Moaştele seculare ale călugăriţei din Neamţ, canonizată ca Sfânta Teodora de la Sihla, sau Sfânta Teodora din Carpaţi, ar putea fi returnate în ţară, după discuţii recente între premierii din Ucraina şi România.

Ucraina ar putea oferi moaştele Sfintei Teodora de la Sihla, care a trăit zeci de ani într-o peşteră, în schimbul rămăşițelor eroilor naţionali Ivan Mazepa şi Pylyp Orlyk, potrivit unei declaraţii comune emise după o întâlnire a premierului român, Marcel Ciolacu cu omologul ucrainean, care au avut loc luna trecută, în capitala Kiev .

Conform Basilica, agenţia de presă a Patriarhiei Române, Ivan Mazepa a fost hatman al cazacilor zaporojeni în perioada 1687-1709, considerat un opozant înfocat al ruşilor şi părintele ideii de independenţă a ucrainenilor. A fost îngropat în cimitirul bisericii Sfântul Gheorghe din Galaţi, dar mormântul său a dispărut odată cu demolarea lăcaşului în 1962.

Pylyp Orlyk este tot un cazac, membru senior al Cancelariei militare generale a hatmanului Ivan Mazepa. A decedat în Moldova, în 1742, la Iaşi. Cât despre Sfânta Teodora de la Sihla, este cunoscută pentru viaţa dedicată credinţei, trăind într-o peşteră din apropierea schitului din munţii Stânişoarei, pe vremea domniei lui Vasile Lupu.

Acum, moaştele se află în catacombele ansamblul mănăstiresc Lavra Pecerska, de lângă Kiev. Sunt mai multe versiuni despre cum au ajuns acolo. Una este că au fost „luate“ în timpul ocupaţiei ruseşti a Moldovei. Mai plauzibilă pare a fi cea care spune că au ajuns, în 1856, la Pecerska, după ce familia domnului Mihail Sturza ar fi făcut un schimb, primind veşminte preoţeşti şi arhiereşti.

Moaştele Sfintei Teodora au fost obiectul unor încercări de a fi aduse în România, ultima în 1992, la canonizării cuvioasei. Printre sfinţii români care apar în calendarul creştin ortodox, trei sunt femei, dar numai una s-a născut şi a trăit pe meleagurile româneşti, ea fiind Teodora de la Sihla. Cuvioasa este prăznuită pe 7 august.

Celelalte două personaje feminine cu acest rang din calendarul ortodox au origini în alte ţări, chiar dacă moaştele lor se găsesc acum în România. Sfânta Cuvioasă Parascheva, protectoarea Moldovei, s-a născut într-un sat de pe malul Mării Marmara (Epivata, Turcia), în timp ce Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeş (aici este racla cu moaşte), provine din Bulgaria.

„De nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe“

Data naşterii cuvioasei nu se cunoaşte cu exactitate, dar se bănuieşte că ar fi pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători Neamţ, tatăl ei fiind Ştefan Joldea Armaşul, având ca dregătorie paza Cetăţii Neamţ. După ce singura soră a murit, Teodora s-a căsătorit, împotriva voinţei ei, la insistenţele părinţilor, cu un tânăr din Ismail, oraş din sudul Ucrainei, dar nu a avut copii.

„Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Mama, al cărei nume nu este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă şi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa (Marghioliţa)“, arată Mitropolia Moldovei.

După căsătorie, Teodora a ales viaţa monahală, la schitul vrâncean Vărzăreşti, dar după o invazie a turcilor s-a retras, împreună cu maica stareță, în munţii Vrancei. După ce stareţa a murit, aplecat spre locurile natale, alegând să vieţuiască, prima dată, la Mănăstirea Sihăstria , dar la sfatul unui sihastru s-a retras într-o grotă dintre stâncile de lângă schitul Sihla.

„Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieţii pustniceşti, iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe“, spun surse bisericeşti.

Sfânta a trăit în peşteră fără ca multă lume să ştie de existenţa ei, hrănindu-se cu ce-i aducea duhovnicul Pavel, iar după moartea acestuia cu măcriş, fructe de pădure şi alune. Apă lua dintr-o mică groapă formată pe o stâncă din apropierea peşterii. În prezent, pe racla sfintei aflată la lăcaşul de cult din Ucraina scrie în limba română „Sfânta Teodora din Carpaţi“ şi în slavonă „Sveti Teodora Carpatina“.