Nancy Wake, poreclită în germană "Șoricelul alb", este una dintre cele mai faimoase spioane din istorie și cea mai decorată eroină a celui de-al Doilea Război Mondial. A fost membră a Special Operations Executive (SOE), o figură cheie a rezistenței franceze și persoana cea mai căutată de Gestapo.

Nancy Wake, poreclită de germani „Șoricelul alb” FOTO Graydynamics

Născută în Noua Zeelandă în 1912, Nancy Wake a crescut în Australia, unde s-a mutat cu familia pe când avea mai puțin de doi ani, însă la 16 ani, când mătușa ei i-a făcut cadou 200 de dolari, a decis să căltorească în Europa. În 1932 s-a stabilit la Paris, unde a lucrat ca jurnalist, iar în 1939 s-a căsătorit cu un industriaș bogat. Cu toate că trăia o viață extravagantă, odată cu începerea războiului a decis să se implice, scrie Graydynamics .

Pe când se afla în Europa, în anii 1930, a fost martoră la ascensiunea naziștilor și la modul în care evreii erau torturați și bătuți pe străzi de către Gestapo. Wake a afirmat mai târziu că aceste incidente au inspirat-o să lucreze și să lupte împotriva naziștilor.

5 milioane de dolari „pe capul Șoricelului alb”

În timpul invaziei germane a Franței din 1940, Wake și soțul ei s-au alăturat mișcării de rezistență și au ajutat mii de refugiați evrei și militari aliați, lucrând ca și curier, pentru a-i ajuta să scape din Franța în Spania. De asemenea, ea l-a ajutat pe ofițerul Ian Garrow să transporte personalul militar britanic din Franța înapoi în Marea Britanie. În 1943, după ce Gestapo a observat activitățile ei, Wake a devenit numărul unu în topul celor mai căutate persoane de către Gestapo, oferind o recompensă de 5 milioane de dolari "pe capul Șoricelului Alb". Faptul că Gestapo-ul se apropia tot mai mult, a făcut-o pe Wake să fugă din țară și să se mute în Spania și apoi în Marea Britanie. În 1944, a aflat că soțul ei a fost torturat și executat de Gestapo din cauza faptului că a refuzat să o denunțe.

În Anglia, ea s-a alăturat Special Operations Executive (SOE), organizația britanică din Al Doilea Război Mondial care a luptat împotriva Puterilor Axei în Europa ocupată.

Executivul operațiunilor speciale

Imediat după ce a ajuns în Anglia, în iunie 1943, a decis să fie spioană și i-a convins pe agenții speciali să o antreneze în războiul de gherilă. Wake, cu numele de cod "Hélène", a lucrat în cadrul secției franceze a SOE și, după ce a terminat pregătirea, a fost parașutată în Franța în aprilie 1944 pentru a ajuta Rezistența înainte și după Ziua Z.

Acum spion, Nancy Wake, organiza parașutări de arme și echipamente și se afla în Maquis, armata de rezistență de gherilă din Franța. În urma istoriei sale de succes pe teren, Șoricelul Alb, a devenit șefa administrativă a aproape 7.000 de luptători; ea coordona parașutările secrete de arme și provizii pe timp de noapte.

Sub numele de cod "Vrăjitoarea" și sub pseudonimul "Madame Andrée", spioana a participat, de asemenea, la sabotarea instalațiilor germane, menținând în același timp comunicarea radio cu sediul SOE. De fapt, potrivit Arhivelor Naționale din Australia, atunci când codurile radio au fost pierdute, ea "a pedalat 500 de kilometri în 72 de ore pentru a asigura și organiza coduri de înlocuire". Este demn de remarcat faptul că, înainte ca SOE să atace o fabrică de arme germană, când un agent de securitate era pe punctul de a da alarma, Wake l-a ucis pe bărbat cu mâinile goale.

Cea mai medaliată spioană

Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, spioana Nancy Wake s-a întors la casa ei din Marsilia și a realizat că aceasta fusese rechiziționată de Gestapo. La 17 iulie 1945, a fost decorată cu Medalia George (GM) din partea Regatului Unit pentru că a salvat mii de vieți, în special ale membrilor Maquis în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1949, spioana s-a întors în Australia și mai târziu în Marea Britanie, unde s-a căsătorit cu ofițerul RAF John Forward.

În 1957, cuplul s-a stabilit în Port MacQuarie. La 6 decembrie 2001, Wake a decis să se mute în Anglia, iar trei ani mai târziu, la 22 februarie 2004, a fost decorată cu titlul de Companion al Ordinului Australiei. În aprilie 2006, a primit, de asemenea, insigna de aur RSA, cea mai înaltă distincție a Serviciului Regal din Noua Zeelandă. Wake a mai fost decorată cu Medalia Libertății din partea SUA; Légion d'honneur , Croix de Guerre, Steaua Franței și a Germaniei și Medaille de la Resistance din partea Franței; Steaua 1939-45 și Medalia George din partea Regatului Unit.