După ce preşedintele român Klaus Iohannis, a anunţat, joi, că-şi retrage candidatura, premierul olandez demisionar Mark Rutte, 57 de ani, are cale liberă să-i succeadă lui Jens Stoltenberg în postul de secretar general al NATO. Rutte va fi al patrulea olandez care ocupă acest post, după Dirk Stikker, Joseph Luns şi Jaap de Hoop Scheffer.

Cunoscut pentru drumurile sale către serviciu pe bicicletă în timp ce mănâncă un măr, dar şi pentru abilităţile sale de bun negociator şi stilul politic cameleonic ce-i permite să se descurce în situaţii complexe, reuşind de pildă să supravieţuiască politic multor scandaluri şi acum să obţină sprijinul tuturor adversarilor săi în demersul de a deveni de secretar general al NATO, premierul (acum interimar) olandez Mark Rutte va avea nevoie să-şi pună în valoare toate aceste talente în viitorul său post.

Un lucru pe care Rutte l-a demonstrat în cei 14 ani cât a fost premier este capacitatea de a ajunge la acorduri ingenioase cu adversarii săi, indiferent de ideologii ori antipatii. El a rezolvat astfel şi tensiunile cu Orban, căruia, după o întrevedere, i-a trimis o scrisoare împreună cu acordul de a o face publică, în care promite că, în calitate de secretar general al NATO, va trata "toate ţările cu acelaşi nivel de înţelegere şi respect", adăugând că a "luat act de faptul" că acele remarci ale sale din 2021 "au provocat o anumită nemulţumire" în Ungaria, fără a prezenta totuşi scuzele cerute de Orban. El l-a asigurat în plus pe acesta din urmă că Ungaria nu va fi obligată să participe la activităţile Alianţei Nord-Atlantice în Ucraina.

Cu toate aceste promisiuni, Rutte a obţinut şi sprijinul lui Orban, care, de partea sa, a reuşit să revendice în faţa concetăţenilor săi o victorie politică.

"Teflon Mark"

Mark Rutte este cunoscut şi prin mai multe porecle, una fiind "Teflon Mark", ce sugerează capacitarea sa de a ieşi nevătămat politic dintr-o serie de situaţii în care alţii şi-ar fi pierdut postul, cum a fost în 2021 demisia guvernului său în urma unui scandal privind alocaţiile sociale. Susţinători al rigorii bugetare, el a intrat odată în conflict şi cu risipitoarele ţări din partea de sud a Europei, care acum par să fi lăsat în urmă acele divergenţe şi îi susţin candidatura la NATO.

Născut la Haga pe 14 februarie 1967, Rutte a studiat Istoria la Universitatea din Leiden. După ce a lucrat o scurtă perioadă în sectorul privat, în anii '90 s-a alăturat Partidului Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD), iar ulterior cariera sa politică a cunoscut o ascensiune continuă, reuşind în 2006 să preia conducerea partidului.

El a devenit în 2010, la vârsta de 43 de ani, primul şef al unui guvern liberal olandez după aproape o jumătate de secol, şi a guvernat în coaliţii cu partide de toate orientările, de la cele progresiste apropiate ideologiei sale, respectiv liberali sau social-democraţi, continuând cu formaţiunile conservatoare şi creştin-democrate, şi până la formaţiunea de extremă dreaptă a lui Geert Wilders, Partidul pentru Libertate (PVV). Acesta din urmă a câştigat în noiembrie alegerile şi va face parte din viitorul guvern în care se va regăsi de asemenea partidul lui Rutte, care în cele din urmă a decis anul trecut să se retragă, în urma unui diferend în coaliţia sa asupra politicii de azil pentru migranţi.

Necăsătorit şi fără copii, Mark Rutte este discret asupra vieţii sale private. El vorbeşte cu oamenii pe stradă, predă la un institut, vine pe bicicletă la serviciu, fiind celebru pentru că a mers cu bicicleta la palatul regal pentru a depune jurământul, stă în aceeaşi locuinţă de zeci de ani, a folosit ani de zile un telefon Nokia vechi şi deţine încă un autoturism Saab din anii '90. Deşi liberal, el s-a prezentat mereu ca un cetăţean modest apropiat de clasa muncitoare, un jucător politic de echipă şi pragmatic, capabil să-şi aşeze rivalii în jurul mesei şi să nu plece de acolo fără un acord, şi a fost în rândul olandezilor mai popular decât partidul său. Rămâne acum de văzut cum îl va influenţa poziţia din NATO pe modestul Mark Rutte.

Atlantist convins

Rutte este un atlantist instinctiv, chiar mai mult decât un european instinctiv. Aceasta este norma pentru țările mici din nordul Europei, motiv pentru care majoritatea secretarilor generali ai NATO au fost olandezi, belgieni sau scandinavi, notează Rem Korteweg, de la think tank-ul olandez Clingendael Institute. Rutte ar fi al patrulea secretar general din Olanda. Puterile occidentale se tem să numească un est-european care ar putea fi prea dur cu Rusia.

Olandezul de 1,94 metri este considerat de mulți membri ai alianței drept candidatul "de aur": cool, fermecător, un negociator priceput și provenind dintr-o țară care nu este nici prea mare, nici prea mică. În ceea ce privește Rusia, de asemenea, nu este nici prea timid, nici prea dur.

Cel mai mic dintre cei șase copii, Rutte s-a născut într-o familie care și-a căutat norocul în Indonezia, o fostă colonie olandeză, dar s-a întors acasă sărăcită. Tatăl său a supraviețuit unui lagăr de muncă japonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și-a pierdut soția; el s-a căsătorit apoi cu sora acesteia, mama lui Rutte, care la rândul ei a supraviețuit cu greu unei foamete orchestrate de naziști.

Când a devenit prim-ministru pentru prima dată în 2010, ministrul său de justiție a încercat să-l convingă să accepte un detașament de securitate, a declarat prietenul său de lungă durată Dekker. Rutte a refuzat - răzgândindu-se abia în septembrie 2021, în urma a două asasinate politice în țară.

După spusele lui Rutte, mama sa nu a fost deloc impresionată de cariera politică a fiului său.

Până la moartea ei în 2020, în timpul pandemiei, el i-a făcut cumpărăturile săptămânale. El continuă să predea la o școală locală în fiecare joi dimineața - indiferent ce se mai întâmplă în lume.

Omul rutinei

Rutte nu și-a schimbat rutina de mai bine de un deceniu. Își bea cappuccino-ul de weekend la aceeași cafenea, vizitează aceeași frizerie, mănâncă la aceeași mână de restaurante și tinde să comande aceeași mâncare. "Glumim că nu poți să-l duci pe Mark în același loc mai mult de o dată, pentru că, dacă o faci, ești lipit de el pe viață!" a declarat Dekker.

Nu a avut nicio relație serioasă de care să se vorbească și doar câteva persoane selecte reușesc să treacă dincolo de ușa din fața casei sale. Vizitat la Haga de Emmanuel Macron, l-a invitat pe acesta la restaurantul său indonezian preferat, invitându-l pe președintele francez la un rijsttafel de 32,50 de euro, o masă de mici feluri de mâncare de tip tapas.

În fiecare an, Rutte pleacă în aceleași vacanțe cu același grup de prieteni: o dată la schi în Alpii elvețieni în februarie și o dată în primăvară la New York (de preferință cu un zbor care sosește după-amiaza), unde merge pe jos pe același traseu de 20 de kilometri în jurul orașului.

Când vizitează Bruxelles, Rutte nu doar că stă în același hotel - rezervă aceeași cameră, a declarat pentru POLITICO un diplomat UE care lucrează îndeaproape cu el. Se pare că își cumpără chiar și ziarul de la aceeași persoană fără adăpost.

„În Bach [muzica de pian], mâna stângă îți oferă structură, iar dreapta cântă melodia”, i-a spus Rutte, un pasionat de muzică, prezentatorului de radio olandez care l-a întrebat despre ambițiile sale la NATO, referindu-se la dedicarea sa față de rutină.

„Se pare că îi oferă spațiul mental pentru a face față haosului”, a spus diplomatul UE.

Acasă, Rutte se apropie de finalul a 13 ani la putere - ceea ce îl face cel mai longeviv prim-ministru din istoria Olandei și al doilea cel mai longeviv lider în funcție din Europa, după Viktor Orbán din Ungaria. În același timp, deși este cunoscut în Țările de Jos drept "prim-ministrul Houdini" pentru abilitatea sa de a se feri de pericolele politice, Rutte pare să rămână în sfârșit fără plasă de salvare. El a demisionat anul trecut, înaintea unor alegeri în care politicianul de extremă dreapta Geert Wilders s-a clasat pe primul loc.

Timpul petrecut la putere i-a permis lui Rutte să se întâlnească cu ambii potențiali candidați la Casa Albă. Presa olandeză a relatat că atât Trump, cât și Biden i-au evaluat anterior interesul pentru acest post.

Cea mai recentă ocazie a fost în ianuarie 2023, în timpul unei vizite la Washington, în care președintele american Joe Biden i-a acordat lui Rutte rara onoare de a sta la biroului său din Biroul Oval. O fotografie l-a surprins pe Rutte - într-o demonstrație de spontaneitate olandeză - ridicând telefonul președintelui, spre aparenta uimire a lui Biden.

Potrivit unui oficial american, Biden l-a găsit pe Rutte "pătimaș" și un "bun comunicator" care, în calitate de lider al unei țări mici, a propus modalități "inovatoare" de consolidare a alianței.

Dacă Biden va ieși învingător în alegerile din noiembrie, sarcina viitorului secretar general va fi destul de dificilă. Dacă Trump va câștiga, îi va reveni acelei persoane sarcina de a-l păstra pe președintele american la bord sau va fi lăsat să strângă piesele.

La prima vedere, Rutte ar avea de lucru. Pe întreaga durată a mandatului său de prim-ministru, Olanda s-a numărat printre țările care nu și-au respectat angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. (S-a angajat să atingă acest obiectiv în acest an).

Vorbește pe limba lui Trump

Cu toate acestea, liderul olandez s-a dovedit a fi un adept al gestionării volatilului președinte american. În timpul unei vizite la Washington în 2018, și sub privirile presei, el l-a întrerupt pe Trump după ce acesta din urmă a sugerat că un eșec în a ajunge la un acord asupra tarifelor ar putea fi "pozitiv".

"Întreaga mea carieră politică a fost un șir de calcule greșite", a declarat el în parlament în 2018, confruntându-se cu o avalanșă de critici pentru că a păstrat tăcerea că un aliat apropiat al său, ministrul de externe de atunci, Halbe Zijlstra, a mințit în legătură cu întâlnirea cu președintele rus Vladimir Putin. Zijlstra a demisionat; Rutte a supraviețuit cu ușurință unui vot de încredere ulterior.

"El nu se face stăpânul problemelor", a declarat persoana din Haga care a lucrat îndeaproape cu Rutte. "Este fericit să gândească împreună și să însoțească pe cineva [cu probleme] până în pragul ușii, dar nu dincolo de el".

Pe scena europeană, Rutte a apărut ca un negociator cheie, colaborând cu Merkel pentru a negocia un acord cu Turcia pentru a ajuta la oprirea fluxului de migranți și alăturându-se unui grup de țări mai mici care se opun cheltuielilor suplimentare ale Bruxelles-ului. Mai recent, în iulie, el a călătorit în Tunisia alături de von der Leyen și de Giorgia Meloni din Italia pentru a asigura un alt acord privind migrația.

Deși, de obicei, este genial, se știe că, din când în când, a mai pus câte o bombă, apărând, de exemplu, la un summit european din 2020 cu o biografie a lui Frédéric Chopin și un măr - pentru a arăta că era pregătit să stea la o ședință lungă pentru a-și consolida opoziția față de o propunere de buget. Episodul i-ar fi adus o mustrare din partea lui Merkel pentru "comportament copilăresc".

Apropiații lui Rutte spun că acesta a fost șocat de decizia Marii Britanii de a părăsi UE, dar, la nivel personal, doborârea avionului comercial MH17 deasupra estului Ucrainei în 2014 a fost cea care l-a marcat cu adevărat. Incidentul a avut loc, într-o zonă controlată de separatiștii ruși, și toate cele 298 de persoane aflate la bord, majoritatea cetățeni olandezi care zburau spre Malaezia, au murit.

Ben Verwaayen, nașul politic al lui Rutte, l-a văzut pe acesta din urmă în timpul convorbirii telefonice în care i s-a dat vestea. "A fost foarte, foarte intens", a spus el. Până atunci, după spusele lui Rutte, liderul olandez avusese o relație "bună" cu Putin. Dar MH17, a spus Verwaayen, a provocat o "ruptură", dându-i pentru prima dată relaxatului Rutte o problemă "asupra căreia nu se putea negocia".

"El poate transmite un mesaj dur ca piatra, dar cu un zâmbet de catifea", a declarat Elias, fost deputat olandez.

De cele mai multe ori, însă, Rutte a ales calea non-coliziunii. "Și-a făcut un motiv de mândrie din a avea o relație normală cu Trump, chiar dacă în Olanda, la acea vreme, era văzut ca fiind diavolul în persoană", a spus Elias.

În timpul unei vizite la Washington în 2019, Trump a spus că cei doi au devenit "prieteni". Rutte a dat din cap în semn de acord, răspunzând: "Cu siguranță".

Singura dată când Rutte a lăsat garda jos a fost în 2021, când - presupunând probabil că Trump fusese aruncat la coșul de gunoi al istoriei - le-a spus jurnaliștilor că a lucra cu Biden este "mai natural".

"În cele din urmă am reușit să ne înțelegem și să menținem o relație bună", a spus Rutte despre Trump. "Bineînțeles, a fost puțin jenant uneori".

Recent, el a adoptat un ton mult mai generos, spunând că Trump a avut întotdeauna "dreptate" când a cerut mai mult de la UE.

"Nu vă mai plângeți și nu vă mai văitați în legătură cu Trump", a exclamat Rutte la Conferința de Securitate de la Munchen.

"Trebuie să lucrăm cu oricine se află pe ringul de dans", a adăugat el.

Nu se lasă intimidat de Putin și de alți lideri autoritari

Rutte nu a renunțat la acest subiect. În octombrie, câteva luni mai târziu, el a spus că l-a încolțit pe Putin în marja unui summit internațional la Milano pentru a-i reaminti "obligația aproape sacră a unei țări de a-i aduce pe toți înapoi".

"Rămân furios. Și i-am spus asta", a povestit Rutte la acea vreme. Chiar și acum, aproape 10 ani mai târziu, a spus Verwaayen, MH17 "încă... îl afectează".

Episodul i-a lăsat lui Rutte reputația unei persoane care - deși mai puțin aprigă decât unii lideri ale căror țări se învecinează cu Rusia - nu se lasă intimidată de Putin și de alți lideri autoritari.

"Dacă Putin ar apărea cu un câine", a spus Kolks, referindu-se la momentul în care președintele rus a adus un labrador mare la o întâlnire cu Merkel, "chiar dacă ar fi speriat, reacția lui Rutte ar fi să-l mângâie și să spună: «Drăguț! Cum îl cheamă?»".

De la invazia la scară largă a Ucrainei, Olanda s-a poziționat printre cei mai fideli aliați ai Ucrainei, furnizând tancuri Leopard 2 și promițând avioane de luptă F-16 - ceea ce i-a adus lui Rutte sprijinul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care l-a susținut pe liderul olandez la Conferința de Securitate de la München: "Îl cunosc, el va salva unitatea NATO".

La fel ca orice lider politic de lungă durată, Rutte a fost marcat de crize și scandaluri, dar în fiecare episod a scăpat nevătămat. "Este ca un ibex care reușește să treacă peste un vârf abrupt găsind o potecă invizibilă pentru ceilalți", a spus Kolks. Biblia politică a lui Rutte este "Anii lui Lyndon Johnson", o serie în patru părți al scriitorului american Robert Caro, care este atât o biografie a fostului președinte american, cât și un studiu al exercitării puterii.