Pentagonul a numit, în 2016, un general de patru stele pentru a consilia Ucraina să-și aducă armata la standarde occidentale după pierderea Crimeii în 2014.

Secretarul american al Apărării din acea vreme, Ash Carter, l-a numit pe generalul în retragere John Abizaid, fostul comandant al Comandamentului Central al SUA, consilier principal pentru apărare al Ucrainei. Anunțul a urmat întâlnirii lui Carter cu ministrul ucrainean al apărării din acel timp, Stepan Poltorak, la Londra. Poreclit „arabul nebun“, John Abizaid a trecut prin toate etapele unei cariere în armată.

SUA erau serios interesate de reformarea forțelor armate ucrainene. Ashton Carter a precizat că poziția SUA în ceea ce privește agresiunea împotriva Ucrainei rămâne fermă, anexarea Crimeei nu va fi niciodată recunoscută, iar războiul hibrid împotriva Ucrainei din Donbas se va încheia ca o înfrângere umilitoare pentru Rusia.

Programul parteneriatului de 5 ani spunea clar că 350 de instructori militari americani vor conduce pregătirea a cinci batalioane ale Forțelor Armate ale Ucrainei și a unui batalion de operațiuni speciale și vor ajuta la elaborarea unui plan de instruire pe termen lung. Și asta se adăuga ajutorul financiar destinat achiziționării de radare de contra-baterie, drone, comunicații, facilități de antrenament, infrastructură logistică și sisteme informatice, echipamente medicale etc. Pe parcursul a 34 de ani de serviciu în armata SUA, generalul John Abizaid a luat parte la operațiuni militare în 27 de țări, din Cornul Africii, Peninsula Arabă și terminând cu Asia de Sud și Centrală.

Dar principalul motiv pentru care Pentagonul l-a ales pe John Abizaid a fost că acesta era încă membru al consiliului de experți al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), un „think tank” cu sediul la Washington, care efectuează cercetări privind politicile și analizele strategice privind securitatea politică și economică în întreaga lume.

Abizaid a oferit sfaturi solide ministrului Poltorak și altor înalți oficiali ucraineni cu privire la chestiunea reformelor menite să alinieze Forțele Armate ale Ucrainei la principiile și standardele occidentale, cum ar fi consolidarea controlului civil democratic asupra Forțelor Armate, lupta împotriva corupției, trecerea la o structură de personal compatibilă cu NATO, plan de instruire pe termen lung. Și asta se adăuga ajutorul financiar destinat achiziționării de radare de contra-baterie, drone, comunicații, facilități de antrenament, infrastructură logistică și sisteme informatice, echipamente medicale etc.

Colonelul în rezervă Liam Collins, director executiv al Forumului de Politici Madison, consilier la cabinetul de expertiză New America, membru permanent al Consiliului pentru Relații Internaționale și director-fondator al Institutului de Studiere a Războiului Modern din cadrul Academiei Militare West Point, a lucrat în Ucraina cu generalul Abizaid.

Ucrainenii luptă potrivit sistemului „inițiativei disciplinate“

Ca ofițer în Forțele Speciale, colonelul Collins a participat la operațiuni în Afganistan, Irak, Bosnia, America de Sud, Hornul Africii, și a fost decorat pentru eroism pe câmpul de luptă.

Liam Collins spune că pentru cei care, ca el, au lucrat cu ucraineni și le-au urmărit evoluția din ultimii șase ani, prestația lor militară este cea scontată. Au doborât avioane rusești, cum ne așteptam, pentru că posedă armament occidental și sunt re-aprovizionați, printre alte arme letale, cu sisteme anti-tanc Javelin care neutralizează blindatele inamicului.

Nimic surprinzător nici în tactica defensivă a ucrainenilor, care știu că a te apară peste tot înseamnă a te apară nicăieri. S-au concentrat pe capitală și secundar pe Harkov. Urmarea inevitabilă este că Rusia se reorientează, avansând pe alocuri dar întimpinând, previzibil, o puternică rezistență în special în zone urbane. Când contra-atacă, ucrainenii câștigă, aproape fără excepție. De ce? Pentru că sunt mai competenți la nivel tactic și aleg abil locul și momentul acțiunii. Singura categorie în care Rusia are un avantaj este cea a cantității de arme; în toate celelalte categorii ucrainenii domină sau sunt superiori.

Luptă pentru a-și apăra țara. Nu vor să devină un satelit al Rusiei; au văzut, în ultimii opt ani, cum e viața în Donbas, și nu se vor da bătuți, nu vor ceda. Sunt mai bine antrenați, mai profesioniști, funcționând în sistemul „inițiativei disciplinate“ care împuternicește eșaloanele medii să ia decizii pe câmpul de lupta, cu ghidaj din partea șefilor ierarhici dar cu latitudine în ce privește modalitățile de îndeplinire a misiunii. E motivul pentru care la nivel tactic vor fi de fiecare dată superiori rușilor.

Fostul ofițer al forțelor special americane spune pentru RFI că „după prestația jenantă din 2014, instituțiile ucrainene de apărare, aflate într-o stare jalnică, au declanșat o evaluare exhaustivă a tuturor structurilor. Pe baza concluziilor raportului publicat în 2016, președintele de atunci, Poroșenko, a elaborat și pus în aplicare așa-numitul Plan Strategic de Apărare a Ucrainei, care a impus reforme pansistemice radicale. Obiectivul era de a atinge standardele NATO la orizontul 2020. Au vrut reforme profunde pentru a fi în măsură să reziste unei eventuale invazii rusești de mare amploare. Au cerut consilieri străini experimentați. Statele Unite l-au ales pentru acest rol pe Generalul Abizaid, care m-a inclus în echipa sa.

O dată la 4-6 săptămâni ne deplasam în Ucraina, evaluând capacitățile, observând, examinând instituțiile militare din toate unghiurile, de sus până jos. Unele reforme n-au fost implementate, dar progresul general în profesionalizarea efectivelor a fost remarcabil. Au antrenat și înzestrat, pentru prima oară, forțe speciale cărora le-au construit, înaintea venirii noastre, un sediu de comandament. Un alt aspect al Misiunii Americane de Consiliere a fost să informeze Washington-ul în privința echipamentului de care au nevoie ucrainenii pentru a-și îmbunătăți capacitatea de luptă“, subliniază Collins.

Elevi buni

Ucrainenii s-au dovedit a fi elevi buni. Eforturi similare, pe o perioadă mult mai lungă, n-au avut același efect în Irak sau Afganistan.

Collins spune că „efortul, concentrat în vestul Ucrainei, a venit din partea unor echipe americane, canadiene, britanice (aceștia prezenți în toată țara). Lituania și-a adus și ea o contribuție importantă în acest sens. Le-am observat progresele pe o perioadă de doi ani.

Toți instructorii cu care am discutat și care fuseseră în Irak și Afganistan ne-au spus că ucrainenii nu-s ca irakienii, nu-s ca afganii. Sunt motivați, vor să învețe, vor să-și apere țara. Ucraina are o populație bine educată și o dorință de a se perfecționa pentru că aveau un conflict în estul țării și se temeau de o invazie rusească de anvergură“. SURSA: Ziare.com

Distribuie Distribuie Comentarii