În Evul Mediu, până la marile expediţii şi descoperiri geografice, Africa sub-sahariană era practic necunoscută Europei. În schimb, reprezenta o adevărată comoară pentru zona arabă mai ales din nordul Africii. La sud de Sahara, pe coastele de vest ale Africii, triburile din Mali considerate drept foarte curajoase şi războinice de către cronicarul arab Abu Hamid al-Gharnati, reuşesc să cucerească marele regat al Ghanei, dar şi mare parte a zonelor aurifere dominate de triburile din Coasta de Fildeş, Guineea şi Senegal. În secolul al XIII-lea, Mali devenea un mare imperiu african care domina toate triburile din împrejurimi. Totodată, prin Mali treceau, pentru export către zona arabă, nord-africană şi nu numai, tone întregi de aur.

De altfel, Mali devine încă din secolul al XII-lea cel mai mare furnizor de aur către zona Asiei şi Europei, prin statele nord-africane. Din secolul al XI-lea d Hr, Mali devine stat musulman şi este condus de un musa, adică de un rege. Acesta trăia după legile musulmane, avea un harem şi domina cu autoritatea sa războinică întreg ţinutul. Regii din Mali vămuiau şi tot cuprul şi sarea care trecea pe teritoriul lor către regiunile nord-sahariene, reuşind să adune averi impresionante. Au reuşit, totodată, să dezvolte cultura şi civilizaţia africană, atât prin şcoli, dar şi prin construcţii grandioase, cu o arhitectură inedită, folosind materiale simple. O descriere impresionată a statului Mali este oferită de Al-Umari, un secretar al cancelariei din Cairo, în secolul al XIV-lea. Acesta arată şi organizarea armatei din Mali cu mulţi călăreţi şi arcaşi, cu o structură bine definită. Războinicii din Mali erau consideraţi de temut, reuşind să cucerească toate statele din împrejurimi.

Cel mai mare şi mai bogat rege al Imperiului Mali a fost Mansa Musa. Acesta s-a născut la începutul secolului al XIV-lea şi, conform cronicarului arab Ibn-Khaldun, era stră-strănepotul lui Sundiata Keita, fondatorul imperiului Mali. Bunicul şi tatăl acestuia nu au avut însă întâietate la tron, fiind fii mai mici ai suveranului. Mansa Musa s-a numit, de fapt, Mansa Keita şi a ajuns rege printr-un concurs de împrejurări. Mai precis, regele din Mali, Abubakari Keita II, a plecat într-o expediţie, cu toată suita şi soţiile sale pentru a explora Oceanul Atlantic, într-o încercare de a-i găsi limitele. L-a numit locţiitor pe nepotul său, Mansa Keita. Abubakari nu s-a mai întors, iar Mansa a rămas rege, adoptând titulatura de Mansa Musa.

”Regele de dinaintea mea nu credea că este imposibil ca să se ajungă la capătul oceanului. Şi-a dorit cu orice preţ să încerce asta. Aşa că a echipat 200 de bărci, pline cu oameni, aur, apă şi mâncare. I-a ordonat şefului bărcilor să nu se întoarcă până nu ajung la capătul oceanului”, şi-ar fi amintit Mansa Musa în scrierile unui alt cronicar arab.

Cert este că Mansa Musa a fost unul dintre cei mai străluciţi regi din Mali. A ridicat palate, moschei, şcoli, chiar şi o universitate. În timpul domniei lui Mansa Musa, în Mali se aflau peste 400 de oraşe cu centre comerciale mari. De asemenea, armata lui Musa era impresionantă, de peste 60.000 de războinici, spun unele surse. De altfel, Mansa Musa a fost şi un mare cuceritor, spunându-se că a cucerit peste 24 de oraşe şi state mai mici. În timpul lui Musa, Imperiul din Mali se întindea de pe coastele Oceanului Atlantic până departe către centrul Africii, înglobând statele de astăzi ale Mauritaniei, Nigerului, Ghanei, Senegalului, Burkinei Faso, Guinnei, Gambiei sau Coastei de Fildeş. Inclusiv marele centru aurifer şi urbanistic de la Timbutku. 

Averea lui Mansa Musa era impresionantă. Era un adevărat rege al aurului, considerat astăzi cel mai bogat om din istorie. ”Ca lider, Mansa Musa avea acces nelimitat la cea mai valoroasă resursă a lumii medievale, aurul”, spune pentru BBC, Kathleen Bickford Berzock, specialist în artă africană la Block Museum of Art de la Northwestern University. Mansa Musa avea atâtea resurse preţioase pe mână, precum fildeşul, aurul sau cuprul, încât este greu de estimat cât de bogat era de fapt. În orice caz, a reuşit să uluiască lumea după un pelerinaj la Mecca. Mansa Musa era un musulman credincios şi a plecat către aceste centru al lumii musulmane aşa cum se cuvenea unui suveran din Mali.

Avea o suită de peste 60.000 de oameni, cu soldaţi, servitori, funcţionari. Uriaşa caravană de cămile era asistată de peste 12.000 de sclavi care mânau turme impresionante de oi şi capre pentru a alimenta tot echipajul suveranului. Era efectiv un întreg oraş în mişcare. Musa era îmbrăcat în aur. Până şi sclavii purtau haine din mătase persană şi aur. Era o privelişte uluitoare pentru toţi cei care au reuşit să vadă suita regelui Musa deplasându-se din oraş în oraş.Nu mai puţin de 100 de cămile cărau cantităţi impresionante de aur pur. Trecerea lui Musa prin Cairo a distrus economia oraşului pentru 10 ani. Regele din Mali a aruncat efectiv cu aur pe străzi, făcând ca preţul metalului preţios să se prăbuşească în capitala Egiptului. Musa a făcut o impresie aşa de vie, mai ales localnicilor săraci, încât şi după două decenii se vorbea despre pelerinajul lui Musa. De altfel, Mansa Musa a împărţit peste tot averi impresionante, prăbuşind economia Orientului Mijlociu.