Dinastia Asăneștilor a devenit faimoasă prin faptul că a reușit să sfideze puterea bizantină în Balcani, întemeind un țarat vlaho-bulgar la sud de Dunăre. Originea întemeietorilor acestei dinastii este încă învăluită în mister. La fel și originea lor etnică.

În secolul al XII lea zona Balcanilor era controlată de bizantini , mai ales după înfrângerea și destructurarea primului țarat bulgar, de către bizantini, la începutul secolului al XI-lea sub conducerea împăratului Vasile al II-lea Bulgaoctonul.

Bulgarii au rămas sub stăpânirea bizantină în themele, adică provinciile imperiale, și au servit în armatele împăraților mai ales ca mercenari. Alături de bulgari, la sud de Dunăre, viețuiau și comunitățile de vlahi sud-dunăreni. Aceștia se îndeletniceau mai ales cu păstoritul, dar și cu mercenariatul. Din rândul acestora s-au ridicat două personaje, Petru și Asan, cei care au rămas faimoși în istorie pentru ridicarea la luptă a bulgarilor și vlahilor împotriva stăpânirii bizantine. Mai mult aceștia au reușit să întemeieze o dinastie, care a purtat numele lui Asan, dar și un imperiu, un țarat bulgaro-vlah care a controlat Balcanii mai bine de un secol. Originea Asăneștilor este încă învăluită în mister.

Un neam de păstori și mercenari împrăștiat prin Balcani

Așa cum arată istoricii și cronicile bizantine și latine, în secolul al XII-lea, vlahii locuiau pe un întins teritoriu, în comunități la nordul și la sudul Dunării. Majoritatea se ocupau cu păstoritul, dar serveau și ca mercenari în armatele bulgărești și mai apoi bizantine.

La sudul Dunării, comunități vlahe puteau fi întâlnite în zona Greciei, Macedoniei şi a Bulgariei. Trăiau amestecaţi printre amalgamul de populaţii, care se aşezaseră de-a lungul secolelor peste neamurile romanizate din Balcani.

Realitățile politice din Balcani, ca de altfel și la nordul Dunării, au fost marcate încă din secolul al VII-lea d.Hr, de invazii repetate ale diferitelor popoare de stepă, fie de origine turcică, fie finougrică care au stăpânit teritorii întinse, în regate și imperii mai mult sau mai puțin efemere. Este vorba despre avari, pecenegi, bulgari, unguri și cumani.

Vlahii au reușit să reziste tuturor acestor valuri adaptându-se constant acestor realități politice și militare, rămânând fideli ocupațiilor de bază. Erau renumiți războinici, fiind folosiți de toți acești stăpânitori în campaniile lor militare, dar cu precădere, cei din sudul Dunării, de către armatele bizantine și bulgare.

„În această epocă se vorbeşte adesea de Vlahii din aceste parţi. Ei intrau ca trupe deosebite în oştirile împăratului de Răsărit şi s-au distins în luptele cu Normanzii, care debarcaseră pe coastele Mării Ioniene şi a celei Adriatice. Alteori, Vlahii din Balcani se luptă în oştile lui Alexios Comnenul la Dunăre împotriva Pece­negilor, popor turanian care năvăli la Dunărea de Jos în veacul al Xl-Iea. La 1166, împăratul Manoil Comnen făcu o expediţie împotriva Ungurilor, trecând Dunărea şi Carpaţii prin Muntenia, cu o oaste mare în care se aflau ca un corp deosebit o mulţime de vlahi, adunaţi din părţile vecine cu Marea Neagră”, arată şi istoricul Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa „Români şi bulgari”.

Din neamurile acestea de vlahi sud-dunăreni se vor ridica și frații Petru și Asan, întemeietorii dinastiei Asăneștilor.

O dinastie întemeiată de păstori și crescători de cai

Originea Asăneștilor este și astăzi un mister. Ei apar pe scena istoriei undeva în anul 1186 în timpul domniei împăratului bizantin Isac Anghelos.

Despre Petru și Asan, întemeietorii acestei dinastii vorbește cronicarul bizantin Nicetas Choniates. Acesta precizează că cei doi proveneau din neamurile vlahilor care locuiau undeva în zona Târnovo. „Acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Hemus şi care înainte se numeau Mysi, iar acum se chiamă Vlahi”, scria Choniates.

Despre Petru și Asan aflăm câteva indicii. Aceștia erau păstori și războinici. Serviseră în armata Imperiului Bizantin, cel mai probabil ca mercenari. Își câștigaseră un oarecare renume și căpătaseră cumva încrederea autorităților bizantine. Cel mai bun indiciu din acest punct de vedere îl constituie faptul că la un moment dat Asan, sau Ioan cum se numea de fapt, era căpitan în armata bizantină și că primise ca însărcinare, după lăsarea la vatră, creșterea și îngrijirea cailor pentru armata imperială. Cel puțin asta reiese din mărturia cronicarului Robert de Clari.

Nu se știe ce vârstă aveau, în 1186, cei doi frați. Există informații cum că ar fi provenit dintr-o familie care avea multe turme de oi, cu alte cuvinte aveau ceva avere. Nu se știe nici motivul pentru care împăratul bizantin refuzase să-i mai înroleze pe cei doi frați în armata imperială.

Ioan Asan și fratele său Petru trebuiau să meargă o dată pe an, în Bizanț, ca să dea un soi de raport privind activitatea lor la herghelii. Cu această ocazie, cei doi frați îi cer împăratului să-i înroleze din nou în armata bizantină și să le ofere pământuri în zona Balcanilor.

Nicetas Choniates îl descrie pe Ioan Asan ca fiind cel mai obraznic în fața împăratului. Aceștia se întâlnesc cu împăratul în tabăra bizantin în tabăra de la Kypsela, undeva în provincia Tracia. Isac al II-lea Anghelos se afla într-o campanie împotriva normanzilor. Obrăznicia lui Ioan Asan a fost pedepsită de Ioan Dukas, unchiul împăratului. Acesta l-a pălmuit și l-a umilit pe Ioan Asan.

Dar cei doi frați, în ciuda confruntării cu împăratul bizantin, au fost lăsați liberi să plece. Acestea sunt singurele informații personale despre cei doi.

Ioan Asan părea fratele mai mare și mai vocal, probabil devenit cap al familiei sau al comunității de vlahi din zona Târnovo. În plus, aflăm că ei aveau experiență militară și legături cu administrația imperială, odată ce gestionau hergheliile și totodată se puteau înfățișa împăratului.

Cumani, vlahi sau bulgari

Originea etnică a lui Petru și Asan este de asemenea disputată. Istoricii români consideră fără echivoc că sunt vlahi sud-dunăreni, probabil din thema bizantină Paristrion. Istoricii bulgari îi consideră însă de origine bulgară, din zona Târnovo.

Ce-i drept, majoritatea cronicilor care fac referire la Asănești, precizează clar că sunt din neamul vlahilor și că erau dintr-o familie puternică de crescători de oi.

Există și supoziția că aveau și origini cumane sau mai degrabă mixtă vlaho-cumană. Această ipoteză se bazează chiar pe numele lui Ioan Asan.

Asan este de fapt o poreclă. În limbile turcice, Asan înseamnă „zdravăn”. Iar cumanii vorbeau o limbă turcică.