Prorocul Daniel, care este cinstit pe 17 decembrie, a trăit cu 460 de ani înainte de Hristos, conform Creștin Ortodox.

Sfântul Daniel FOTO Creștin Ortodox

Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi.

Cum era înțelept, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul sau, împreună cu cei trei tineri. Refuză să se hrănească din bucățele împăratului și îi descoperă acestuia că printr-o altă hrană (doar semințe și apă) pot fi mai frumoși la chip decât cei ce se hrăneau din masă împăratului.

Tot el a tâlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrăjitor de la palatul acestuia nu a reușit să le explice.

Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncați într-un cuptor încins. Datorită credinței lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Motivul pentru care nu a fost aruncat și Daniel a fost acela că el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, căci era nume de Dumnezeu.

Refuză să se închine idolilor și este aruncat într-o groapa cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieși nevătămat. În urmă acestei minuni, împăratul Darie a scris la toate popoarele: "Pacea voastră să se înmulțească. De mine s-a dat această porunca în tot pământul împărăției mele, că fiecare să se cutremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în veci și împărăția Lui nu se va strică și stăpânirea Lui îndelung stăpânește, sprijinește și izbăvește. Apoi face semne și minuni în cer și pe pământ, căci a izbăvit pe Daniel din gurile leilor".

Mai târziu va fi aruncat pentru a două oară într-o groapă cu lei din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de această dată va ieși nevătămat.

Când împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în țară lor de origine, Daniel nu s-a mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost trimiși în exil.

Daniel și cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar aflăm că la Învierea lui Hristos, au înviat și aceștia și s-au arătat multora.

Sfinții Părinți au rânduit că pomenirea lor să fie făcută cu șapte zile înainte de nașterea Mântuitorului , pe motiv că aceștia erau din seminția Iudeii.