Prima sa carte publicată, „Grimus”, în anul 1975, nu a avut un succes uriaş, dar unii critici l-au văzut ca un autor cu potenţial semnificativ. Romanul care a fost apreciat pe scară largă şi s-a vândut în jumătate de milion de exemplare a fost „Copiii din miez de noapte”, publicat în anul 1981 şi distins cu Premiul Booker.
Au urmat volumele „Ruşinea” (1983), „Surâsul Jaguarlui” (1987), „Harun şi Marea de Poveşti” (1990), „Ultimul suspin al Maurului” (1995), „Pământul de sub tălpile ei” (1999), „Furie” (2001), „Shalimar clovnul” (2005), „Seducătoarea din Florenţa” (2008) „Luka şi Focul Vieţii” (2010), „Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi” (2015), „Casa Golden” (2017), „Quichotte” (2019) şi „Limbile adevărului, o culegere de eseuri” (2021).
„Versetele satanice”, romanul suprarealist, post-modern, a stârnit indignare în rândul regimului iranian. Cartea a fost interzisă în multe ţări cu mari comunităţi musulmane: Iran, India, Bangladesh, Sudan, Africa de Sud, Sri Lanka, Kenya, Thailanda, Tanzania, Indonezia, Singapore, Venezuela şi Pakistan.
Unii musulmani au considerat-o o insultă la adresa islamului. În roman, profetul Mahomed poartă un nume apreciat ca fiind ofensator, e pusă sub semnul întrebării divinitatea revelaţiilor sale, iar mai multe prostituate au primit numele soţiilor sale. Astfel, în anul 1989, Rushdie a fost condamnat la moarte printr-un decret religios emis de ayatolahul Khomeini.
În luna ianuarie a anului 1989, musulmanii din Bradford au ars ritualic o copie a cărţii, iar agenţii de ştiri WHSmith au încetat să o mai afişeze acolo.
În Mumbai, oraşul natal al lui Rushdie, 12 persoane au fost omorâte în timpul unor revolte musulmane, iar pe capul scriitorului a fost pusă o recompensă de 3 milioane de dolari (2,5 milioane de lire sterline).
De asemenea, în luna iulie a anului 1991, un traducător japonez al volumului a fost asasinat, iar un altul italian, pe numele său Ettore Capriolo, a fost rănit.
Din pricina revoltelor, Salman Rushdie a fost constrâns să se ascundă, sub protecţia poliţiei britanice timp de aproape 10 ani.
În anul 1989, la 7 martie, Regatul Unit şi Iranul au rupt relaţiile diplomatice din pricina controversei Rushdie. Cu toate acestea, pentru a relua relaţiile diplomatice cu Londra, Teheranul s-a dezis de decretul religios. La începutul anului 2005, decretul lui Khomeini a fost reafirmat de actualul lider spiritual al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, într-un mesaj adresat pelerinilor musulmani de la Mecca.
Din anul 2000, scriitorul locuieşte în SUA, a predat la Universitatea Emory şi a fost ales membru al Academiei Americane de Arte şi Litere.
În luna noiembrie a anului 2009, romancierul a petrecut câteva zile în România, unde a venit pentru a-şi lansa la Târgul de carte Gaudeamus romanul „Seducătoarea din Florenţa”.
În anul 2017 a primit titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, ceea ce a declanşat din nou reacţii violente din partea lumii islamice. Totodată, a primit titlul de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor, cea mai înaltă distincţie culturală franceză.
Rushdie a fost căsătorit de patru ori şi are doi copii.
Ce s-a întâmplat la New York
Rushdie a fost înjunghiat în gât şi în tors, vineri, în timp ce era pe scenă la o prelegere în statul New York, fiind dus pe calea aerului la spital, a anunţat Poliţia.
După o operaţie care a durat mai multe ore, Rushdie a fost conectat la un ventilator şi nu putea vorbi, vineri seara, după un atac condamnat de scriitori şi politicieni din întreaga lume ca un asalt asupra libertăţii de expresie.
"Veştile nu sunt bune", a transmis, printr-un email, agentul său, Andrew Wylie. "Salman îşi va pierde cel mai probabil un ochi; nervii din braţul său au fost secţionaţi şi ficatul său a fost înjunghiat şi afectat", a spus el.
Rushdie, în vârstă de 75 de ani, era prezentat pentru a vorbi în faţa unui public de câteva sute de persoane despre libertatea artistică la Institutul Chautauqua din vestul statului New York, când un bărbat s-a repezit pe scenă şi s-a aruncat asupra scriitorului, care a trăit cu o recompensă pusă pe capul său de la sfârşitul anilor 1980.
