Iisus Hristos și Ioan Botezătorul sunt printre cele mai importante personaje ale Noului Testament. Din punct de vedere științific au existat îndoieli privind existența lor. Cu toate acestea, noile cercetări pe baza vechilor texte tind să confirme că au fost personaje istorice reale.

Cum arăta IIsus cu adevărat FOTO MailOnline

Pe data de 7 ianurie creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Ioan Botezătorul, considerat înainte-mergătorul lui Iisus Hristos , cel care prin predicile și stilul său de viață asemănător sihaștrilor a pregătit afirmarea lui Hristos și a predicilor sale. Ioan Botezătorul este cel care, simbolic, a oficiat și botezul lui Iisus Hristos în apele Iordanului, ca un moment esențial al creștinismului în care se revelează pentru prima dată natura întreită a lui Dumnezeu, în ipostaza de Fiul, Tatăl și Sfântul Duh. Dacă pentru creștini existența lui Iisus și a lui Ioan Botezătorul este o certitudine, pentru mulți oameni de știință prezența lor istorică reală a fost pusă sub semnul incertitudinii. Sunt oameni de știință care sunt convinși că cele două personaje fundamentale ale Noului Testament sunt ficțiune pură. Există însă și dovezi, conform cercetărilor făcute pe textele antice, care indică faptul că atât Iisus cât și Ioan Botezătorul au fost personaje istorice reale, cu un impact social, religios și istoric incredibil.

„Era în acele vremuri un om înţelept numit Iisus”

Tot ceea ce știm despre Iisus Hristos se află în Noul Testament, o compilație a unor cărți/cronici religioase scrise de patru autori diferiți, Luca, Marcu, Matei, Ioan, numiţi cei patru evanghelişti. Aceştia descriu, cu diferenţe minore, viaţa lui Iisus Hristos, din postura de martori oculari. Majoritatea specialiștilor indică faptul că Evangheliile sunt scrise între 70 și 86 d.HR. Sunt însă și specialiști în istorie biblică care plasează prima evanghelie după anul 60 d Hr. Contestatarii existenței lui Iisus ca personaj istoric real spun că Iisus este atestat doar în scripturi și că evangheliile sunt de fapt scrieri târzii în care a fost inventat acest personaj. Sunt însă și specialiști care arată că Iisus mai este menționat și în alte izvoare istorice cât se poate de reale și apropiate de perioada în care a trăit.

Se presupune că Iisus s-a născut în anul 4 îHr și că ar fi murit în jurul anului 30 d Hr. Unul dintre cele mai apropiate izvoare istorice sunt scrierile lui Iosif Flavius, un autor antic de limbă latină, dar cu origine evreiască. Acesta a pomenit în lucrarea sa „Antichități iudaice” despre Iisus Hristos. „Era în acele vremuri un om înţelept numit Iisus. Este drept să-l numim om, pentru că era un izvor de lucruri minunate, un învăţător atât de bun încât oameni primeau adevărul cu plăcere. A atras de partea lui pe mulţi evrei, dar şi pe mulţi dintre cei numiţi gentiles. El era Hristos şi atunci când Pilat, la sugestia celor puternici din rândul nostru, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care l-au iubit de prima dată nu l-au abandonat, aşa că le-a apărut lor în viaţă, a treia zi, aşa cum profeţiii au proorocit. Aşa că tribul numit al creştinilor, după dânsul, trăieşte şi astăzi”, scria Iosif Flavius.

Pe lângă Iosif Flavius, despre existența lui Iisus au scris și alți autori latini. De exemplu, Tacitus îl menționează în „Anale”, în anul 115 d hr. „Cristus, de unde vine şi numele creştinilor, a fost condamnat la crucificare în timpul domniei lui Tiberius, fiind trimis la moarte de către procuratorul Pontius Pilat”, arăta Tacitus. Mai apoi Pliniu cel Tânăr, în anul 112 d Hr, îl menționează într-o scrisoare către Traian. „Creştinii se întâlnesc în anumite zile orânduite, înainte de ivirea zorilor şi cântă imnuri lui Hristos, ca unui zeu, şi se leagă cu jurământ solemn, să nu facă fapte rele, fraude, adulter, să mintă sau să nege adevărul”, arată acesta. Inclusiv Suetonius scrie că împăratul Claudius alungase o comunitate de evrei din Roma fiindcă făceau probleme instigați de învățăturile lui Hristos. Despre IIsus fac referire și papirusurile descoperite în anul 1940 la Marea Moartă. Aceste documente au fost contemporane cu Iisus, fiind scrise între 150 î.Hr și 70 d.Hr. În aceste papirusuri se vorbește despre „învățătorul binelui și al vieții întru bine”. Pentru cei mai mulți, Iisus a fost un personaj real. Pentru cei religioși, fiul lui Dumnezeu, iar pentru ceilalți, un mare filosof antic și un important personaj religios care efectiv a schimbat lumea.

Ioan Botezătorul, crescut de secta esenienilor

Ioan Botezătorul, vărul lui Iisus Hristos, este poate cel mai legat teologic de acesta. Ioan Botezătorul, sărbătorit de creștinii ortodocși pe 7 ianuarie, este cel care l-a botezat pe Iisus și i-a pregătit calea pentru întreaga sa activitate religioasă. Ca și în cazul lui Iisus, au existat în mediul științific îndoieli privind existența sa pe scena istoriei. Și în acest caz există mărturii clare. Cea mai importantă vine tot de la Iosif Flavius. Acesta scrie despre conflictul lui Irod cu Ioan Botezătorul , dar și despre ce se credea că s-a întâmplat după uciderea celui din urmă.

„O parte a evreilor au crezut că distrugerea armatei lui Irod a fost o pedeapsă a lui Dumnezeu. O pedeapsă pentru ceea ce i-a făcut Irod lui Ioan, zis Botezătorul. Irod l-a ucis, deși erau un om bun și îi învăța pe evrei să fie virtuoși, drepți atât unul față de celălalt dar și pioși în fața lui Dumnezeu. Așa că-i chema la botez(....)Acum când mulțimi mari veneau să-l asculte, mișcate de cuvintele lui, Irod s-a temut de influența pe care o avea și de o eventuală răscoală”, scria Iosif Flavius. Sunt specialiștii care îi leagă practicile și filosofia religioasă de practicile esenienilor. Aceștia erau o sectă religioasă cunoscută mai ales datorită descoperirilor pergamentelor de la Marea Moartă, din peșterile de la Qumran. Despre esenieni au scris autori antici, precum Filon din Alexandria, Iosif Flavius și Plinius cel Bătrân. Aceștia și-ar fi avut originile în secolul al II lea î.Hr, în vremea macabeilor, acei patrioți evrei care luptau împotriva dominației seleucide asupra Iudeei. Esenienii îl așteptau pe Mesia, un rege și lider religios în același timp, care să-i elibereze de sub dominația străină și să întemeieze o împărăție a lui Dumnezeu.

Erau adepții unui set de valori umane clare, printre care iubirea de semeni, pocăință în fața lui Dumnezeu, blândețe și supunere. Esenienii promovau și un mod de viață ascent, izolat și predicarea doctrinei lor în fața maselor. Tocmai de aceea se crede tot mai mult că Ioan Botezătorul a fost crescut și educat de esenieni, în zona Mării Moarte, înainte de a fi lăsat să plece în lume și să predice. În plus, esenienii obișnuiau să primească și să educe în comunitatea lor, copii din familii sacerdotale evreiești. Cum era și cazul lui Ioan Botezătorul. Atât Iisus cât și Ioan Botezătorul erau diferiți, din punct de vedere al aspectului fizic, de ceea ce prezintă iconografia creștină. Specialiștii spun că aceștia aveau caracteristicile fizice ale populațiilor care locuiau în Gallileia acelor vremuri. Adică, Iisus, așa cum se precizează în lucrarea „Cum arăta Iisus Hristos”, apărută în 2018, arăta ca mulți galileeni, cu o înălțime de aproximativ 1.66 metri, pielea măslinie, părul negru și ochii negri sau de culoare căprui. Părul era posibil cârlionțat și purta barbă. Ioan Botezătorul avea un aspect, probabil, asemănător unui ieremit, cu barbă lungă și păr lăsat să crească. Culoarea pielii era tot măslinie iar părul negru.