Nu este nimic spectaculos la un bărbat care merge pe bicicletă pe o stradă aglomerată. Dar ce s-ar întâmpla dacă ochii lui ar fi acoperiți cu cocoloașe de aluat, tampoane groase de bumbac și mai multe straturi de tifon - și dacă ar avea mai multe straturi de bandaje înfășurate strâns în jurul capului în așa fel încât să-i rămână expuse doar nările?

Kuda Bux, care s-a născut în Kașmir în 1905, a fost celebru pentru că a realizat această ispravă ciclistă pe străzile din Anglia și Europa în anii 1930 și 1940 - lucru pe care susținea că a reușit să îl facă pentru că putea „vedea fără ochi”, notează BBC.

El își intitula spectacolele de magie „omul cu ochi cu raze X” și părea să efectueze o gamă uluitoare de activități - inclusiv citirea unor pasaje din cărți și înfiletarea unui cui - în timp ce își acoperea ochii în stilul său caracteristic.

Bux a fascinat generații întregi cu abilitățile sale aparent supraomenești. Se pare că a inspirat povestirea lui Roald Dahl din 1977, „The Wonderful Story of Henry Sugar” („Minunata poveste a lui Henry Sugar”), care a fost adaptată acum într-un film cu titlu omonim de Wes Anderson.

Bux, al cărui nume original era Khudah Bukhsh, s-a născut într-o familie bogată. Într-un interviu acordat în 1952 de Dahl pentru Argosy Magazine, acesta a vorbit despre faptul că a fost fascinat de magie după un spectacol oferit de un prestidigitator indian care purta numele de Profesor Moor.

Două zile mai târziu, a fugit de acasă și l-a urmat pe Moor la Lahore pentru a lucra ca asistent al acestuia, la vârsta de 13 ani. În anii următori, avea să călătorească prin Burma (Myanmar), Ceylon (Sri Lanka) și Bombay (Mumbai), învățând trucuri și abilități de la magicieni ambulanți, yoghini și artiști de teatru.

De asemenea, și-a schimbat numele în Professor KB Duke și apoi în Kuda Bux, scrie autorul John Zubrzycki în cartea sa „Empire of Enchantment: The Story of Indian Magic”.

În mai 1935, s-a îmbarcat în Anglia, unde exista un apetit pentru magicieni din lumea orientală.

„India era văzută ca fiind «țara magiei», o percepție care a apărut din scrierile călătorilor, misionarilor, comercianților și istoricilor, care au vizitat India și au scris despre întâlnirile lor fascinante, dar adesea înfrumusețate, cu magicieni de stradă sau de curte”, spune Zubrzycki pentru BBC.

Mulți magicieni indieni au profitat de fascinația Occidentului pentru numerele de magie de peste ocean, iar Bux a fost unul dintre ei. Chiar dacă se îmbrăca ca un englez, el își lega abilitățile magice de misticismul oriental.

Scriind despre Bux în revista de magie The Linking Ring, istoricul John Booth îl descrie ca fiind „acel bărbat misterios din subcontinentul indian care mergea pe bicicletă legat la ochi în Paris" și care avea «aerul unui mistic»”.

În Anglia, Bux a devenit rapid celebru cu ceea ce el numea numărul său de viziune cu raze X, atrăgând atenția scepticilor care l-au supus la „teste” pentru a verifica autenticitatea abilităților sale.

În iulie 1935, Harry Price - celebrul „vânător de fantome” britanic - și o echipă de medici au testat afirmațiile lui Bux privind vederea cu raze X. „Price a venit pregătit cu bandaje chirurgicale, bandă adezivă, tampoane de vată și o mască specială de legat, compusă din două bucăți de bumbac negre între care se afla un strat de vată”, notează Zubrzycki în cartea sa.

După ce Bux a reușit să citească dintr-o carte cu bandajul pus, un medic i-a refăcut bandajul. Bux a reușit în continuare să citească un bilet scris de mână care a fost așezat pe o masă în spatele său.

În septembrie 1935, Bux a fost supus unui alt test, din nou de către Price, iar acest lucru a sfârșit prin a-l face și mai cunoscut în Anglia și în mare parte din Europa.

În zona rurală din Surrey, Bux a realizat isprava sa de mers prin foc - prima dată când a fost realizată în Anglia - în prezența unor medici, psihologi și jurnaliști. Observatorii au fost însărcinați să testeze fiecare aspect al actului, inclusiv picioarele lui Bux înainte și după mers, pentru a depista orice fel de trucuri care ar putea fi la mijloc.

A fost săpată o groapă și umplută cu bușteni de lemn, cărbuni, parafină și ziare, care au fost incendiate. Câteva ore mai târziu, Bux a traversat focarul incandescent nu o dată, ci de patru ori. „Nu a existat nici măcar o suspiciune de bășică” pe picioarele sale, a notat Price în cartea sa, „Confesiunile unui vânător de fantome”.

Nouă zile mai târziu, și în prezența mai multor observatori, Bux a traversat de două ori un focar suficient de fierbinte pentru a topi oțelul. Dar și de această dată picioarele lui Bux au rămas nevătămate, ceea ce l-a determinat pe Price să formuleze ipoteza că „exista o relație obscură între forțele fizice și cele mentale care îl ajută să fie imun la rănire”, scrie Zubrzycki.

În interviul cu Dahl, Bux ar fi afirmat că a supraviețuit plimbărilor prin foc „concentrându-se în așa măsură încât nu văd nimic altceva decât focul, iar focul fiind rece”.

El a susținut că acest „simț interior al vederii” l-a ajutat și să realizeze isprăvile sale de „vedere cu raze X” și că și-a perfecționat acest simț prin „concentrarea minții conștiente” prin exerciții pe care un yoghin l-a învățat când era adolescent.

Aceștia presupuneau să privească fix punctul negru al flăcării unei lumânări până când „totul în jurul său dispărea” și putea vizualiza pe deplin chipul persoanei pe care o iubea cel mai mult - fratele său.

După ce a exersat exercițiul cu lumânarea în fiecare seară timp de ani de zile, Bux și-a dat seama la vârsta de 24 de ani că, dacă închide ochii și se concentrează intens asupra unui lucru, „pot vedea vag, vag, vag, conturul obiectului pe care îl privesc”

La vârsta de 28 de ani, putea citi o carte legat la ochi, susținea el.

Afirmațiile lui Bux nu au rămas necontestate. Unii dintre cei care au studiat așa-zisul său act cu raze X au ajuns la concluzia că el își privea pe părțile laterale ale nasului, spune Caitlyn Renee Miller, care a scris o lucrare despre Bux. Dar acest lucru nu a interferat cu popularitatea sa.

Mii de oameni se înghesuiau să-i urmărească spectacolele, în timp ce presa l-a etichetat drept „minunea secolului” și „a opta minune a lumii”, notează magicianul Bill Larsen într-un articol din revista de magie Genii.

Bux a apărut în primul episod televizat al emisiunii Ripley's Believe It Or Not și a avut chiar propria emisiune TV: Kuda Bux, mistic hindus.

Atât de convingător era numărul lui Bux încât i-a făcut pe oameni să creadă că el chiar putea „vedea fără să vadă”. Booth a scris despre cum una dintre afirmațiile lui Bux, care a fost repetată pe scară largă de presă, a dus la neliniște în rândul a trei interprete care urmau să cânte la unul dintre spectacolele lui Bux.

Bux a susținut că se exersase să privească prin pereți de cărămidă, ceea ce le-a determinat pe femei să ceară cabinete departe de Bux.

„Între noi și Kuda Bux există un singur zid de cărămidă”, s-au plâns ele.

În cele din urmă, a părăsit Londra și s-a mutat în SUA, unde a continuat să facă spectaole, inclusiv la celebrul Magic Castle, un club din Hollywood.

Bux a murit în 1981 în Los Angeles, California. Și-a petrecut ultimele zile jucând cărți la Magic Castle cu magicieni care - notează Booth - susțineau că îl puteau învinge pe Bux doar dacă acesta nu-și punea legătura de la ochi.