În vocabularul universal, expresia „Sfinte Sisoe“ este sinonimă cu uimirea din cale-afară. Dar „Sfântul Sisoe“ nu este o licenţă literară. El chiar a existat, iar locul său în spiritualitate este bine stabilit datorită vieţii sale care a minunat credincioşii.

Sfântul Sisoe, prăznuit în fiecare an pe 6 iulie FOTO Adevărul

Mărinimia sa dădea oamenilor şansa de îndreptare, căci Sfântul Sisoe credea cu tărie că greşeala poate fi reparată nu prin certare aspră şi pocăinţă îndelungată, ci printr-o căinţă sinceră dată de iertarea păcatelor celui căzut.

Avea puterea de a vindeca bolnavii

Sfântul Sisoe a fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie), iar după săvârşirea acestuia din viaţă, s-a retras în locurile care aveau nevoie de învăţătura sa. A vieţuit 72 ani, neîncetând să creadă în puterea credinţei sale. Trecerea sa la cele sfinte oferă o lecţie despre împăcarea de sine, după o viaţă trăită în îndreptarea şi ajutorarea semenilor. Se spune că însăşi ceata lui Dumnezeu, cu Iisus Hristos în frunte, a venit să-l treacă pe Sfântul Sisoe în rândul celor drepţi. Fericirea care s-a citit pe chipul cuviosului, luminat „ca un soare“, a uimit învăţăceii care îl înconjurau.

Sfântul Sisoe cel Mare a primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele şi a învia morţii. Cuviosul Sisoe postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.

Peste 70 de ani a trăit în rugăciune

Despre acest sfânt există o sumedenie de scrieri religioase, referitoare cu precădere la minunile săvârşite de acesta. Chiar şi marele scriitor George Topârceanu a îmbrăcat în haine artistice „Minunile Sfântului Sisoe”. Se ştie că a vieţuit în deşert, în Egipt, sub ascultarea sihastrului Hor, fiind un urmaş de nădejde al învăţăturilor Sfântului Antonie cel Mare. A devenit pustnic, îmbinând rugăciunea cu munca. Se spune chiar că smerenia şi rugăciunile l-au făcut să semene cu îngerii în viaţă.

Pentru viaţa sa curată, Cuviosul Sisoe a fost învrednicit cu darul săvârşirii de minuni, înviind morţi şi gonind relele. Vreme de peste 70 de ani a trăit în post şi rugăciune. Treceau zile în şir uitând că nu s-a atins de mâncare. A plecat din această lume în anul 429 şi despre moartea lui a rămas o legendă. Se povesteşte că, presimţind că i se apropie sfârşitul, înconjurat fiind de ucenici, Sfântul Sisoe i-a văzut adunându-se la căpătâiul său pe Sfântul Antonie, pe apostoli, profeţi şi îngeri. La final, a venit Însuşi Dumnezeu, care le-a spus celorlalţi: „Duceţi vasul ales al pustiului!”.

Rugăciune pentru vindecare grabnică

"Locuitor al pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.

Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.

Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.

Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit. Amin!"