Cine nu înțelege momentul piere
Acum, ca repetate infrangeri ale Opozitiei au mai risipit aburii euforiei din 26 mai, e timpul sa intelegem un lucru esential: doua zile, 26 si 27 mai, au schimbat fundamental paradigma politica din Romania.
S-a terminat epoca Dragnea si am intrat in ceea ce ar fi dramatic sa ramana doar cu numele post-Dragnea. Si cine nu se va adapta din punct de vedere politic la schimbarea esentiala va plati politic pana la disparitie.
Liviu Dragnea a concentrat o uriasa ura, cu mult mai mare decat PSD in ansamblu. Dragnea a concentrat, ca orice dictator, toata disperarea, tot dezgustul, toata umilinta provocata de PSD in ansamblu sub conducerea sa. Deci el a concentrat si intreg discursul politic al adversarilor. Era figura centrala, Belzebut insusi, adversarul consacrat.
Raportarea permanenta la el era si logica, si facila. Prezenta uriasa la ambele voturi in 26 mai a fost tot un efect Dragnea. Un om cu multa scoala, cu atenta analiza a vietii politice mi-a spus ca a pus cele trei stampile de parca i le-ar fi trantit pe frunte lui Dragnea.
Si Dragnea a primit exact ce a meritat si este exact acolo unde ii era locul. Dar disparitia lui a lasat in urma un vid. A disparut dusmanul.
Bine pilotata, Viorica Dancila a evitat sa umple locul gol. Dimpotriva. A intrat pe un model absolut neconflictual. Nu ataca, nu vorbeste despre justitie. Sigur ca in spatele acestei tactici non-combat ticalosiile merg mai departe, dar fiind neostentative si fara un beneficiar central detestat, nu mai au potentialul de a genera aceeasi furie.
Daca pentru PSD linia aceasta non-conflict este singura optiune posibila, pentru Opozitie noua etapa presupune schimbari radicale, iar ratarea motiunii este un semnal de alarma la care ar trebui sa mediteze si PNL intre crize de nervi (Ben Oni Ardelean sau minciuni gosiere (Florin Roman) la adresa presei, si Alianta 2020 in timpul dezmeticirii din criza de crestere.
Discursul negativ de tipul PSD e rau, Viorica e ...Viorica nu are forta pe care o avea Dragnea, tiranul. Iar electoratul iesit la vot pe 26 mai trebuie readus la urne si la viitoarele scrutine chiar fara o descarcare de ura similara.
Eu cred ca motivarea electoratului poate veni doar din constructia la vedere, efectiva, a unei alternative. Sa venim la vot ca sa votam ceva, pe cineva, nu numai pentru a scapa de ceva sau cineva.
Atat doar ca propunerea de acord politic mi se pare deocamdata un fel de "Mircea, fa-te ca muncesti!" Cat timp vor avea candidati prezidentiali diferiti, si eu cred ca e bine sa fie diferiti, nu se poate pune problema unui acord mai devreme de turul al doilea, daca nu chiar dupa el.
In plus, inainte de a clarifica relatia dintre ele, partidele din Opozitie trebuie sa-si clarifice problemele din interior. Deci deocamdata constructia aceasta trebuie sa inceapa in fiecare partid.
Ce vreau sa spun?
Ma gandeam sa fac o analiza a sistemului sanitar, dar nu axata pe diagnostic, pentru ca acesta e stiut, ci pe solutii. Salariile in sanatate au crescut, dar spaga in spitale n-a disparut decat in mica masura, interesul multor cadre medicale nu a crescut pe masura, accesul la investigatiile de baza ramane extrem de limitat, iar matarialele si medicamentele din spitale raman problematice.
Deci as fi vrut o discutie serioasa despre o noua viziune cu solutii de fond de tipul: banii colectati pentru asigurarea de sanatate sunt suficienti pentru a acoperi nevoile unei medicine tot mai scumpe si sunt doar prost administrati sau e nevoie de un alt model in care sa majoram contributia lunara? Ori solutia e sa limitam pachetul de servicii medicale la un numar de servicii cu adevarat garantate la orice ora din zi si din noapte pentru orice asigurat si lasam restul serviciilor pe seama asigurarilor private eventual deductibile in impozit? Sunt modele care functioneaza, care trebuie doar analizate si aplicate intr-o viziune.
Dar cum o asemenea reforma poate fi inclusa numai in viziunea si politica de sanatate a factorului politic, acolo trebuie purtata discutia. Deci o asemenea tema era de competenta unui ministru din umbra al Sanatatii. Oricat m-am gandit, nu am identificat asa ceva nici la PNL, nici la USR.
Adica o persoana cu certa viziune si competenta, care sa gestioneze domeniul Sanatatii, atat prin talonarea stransa a ministrului in functie, cat mai ales prin promovarea viziunilor in domeniu.
Si asta e valabil pentru orice domeniu. E imperios necesara alcatuirea la nivelul fiecarui partid a acestor guverne alternative pe domeniile cheie, astfel incat omul cand se duce la vot sa stie ca stampila lui pe un partid anume implica si validarea unui anume ministru pentru domeniile care il intereseaza.
Mai mult, intentia lui de a vota un partid sau altul se va baza pe masura in care l-au convins acesti ministri din umbra ca pot gestiona tara mai bine decat cei in functie.
Oamenii nu voteaza foi de hartie pe care nici macar nu le citesc si nici costume goale, voteaza oameni, au nevoie de chipuri la care sa se raporteze.
Construirea alternativei certe inseamna seriozitate, predictibilitate, profesionalizare, testare si rodaj pentru titularii viitoarelor functii.
Este absolut aberant ca fiecare alcatuire de guvern sa fie ca un spectacol de iepuri scosi din joben pe criterii care nu au nicio legatura cu viziunea si anvergura manageriala, ci, in cel mai bun caz, numai cu obedienta fata de seful de partid, daca nu chiar cu suma platita pentru acest post, dupa cum povestea un fost ministru.
Asa am avut ginecologi la Agricultura, contabili la Sanatate si filosofi la Aparare.
PNL a incercat la un moment dat un guvern din umbra, insa a abandonat ideea la faza de premier alternativa si program de guvernare, dar fara a stabili si o echipa de ministri din umbra.
In acest moment singurul care pare intr-un profil de viitor ministru este liberalul Florin Citu, o solutie care mi se pare foarte buna, dar este inca departe de a fi clara, oficiala. Ceea ce mi se pare foarte putin.
Eu cred ca in directia unei astfel de constructii trebuie concentrat tot efortul. Pentru ca electoratul antiPSD nu va mai vota din ura, nu va mai vota de furie, sunt etape arse. Va vota o solutie predictibila, o constructie solida sau nu va vota deloc, avertizează jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
