Amintirea sa este păstrată în casa memorială care îi poartă numele, din comuna de munte Cîmpuri, din județul Vrancea, unde s-a născut şi a murit.

Unul dintre cele mai reprezentative personaje ale ţinutului Putna este Ion Roată, ţăran fruntaş din comuna Cîmpuri, care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a avut un rol hotărâtor în înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

Moş Ion Roată s-a născut în anul 1806, în satul Gura Văii, comuna Câmpuri şi împreună cu soţia sa a avut patru copii, două fete şi doi băieţi.

El a făcut parte ca deputat din divanurile ad-hoc care aveau să se pronunţe asupra Unirii Moldovei cu Muntenia.

În procesele – verbale ale şedinţelor Divanului ad – hoc al Moldovei sunt amintite voturile lui Ioan Roată. Un număr de 15 deputaţi clăcaşi, în frunte cu Ioan Roată, au întocmit şi supus Adunării ad - hoc, la 26 octombrie 1857, o jalbă în care erau arătate suferinţele şi dorinţele clăcaşilor moldoveni, care a fost respinsă în urma discuţiilor din ziua de 19 decembrie 1857.

Ioan Roată s-a numărat printre sprijinitorii amendamentului lui Costache Negri, relativ la împroprietărirea ţăranilor prin acordarea unei indemnizaţii stăpânilor de moşii”, se arată în documentele Muzeului Vrancea.

Despre Ion Roată a scris însuşi povestitorul Ion Creangă, după şedinţele din 1857, din divanul Moldova.

„Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad – hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.

Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe Ion Roată.

Pe 5 februarie 1859 se întâlneşte la Foşani cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

În documentele istorice se reţine că Adunarea ad-hoc a Moldovei şi-a deschis lucrările într-o duminică de septembrie a anului 1857, Ioan Roată, îmbrăcat în straiele sale populare fiind invitat alături de ceilalţi deputaţi ţărani la un ceai de către ambasadorul reginei Victoria a Marii Britanii, Henry Bulwer, înalt comisar al puterilor europene.

La ceai cu trimisul reginei Marii Britanii

"Voi sunteţi adevăraţii reprezentanţi ai naţiunii române, voi reprezentaţi viitorul”, le-a spus Bulwer la recepţie, aşa cum precizează Nina Elena Plopeanu în lucrarea „Personalităţi vrâncene de ieri şi azi”.

Moş Ioan Roată era un ţăran analfabet, care nu ştia deloc carte. În mod oficial, ca deputat el semna cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar în mod particular semnătura sa era conform procedurile: prin punerea degetului înmuiat în cerneală. Este demn de semnalat faptul că contrar a ceea ce se întâmplă astăzi în Parlamentul României, deputatul de atunci Ioan Roată a participat la toate cele 31 de şedinţe ale divanului.

Antiunioniştii din judeţul Putna, în special vornicul Iordache Pruncu, care era administratorul districtului Putna, s-a arătat extrem de deranjat de activitatea deputatului Ioan Roată. Din această cauză, Moş Ioan Roată a fost atent monitorizat iar pe 15 februarie s-a ordonat arestarea sa la Iaşi, unde se afla la acea dată.

Arestat pentru ideile sale unioniste

A fost eliberat două zile mai târziu, cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului. Într-un discurs din Parlament la 1860, Mihail Kogălniceanu, fost deputat de Putna şi de asemenea artizan al Unirii Principatelor Române spunea despre Moş Ioan Roată:

„Voi cita pi Ioan Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna. Acest nenorocit a fost adus la laşi, supus cercetărei, pe urmă închis în grosul prefecturei, redus în sfîrşit la sapa de lemn. Cînd, după îndoita alegere, domnitorul a trecut prin Focşani spre a lua frînele guvernului din Ţara Românească, inălţimea sa a binevroit a primi pre Ioan Roată şi a asculta durerele sale. Înălţimea sa, spre onoarea sa eternă, a vărsat asupra unei inimi sîngerinde cuvinte mingîietoare, l-a îndemnat să se liniştească şi i-a dat doi pumni de galbeni. Atunce Roată cu lacrimi mulţămi domnitorului pentru dar, însă l-a intrebat: dară onoarea mea cine mi-a da-o? - Vei spune, i-a răspuns Înălţimea sa, că ai vorbit cu vodă, vei spune că domnul României te-a îmbrăţişat. Nimene nu va mai pute să mai zică că eşti dezonorat. Şi domnul convenţional a îmbrăţoşat pre tăranul Ioan Roată”, spunea M. Kogălniceanu.

„Topograf” pentru ţăranii din Cîmpuri

După Unirea Principatelor, Ioan Roată a revenit în atenţia comunităţii din Cîmpuri, în 1964, în timpul legilor agrare fiind ales de către consătenii săi din să facă împroprietărirea . Prin legea agrară, ţăranii erau eliberaţi de sarcinile feudale, iar monopolurile feudale erau desfiinţate, în schimbul unei răscumpărări, plătibile în 15 ani.

„Pentru că inginerii topografi erau foarte puţini, iar la Câmpuri nu a fost trimis un împuternicit care să aplice Legea rurală, ţăranii de aici l-au rugat pe Ioan Roată să facă el această împărţire a pământurilor. Foştii clăcaşi din celelalte sate ale Plasei Zăbrăuţi au procedat în acelaşi mod şi l-au angajat pe Ioan Roată pentru măsurătoarea loturilor noilor împroprietăriţi. De comun acord cu consiliile comunale, beneficiarii lucrării i-au oferit drept plată fostului deputat câte 3 lei de falce. Ioan Roată a făcut o împărţire justă, fără să lezeze interesele vreuneia din părţi”, povesteşte în „Cronica Vrancei” profesorul de istorie Mihai Adafini.

Decorat de Carol I

Ion Roată a fost decorat în 1878, de către Mihail Kogălniceanu , ministru de Externe, cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoţitor semnat de Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuţiei pe care înţeleptul ţăran din Câmpurile a avut-o la Înfăptuirea Principatelor Unite''.

Era doar o distincţie simbolică, pentru că în realitate Ioan Roată se zbătea într-o sărăcie lucie.

A murit în sărăcie, aşa cum s-a născut

Doi ani mai târziu, în noaptea de 19 spre 20 februarie 1882, avea să se stingă din viaţă. El a fost purtat pe braţe şi înmormântat în cimitirul bisericii din Gura Văii.

„A murit sărac, ca mai toți luptătorii, dar a lăsat în urma sa o nouă bogăție, numele său, un adevărat blazon de nobleţe, intrat în istorie şi în legendă”, Vasile T. Iorga, notează profesorul Vasile T. Iorga.

Cu prilejul sărbătoririi Centenarului Unirii Principatelor, la 1959, locuitorii comunei Cîmpuri, au transferat casa din satul Gura Văii în satul de reşedinţă şi au transformat-o în Casă Memorială.

„Păşind in incinta casei, vizitatorii fac cunoştinţă cu un interior vechi de casă ţărănească de pe vremurile Când clăcaşii din Câmpuri slugăreau pe pământurile boierului Dan Asanache şi ale altora. Masa mică, patul, blidarul, soba etc. amintesc viaţa de mizerie a ţăranilor în trecut. În cea de-a doua cameră, sunt înfătişate diferite documente, fotografii şi texte care oglindesc aspecte din activitatea lui Moş Ion Roată ca deputat al ţărănimii în Divanul ad - hac. Jalba ţăranilor, al cărei prim semnatar a fost Ion Roată şi celelalte documente sunt pagini dureroase, în care se arată suferinţele de veacuri ale ţărănimii clăcaşe, care se zbătea în ghearele celei mai crunte şi mai nemiloase exploatări”, se arată într-o descriere a lui Victor Nămoloşanu.