai mulți copii am trăit cu bunicii”, a declarat Cătălin Scărlătescu.