Călin Georgescu și George Simion susțin idei asemănătoare, așa-zis suveraniste, dar acest lucru nu-i face prieteni, nici măcar aliați. Politologul Sergiu Mișcoiu arată că între cei doi există o rivalitate acerbă și explică de unde vine acest lucru.

George Simion (stânga) și Călin Georgescu sunt rivali. FOTO: Facebook

O veche zicală că spune că două săbii nu încap în aceeași teacă, iar liderii suveraniști Călin Georgescu și George Simion pot depune mărturie că e cât se poate de adevărată.

Din start, orice discuție despre rivalitatea Georgescu – Simion poate fi abordată din două perspective. O primă perspectivă ar fi cea ideologică, pentru că deși sunt suveraniști, cei doi lideri nu împărtășesc în totalitate același idei, iar lucrurile sunt ceva mai nuanțate aici. Apoi, există o a doua perspectivă, cea personală. Iar aici există o serie de detalii.

Georgescu și Simion au o relație încordată

Inițial aliați, cei doi lideri suveraniști au ajuns acum să aibă o relație încordată. Deși Simion își declarase susținerea pentru rivalul său în turul 2 și deși anterior Călin Georgescu a fost una dintre propunerile pentru postul de premier din partea AUR, cei doi nu par să se agreeze.

Relația lor a devenit tensionată încă din 2022. Atunci, în 2022, liderii AUR George Simion și Claudiu Târziu s-au delimitat de Georgescu, după ce actualul candidat independent la prezidențiale a făcut propagandă neo-legionară fățișă. Iar Călin Georgescu nu a uitat acest lucru.

Doi ani mai târziu, cei doi au fost rivali în alegerile prezindențiale. Independentul Georgescu l-a învins surprinzător pe Simion și a ajuns în turul 2, doar că alegerile au fost ulterior anulate. Acum, cei doi s-ar putea înfrunta din nou, în alegerile care ar urma să aibă loc în luna mai. Iar acest lucru se simte. Azi, liderii polului suvernist din România sunt dezbinați, iar neînțelegerile dintre ei devin pe zi ce trece mai evidente.

După ce anterior, vineri, a avut loc un protest la București organizat de adepții lui Călin Georgescu, duminică a fost rândul celor de la AUR să scoată oamenii în stradă, deși partidul lui George Simion nu și-a asumat în totalitate mitingul. Asta arată că acum, practic, fiecare are acum propriul miting, iar concurența pentru voturile românilor care cochetează cu ideea de suveranism devine tot mai acerbă.

O rivalitate tot mai acerbă

Între timp, Georgescu a luat distanță de Simion despre care a spus că e „marioneta PSD” și sub nicio formă „omul poporului”. Simion se certase anterior și cu europarlamentara Diana Șoșoacă, pe care a dat-o afară din partid. Nu întâmplător există voci care afirmă că partidele extremiste sunt mai dezbinate ca oricând, iar rivalitatea liderilor lor devine de notorietate.

În ce măsură lucrurile stau chiar așa și ce implicații ar avea aceasta la nivelul politicii dâmbovițele explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, Sergiu Mișcoiu , profesor de relații internaționale la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

Profesorul clujean vorbește despre diferențierile ideologice dintre cei doi foști candidați la prezidențiale. Acest lucru nu este specific doar celor doi sau României, pentru că, spune el, în general partidele radicale și liderii lor sunt departe de o unitate de idei sau de o alianță puternică.

„Din perspectivă ideologică, peste tot în lume, avem o aplicare a mișcărilor, să le spunem, de dreapta radicală și extremă-dreapta de a se fracționa mai mare decât a partidelor mainstream. Asta arătă literatura din știința politică. E explicabil prin aceea că, de multe ori, aceste partide speculează momente politice particulare, au un discurs care este agresiv și crează adversari prin discursul lor și, de multe ori, strategiile acestor partide nu corespund unele cu celelalte. Avem la nivel ideologic o ruptură și avem la nivel personal o altă ruptură care se poate produce”, spune profesorul clujean.

Despărțiți și din punct de vedere ideologic

El vorbește despre o adevărată ruptură și despre faptul că în timp ce unele grupări suveraniste au tendința de a deveni extremiste, altele încearcă să-și tempereze discursul, iar unele nici măcar nu-și asumă radicalismul.

„La nivel ideologic, ruptura principală este între cei care, într-adevăr, își spun suveraniști, care se consideră, poate, reprezentanți unei drepte radicale sau unei mișcări radicale. Unii nici măcar nu-și asumă fie radicalismul, fie dreapta. Unii își spun patrioți, puțini dintre ei își spun naționaliști și care sunt, mai degrabă, dornici să schimbe sistemul din interior și să colaboreze cu alte grupări politice pentru a crea majorități, împingând lucrurile progresiv către suveranitate, către ieșirea, poate, din Uniunea Europeană, în orice caz, către slăbirea structurilor colective europene, euroatlantice, către politici bazate pe o logică națională. Acest tip de profil corespunde, mai degrabă, în actuala formulă politică în care ne aflăm noi, România, astăzi, lui AUR și lui George Simion”, mai spune Mișcoiu.

De cealaltă parte, există și un alt fel de lideri suveraniști, așa cum sunt, în România, Călin Georgescu și Diana Șoșoacă. Aceștia sunt într-o anumită măsură diferiții de primii, ceea ce explică anumite diferențe ideologice între cei doi și George Simion.

„Avem, de cealaltă parte, mișcările, într-adevăr, de extrema dreaptă antisistemice, care sunt, în aceeași măsură, ultrapopuliste, ultranaționaliste, condamnă în bloc sistemul politic, elitele politice, partidele și aceste mișcări își doresc o, practic, revoluție ultranațională. O schimbare radicală de sistem și de regim care să treacă prin, nu numai ruperea legăturilor euroatlantice, dar și naționalizarea antreprinderilor străine, un sistem care să repună, spun ei, poporul în mijlocul deciziei politice, să aducă din nou resursele în mâna acelor care conduc România și, fundamental, această mișcăre este o mișcare, evident, iliberală și nedemocratică. Acestei mișcări îi corespund, pe de o parte, SOS România și doamna Șoșoacă, pe de altă parte, domnul Georgescu și, mă rog, pot, dar POT e un partid foarte mic”, explică profesorul Mișcoiu.

Georgescu e mai radical, Simion e mai șiret

Evident că între cele două facțiuni poate exista colaborare și ele sunt apropiate din multe puncte de vedere. Pe de altă parte, și aici intervine a doua sciziune, de cea între persoane, în măsura în care nu există colaborare între liderii acestor mișcări, tendința este mai degrabă aceea de a intra în competiție una cu cealaltă. Este și cazul rivalității dintre Georgescu și Simion sau dintre Șoșoacă și Simion.

Sergiu Mișcoiu. FOTO: Arhivă Adevărul

„Am văzut ruperea mișcării doamnei Șoșoacă de cea a domnului Simion încă din 2021-2022, încoace, pe de o parte. Și acum vedem pe culoarul acesta al doamnei Șoșoacă mișcarea domnului Georgescu, care este, de asemenea, o mișcare al cărui lider nu este compatibil în mod personal cu ceilalți lideri. De obicei, și asta se întâmplă și la nivel internațional, în multe țări ale lumii unde există asemenea mișcări, extremiștii de dreapta îi acuză pe cei care se consideră doar de dreapta radicală, ca fiind prea slabi, prea orientați către concesii cu partidele din mainstream. Și invers, lideri mișcării de dreapta radicală îi consideră pe extremiștii de dreapta periculoși, nedemocrați, antiliberali, nerepublicani, anticonstituționali și cu care nu se poate lucra. Deci, între cele două strategii, aceea de a colabora și aceea de a intra într-o anumită competiție, există de multe ori oscilații”, arată Mișcoiu.

Simplul fapt că mișcarea suveranistă a propus trei nume pentru postul de președinte, incluzând-o pe Diana Șoșoacă, arată o anumită polarizare. Iar încercările lui George Simion și ale AUR de a-și tempera mesajul, de a încerca să pară un lider, respectiv un partid frecventabil, au provocat o reacție adversă din partea multor votanți. Așa se face că deși George Simion era creditat cu șanse la turul 2, în timp ce Călin Georgescu nu părea să aibă nicio șansă, lucrurile au stat cu totul altfel, iar cel de-al doilea a reușit o neașteptată calificare în turul 2, ulterior anulat.

Și Sergiu Mișcoiu crede că Simion a încercat să-și tempereze mesajul și, departe de a-i aduce voturi dinspre alte partide, i-a îndepărtat pe mulți dintre votanții cu vederi suveraniste, care au trecut în tabăra lui Georgescu. Și au votat în consecință.

„Este o parte a explicației, fără îndoială. Tot ceea ce George Simion nu a fost dispus să facă și poate nu s-a gândit să facă, domnul Georgescu a făcut. În materie de atac la adresa sistemului democratic, în materie de specularea slăbiciunilor, instituțiilor, în materie și de concepție despre lume și viață. Domnul Simion a căutat, într-adevăr, să se notabilizeze, să-și găsească un loc în sistemul politic și, în felul acesta, a trebuit, evident, să modereze discursul și să devină prezidențiabil. De aceea mulți credeau că George Simion are un culoar în față în aceste alegeri, tocmai fiindcă a reușit să nu mai pară extremismul care conducea galerii de fotbal pe stadioane sau oameni la manifestații în stradă, ci un candidat care a studiat dosare, care avea o idee despre ceea ce dorea să facă și a lucrat la această imagine de moderare în ultimii doi ani, cel puțin în ultimul an, cu siguranță. Acest lucru a determinat existența unui culoar în zona sa, pe flancul său drept, pe flancul său populist și contestatar, un flanc pe care nu a mai putut să-l acopere George Simion și care a fost acoperit inițial de doamna Șoșoacă, dar după scoaterea sa din cursă a fost acoperit de domnul Georgescu”, explică el.

Călin Georgescu a știut să joace mult mai bine și a captat un electorat neașteptat de numeros. Poziția sa dură, mult mai dură decât a avut vreodată Simion, i-a cucerit pe mulți. Și asta nu e tot. Apetitul său cel puțin la nivel discursiv pentru superstițiile și credințele care sunt întrunite de o bună parte a populației l-a făcut și mai popular.

„Domnul Georgescu a îndrăzit să meargă dincolo de tot ceea ce a spus inclusiv în 2020 George Simion sau au spus cei din AUR în 2020. Domnul Georgescu a mers până la a contesta inclusiv întregul sistem politic, în toate politicile publice, poziția internațională a României, direcția sa europeană și, de asemenea, a știut să facă ceea ce nu au știut să facă alții politicieni, a speculat această criză spirituală, intelectuală și spirituală a românilor. A speculat faptul că există totuși o treime din români care sunt consumatori de tabloide care prezintă idei legate de tarologie, de zodii, de politicii alternative. Dacă domnul Simion nu a știut sau nu a vrut să facă acest lucru, domnul Georgescu a știut să meargă până la capăt pe această linie, să speculeze criza spirituală a românilor. Și să se adreseze unui public care a fost estimat de mai mulți cercetători sociologi și antropologi ca fiind aproape 30% din populația României. Acest public este consumator de, cum spuneam, de zodiac, de naturism neorural și de medicină alternativă, plantologie și un amestec în acesta bizar între misticism și ocultism și starea de sănătate respectiv poporul român, sufletul colectiv, națiunea și așa mai departe”, mai spune profesorul clujean.

Simion joacă riscant

Cu toate acestea, avertizează Sergiu Mișcoiu, un eventual succes la viitoarele alegeri pentru George Simion ar fi aproape la fel de nefast. Asta deși, admite el, și Georgescu și Simion ar avea puteri limitate, în cazul în care ar câștiga alegerile. Cu toate acestea, ar putea face și mult rău României:

„Să nu ne lăsăm păcăliți de acest aspect. Eu cred că amândoi sunt cam la fel de periculoși. Domnul Georgescu are o strategie de a ajunge la putere contestând radical tot ceea ce se întâmplă și propunând o alternativă care este, să spunem, foarte greu de măsurat cu instrumente raționale, într-o logică a iraționalului. Dar odată ajuns la putere, va încerca să facă tot ceea ce ar face la ajuns la putere și domnul Simion, care acum ne propune lucruri mult mai rezonabile. Adică amândoi vor fi limitați de funcția prezidențială, de mandatul pe care l-ar avea și atunci vor încerca doar să facă ceea ce pot să facă și în ambele cazuri vor fi distanțări față de linia euroatlantică a României. Pe cât de mari ar putea să le opereze, pe atât de mari le-ar și opera. Ar fi cel mai probabil politici publice îndreptate împotriva toleranței față de diversele tipuri de minorități, ar fi o întoarcere la ideile național-comuniste care au preexistat și care îi animă, de fapt, pe amândoi. Și deci, din punctul de vedere al rezultatelor, odată ajunși la putere, nu cred că există o diferență mare între gradul de periculozitate”.

Astfel, spune el, imaginea pe care a încercat să și-o fabrice în ultimii ani George Simion ar putea fi mai degrabă înșelătoare decât să arate o maturizare politică sau o moderare.

„Domnul Georgescu pare cumva radical și excesiv, și este radical și excesiv, însă la fel de condiționat va fi și el de limitele funcției prezidențiale ca și domnul Simion când va ajunge, dacă va ajunge vreodată la coducerea țării. De cealaltă parte, faptul că domnul Simion a făcut anumite concesii, că și-a moderat discursul, reprezintă mai degrabă o strategie politică pentru a câștiga voturi. Aș spune mai degrabă că nu este vorba de niciun fel de schimbare substanțială politică. Și este limpede că oamenii din jurul său sunt aceiași care au fondat AUR. Sigur, lipsesc o serie de persoane, dar care sunt mai degrabă excesive din perspectiva comportamentului decât din perspectiva strictă a ideilor. Deci nu cred că trebuie să ne lăsăm cuceriți de o îndulciri a discursului, ci mai degrabă să fim realiști, înțelegând ce s-ar întâmpla dacă ar câștiga alegerile un asemenea personaj”, completează profesorul.

De altfel, George Simion a încercat un joc subtil. Conștient de popularitatea lui Georgescu, nu s-a delimitat în totalitate de acesta, pentru ca în eventualitatea în care ar ajunge în turul 2 să poată beneficia de voturile simpatizanților săi.

„Simion face un joc mai complicat, cel puțin încearcă să facă un joc dibaci politic. Nu vrea să se rupă cu totul de Georgescu, pentru că a văzut că mișcarea din spatele lui Georgescu este aducătoare de voturi. Deci nu vrea să îl critice dur. Însă, în același timp, speră că domnul Georgescu nu va fi lăsat să candideze la următoarele alegeri și că singurul candidat validat pe culoarul naționalist va fi el. Atunci, domnul Simion ar reuși să reunească electoratul său, care acum este mai puțin numeros decât cel al lui Georgescu, însă este mai moderat și mai compatibil cu electoratele altor partide. Făcând acest joc, domnul Simion speră, într-adevăr, să câștige masiv, chiar din primul tur, multe voturi, reunind cele două electorate. Acest joc s-ar putea să fie costisitor și în cazul în care domnul Georgescu nu va putea să participe la alegeri, dar se va găsi o altă persoană care să fie împinsă înainte de tabăra sa. Dacă, de exemplu, în ultimul moment, domnul Georgescu realizând faptul că propria sa candidatură ar fi împredicată, administrativ sau constituțional sau legal, să găsească o rută alternativă, între ghilimele, propusând o altă persoană capabilă să meargă pe aceeași linie. De exemplu, pe soția domniei sale, un exemplu clasic de tip american, dar poate că nu se va întâmpla chiar așa”, mai spune profesorul român.

Viață grea pentru coaliție de la putere

Faptul că George Simion și Călin Georgescu nu sunt pe aceeași lungime de undă, la fel cum nu se află în relații bune nici cu Diana Șoșoacă, nu garantează că cele trei partide suveraniste nu vor colabora, cel puțin în anumite momente. Aceste partide vor avea de multe ori interese comune, ceea ce le va face să treacă peste rivalitățiile și antipatiile personale, dar și peste viziunile diferite în anumite probleme, ceea ce ar duce la o colaborare din interes. La fel cum USR și AUR au colaborat de multe ori, fără să o declare, pentru a dejuca anumite planuri ale coaliției PSD-PNL, AUR, SOS și POT ar fi și mai îndrepățite să facă același lucru.

„Cu siguranță că actuala coaliție va avea o viață grea. Este o coaliție, oricum, cu o majoritate limitată. Avem o serie de comisii care sunt conduse de reprezentanți ai USR, AUR, ai SOS și ai POD, dar mai ales ai AUR, care vor face un joc permanent de hărțuire a acțiunii guvernamentale. La orice defecțiune a parlamentarilor coaliției majoritare, din diverse motive, am putea avea voturi în parlament care să fie împotriva proiectorilor de legi sau în vize defavorabile în comisii și cu cât se va accentua starea de frustrare socială generată de măsurile de austeritate inevitabile care vor fi luate, cu atât activismul politic al opoziției radicale va fi și mai important”, încheie profesorul Sergiu Mișcoiu.