Vechi de peste două secole, castelul Kendeffy a fost în trecut unul dintre cele mai luxoase edificii din Transilvania. Aici au locuit câțiva dintre membrii importanți ai familiei maghiare cu origini românești, fiecare cu istorii tulburătoare.

Lăsat pustiu de peste un deceniu, Castelul Kendeffy Sântamaria Orlea, aflată în vecinătatea orașului Hațeg (județul Hunedoara) a fost, în trecut, una dintre „bijuteriile” Țării Hațegului. În castelul luxos din secolul al XVIII-lea au locuit cei mai faimoși membrii ai familiei Kendeffy, urmașii maghiarizați ai cnejilor Cândea din Transilvania medievală.

Castelul Kendeffy, bijuteria familiei cu origini ancestrale

Castelul a fost devastat de țărani în timpul Răscoalei lui Horea din 1784, a fost reclădit de contelele Elek Kendeffy la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost înfrumusețat în secolul al XIX-lea de urmașii săi, contele Adam Kendeffy și groful Arpad Kendeffy, și a fost îngrijit în secolul XX, până la instaurarea regimului comunist, de ultimul nobil din familia Kendeffy, contele Gabor Kendeffy.

Castelul Kendeffy a fost ferit de distrugeri în Primul Război Mondial, însă a fost devastat de localnici în timpul celui De-al Doilea Război Mondial și în deceniile următoare. În anii ‘80, a fost renovat și folosit ca tabără școlară și motel-restaurant. A fost revendicat în anii 2000 de un presupus moștenitor al familiei Kendeffy, iar în ultimii ani a fost închis publicului și lăsat în conservare.

În vecinătatea sa, biserica din Sântamaria Orlea (video), clădită în secolul al XIII-lea, în stil bizantin, se numără printre cele mai vechi biserici medievale din România, la construcția sa fiind folosite materiale provenite din ruinele unor edificii antice.

De altfel, castelul și biserica se aflau pe Drumul lui Traian, un drum antic pavat, construit în vremea romanilor, care pornea din Ulpia Traiana Sarmizegetusa aflată la circa 20 de kilometri și se îndrepta spre valea Streiului, la poalele dealului Orlea - unde se unesc râurile Mare, Strei, Sibișel și Galbena.

Aflat în centrul unei regiuni bogate în vestigii antice, castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea a fost înfrumusețat în secolele trecute cu numeroase vestigii istorice strânse de proprietarii săi dintre ruinele fostului oraș antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa și din așezările romane din vecinătatea ei.

Nobilii din familia Kendeffy, proprietarii din trecut ai celui mai luxos castel din Țara Hațegului, au, la rândul lor povești tulburătoare.

Castelul grofului Kendeffy, devastat de iobagi

Primul proprietar al castelului Kendeffy din Sântamaria Orlea a fost groful Elek (Alexius) Kendeffy (1740 - 1783). Castelul ar fi fost așezat pe ruinele unui conac mai vechi al familiei Kendeffy, în vecinătatea bisericii medievale de la Sântamaria Orlea și a mănăstirii sale.

„Titlul de grof (conte) al familiei Kendeffy a fost primit de Elek (Alexius), comite de Hunedoara, la 17 mai 1762 de la împărăteasa Maria Tereza. El construieşte pe fundaţia unei vechi construcţii, la 1782, castelul în stil baroc din Sântămăria Orlea. Inscripția de deasupra intrării castelului amintește de ridicarea lui: într-un ceas bun, de Alexius Kendeffy, comite de Râu de Mori, sfetnicul şi omul de încredere în treburile interne şi externe ale sfintei împărăţii chesarice, al regelui şi apostolicei maiestăţi, mai ales a principelui Transilvaniei şi laolaltă cu preiubita soaţă Cristina, născută contesă Bethlen .... în anul de la Cristos 1782”. informa profesorul Iancu Badiu, autor al unor mografii despre personalitățile și locurile din Țara Hațegului.

Familia Kendeffy a împodobit cu numeroase vestigii prețioase provenite din ruinele fostului oraș roman Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Unele s-au păstrat, însă alte vestigii antice au fost transportate la Curtea Imperială din Viena.

„În odăile castelului se află mai multe pietri romane, cu inscripții aduse de la Sarmizegetusa, partea cea mai mare însă le-a fost dăruit Nicolae Kendeffy în anul 1733 colonelului Arisosti ca să le transporte la Viena. Dar pluta pe care au fost încărcate la Deva s-a scufundat lângă Seghedin, în Mureș, și s-au pierdut toate”, scria dr. Jacob Radu, în „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului” (1913).

În timpul revoltelor iobagilor din 1784, castelul Kendeffy a fost devastat, la fel ca și alte proprietăți ale grofilor ungari din Țara Hațegului.

„În timpul răscoalei lui Horia din 1784, la Sântămăria Orlea a fost atacat castelul văduvei lui Samuil Kendeffy şi al văduvei lui Alexe Kendeffy. După ce castelul a fost prădat, răsculaţii au încercat să-i dea foc, dar nereușind l-au ruinat. Printre primii la pradă au fost chiar soldaţii grăniceri din Haţeg, care au dus din pivnița castelului pentru ei, strejmeşteri și căpitani, butoaie cu vin stafidit. După alte surse, pentru a aprinde castelul ţăranii au urcat în podul castelului 60 de slănini din cămară, cărora le-au dat foc. În Râu de Mori au suferit pagube, în timpul răscoalei, văduvele contelui Alexe Kendeffy şi ale lui Iosif Kendeffy”, arăta profesorul Iancu Badiu.

Contele Adam Kendeffy, patronul primului cazinou din Cluj

La începutul secolului al XIX-lea, contele Adam Kendeffy (1795-1834) a refăcut castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea și a investit în modernizarea moșiei din jurul acestuia. Au fost aduse aici primele mașini agricole pentru a ara terenurile din jurul castelului și tot aici contele a înființat o școală de echitație.

Împreună cu alți nobili maghiari contele Kendeffy a înființat în 1833, cazinoul din Cluj-Napoca, locul de întâlnire al membrilor din înalta societate din Transilvania.

„În tinerețe a săvârșit mai multe fapte scandaloase, i-a biciuit pe cei care nu stăteau în picioare în fața lui, în timp ce călărea sau trecea într-o trăsură, nu și-a putut stăpâni întotdeauna aroganța firească, dar de-a lungul timpului a renunțat la astfel de încălcări, astfel încât chiar și cei care se fereau de el s-au apropiat de el, iar când a murit, l-au condus cu tristețe până la cimitir”, arăta contel Lajos Gyulay, fost apropiat al lui Adam Kendeffy.

Contele Adam Kendeffy era descris ca un personaj impunător în rândul nobilimii ungare din Transilvania.

„Din tinerețe a avut mare grijă să-și dezvolte abilitățile fizice. Întotdeauna alegea distracții care necesitau folosirea forței. Putea să lupte bine, să tragă, să înoate, să călărească. Linia lui de sânge feroce îl ducea adesea în dueluri, dar nu a abuzat niciodată de avantajele sale împotriva celor mai slabi. De mai multe ori a călărit 20 până la 24 de mile, schimbând caii, fără odihnă. Odată, în ștrandul Cluj-Napoca, a înotat de o sută de ori la rând prin bazinul de 25 de stânjeni, fără să se odihnească. Toate aceste calități i-au câștigat o influență extraordinară asupra tineretului”, arăta fostul său prieten.

Contele Adam Kendeffy a murit subit, în urma unui infarct, după o seară petrecută în cazionoul său din Cluj Napoca, și a fost înmormântat cu mare fast în cimitirul orașului. Monumentul său funerar s-a păstrat până în prezent.

Cine a fost Arpad Kendeffy

Nepotul său, Arpad Kendeffy (1839 - 1881), parlamentar în Transilvania și porprietar de moșii în Țara Hațegului, a stăpânit castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea și s-a implicat în transformarea acestuia, într-o reședință luxoasă, care avea să găzduiască familiile de la Curtea Imperială din Viena, în timpul călătoriilor lor în Transilvania.

„Castelul a fost restaurat de regretatul Arpad Kendeffy, într-un stil gotic, care amintește de castelele englezești. În prima jumătate a secolului, unul dintre cei mai străluciți cavaleri ai Transilvaniei, contele Adam Kendeffy, și-a ținut curtea acolo. Vizavi de apartamentul lui, a construit o școală mare de echitație, a cărei clădiri prăbușite țin acum fân. Succesorul său, Árpád Kendeffy, avea doar o pasiune pentru clădirea rezidențială și a sacrificat mult pentru a face din ea un adevărat castel. El l-a echipat cu turnuri, balcoane, telescoape, i-a împodobit interiorul cu sculpturi, și mobilier greu, valoros. Biblioteca sa, bogată în lucrări rare, este și ea una dintre bijuteriile castelului. El însuşi nu s-a bucurat mult de ea, căci a murit la începutul bărbăţiei sale; nici măcar nu a putut finaliza așa cum a fost planificat”, informa Ziarul duminical, în 1882.

Arhitecți cunoscuți din Viena s-au ocupat, în 1870 - 1874 de restaurarea castelului din Sântamaria Orlea, în aceeași perioadă în care și Castelul Corvinilor din Hunedoara trecea prin ample lucrări de reabilitare și i-ar fi inspirat pe proiectanții aduși la Orlea.

În vara anului 1882, castelul îl găzduise pe prinţul Rudolf (1858 - 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei, aflat într-o expediție în Retezat.

Gabor Kendeffy, ultimul conte de la castelul din Sântamaria Orlea

Gabor Kendeffy (1875-1962) şi soţia sa Susana Kendeffy (fostă Banffy) au fost ultimii nobili rămaşi în Ţara Haţegului, din faimoasa familie nobiliară Kendeffy.

Deși o parte din proprietățile familiei Kendeffy au fost răscumpărate de statul român, prin Reforma Agrară din anii ‘20, soţii Kendeffy, au rămas printre marii latifundiari ai României, până în anii celui De-al doilea război mondial.

Situaţia contelui Gabor Kendeffy a luat o turnură dramatică la sfârşitul anilor ´40, când a fost deposedat de toată averea, dar spre deosebire de ceilalţi membri ai familiei sale, acesta a ales să rămână în România, împreună cu soţia sa.

Soţii Kendeffy au locuit, până la instaurarea regimului comunist, în luxosul castel din Sântamaria Orlea, ridicat de înaintaşii lor în secolul al XVIII-lea.

„Viaţa îmbelşugată a familiei Kendeffy de la castelul din Sântămărie-Orlea a luat sfârşit atunci când în România s-a instaurat ”regimul democraţiei populare”. Înainte cu două săptămâni de venirea armatei sovietice ”eliberatoare”, groful a încărcat întreaga avere a familiei în care trase de cei peste 20 de boi ungureşti, cu coarnele răsucite şi a dus-o la Râu de Mori. Nimeni nu ştie ce s-a făcut cu ea, poate a fost confiscată de ruşi sau de comunişti sau a fost îngropată sau scoasă din ţară. Apoi, cu două zile înainte de venirea ruşilor nu a fost om din sat care să nu ia ceva din castel, o piesă de mobilier, un tablou, un covor, ”o cărămidă”. Până şi penele aflate în podul castelului au fost luate. Dacă erau întrebaţi de ce iau lucrurile, spuneau că ”lasă să luăm, că destul am trăit în nevoi”. La venirea armatei sovietice, întreg castelul era gol. Ruşii călări, vreo două sute, s-au cazat câteva zile aici şi au distrus ce au mai găsit”, informa profesorul Iancu Badiu.

După instaurarea regimului comunist, castelul din Sântamaria Orlea, vechi din secolul al XVIII-lea, şi moşia sa, au fost naţionalizate. Gabor Kendeffy s-a mutat în Haţeg, oraşul învecinat fostului său domeniu, unde a locuit împreună cu soţia sa, într-o cameră a unei cunoştinţe. Gabor Kendeffy a murit în 1962, după ce ar fi căzut într-un şanţ săpat pentru introducerea unei conducte de canalizare. Sătenii din comuna Sântămărie-Orlea povesteau că la înmormântarea sa, Miliţia a interzis participarea populaţiei, ba chiar a şi blocat drumul spre Haţeg. Dar oamenii au mers la cimitirul din Haţeg pe alte căi, prin pădure.

După 1990, presupuși urmași ai familiei Kendeffy au revendicat castelul și domeniul fostului conte.

prieten bun cu Wesselény Miklós, fondatorul şcolii de scrimă din Cluj. A achiziţionat cu mari sume de bani maşini agricole, practicând pe domeniile sale o agricultură model. Iubitor de cai, el înfiinţeată o şcoală de echitaţie. Monumentul lui Adám Kendeffy aflat în Cimitirul Central din Cluj este împodobit cu patru lei de piatră adormiți, orientați în punctele cardinale, pe obeliscul căruia orgoliosul conte nu și-a scris numele, deoarece toată lumea trebuia să știe al cui e. La 1831, contele Adám Kendeffy ajută, alături de alți nobili din comitatul Hunedoara, pe preoții neuniți din Valea Jiului pentru a rezista în fața acțiunilor preoților uniți.