Pe 26 septembrie, o serie de explozii de adâncime au zguduit conductele de gaze naturale Nord Stream și Nord Stream 2, aflate pe fundul Mării Baltice, în apropiere de insula daneză Bornholm.

Trei dintre cele patru conducte subacvatice ale proiectelor Nord Stream, care au fost construite pentru a transporta direct gaz natural din Rusia către clienții din Europa de Vest, au fost avariate, deși nu erau în funcțiune în momentul deflagrației. Aproape șase luni mai târziu, mai multe țări continuă propriile investigații asupra sabotajului, dar misterul cine a vizat conductele rămâne nerezolvat. Informațiile recente, sugerează că anchetatorii ar putea fi pe urmele sabotorilor.

Investigatorii au descoperit că un iaht închiriat în Germania s-a apropiat de zona din Marea Baltică unde au avut loc exploziile care au distrus o parte din gazoductele Nord Stream. Acum, toată atenția se îndreaptă spre Andromeda și cei șase pasageri misterioși pe care acest velier îi avea la bord, relatează The Wall Street Journal.

Micul port de agrement de la marginea acestui oraș din nordul Germaniei este un loc popular de vară pentru marinarii de agrement. Informațiile germane consideră că acesta a fost și punctul de plecare pentru sabotarea gazoductelor Nord Stream, un atac asupra infrastructurii energetice civile a Europei fără precedent de la al Doilea Război Mondial.

Andromeda, piesă cheie a puzzle-ului

Pe 6 septembrie, un grup mic a pornit de la Rostock la bordul unui iaht închiriat, Andromeda, un velier de 15 metri lungime cu un singur catarg, aparent într-o croazieră în jurul porturilor din Marea Baltică. În două săptămâni, grupul a adus înapoi barca și a dispărut. Andromeda a devenit o piesă cheie a puzzle-ului pe care anchetatorii internaționali încearcă să o rezolve.

Banii plătiți pentru închirierea vasului au fost virați din contul unei companii înregistrate în Polonia, dar care ar avea patroni ucraineni. Cel puțin șase dintre persoanele suspectate că făceau parte din echipa de sabotori s-au urcat la bordul vasului în portul Hohe Düne din Rostock, care este de obicei folosit de turiști înstăriți și organizează competiții internaționale de yachting. Din Rostock, velierul Andromeda a ajuns în Yachthafen Hafendorf din Wiek, pe insula Rügen, un port mult mai discret și unde noaptea nu funcționează camerele de supraveghere.

Aici ar fi locul unde sabotorii ar fi încărcat pe ascuns vasul cu explozibili pe care i-au adus aici într-o dubiță albă, susțin investigatorii. Tot în acest port izolat s-ar fi alăturat echipajului velierului și alți sabotori. După Wiek, Andromeda s-a deplasat în portul danez mai aglomerat din Christiansø. Pe această insulă se află cea mai estică localitate din Danemarca. Căpitanul de port de pe insulă a spus că nu a observat nimic deosebit în zilele în care Andromeda a andocat acolo.

Investigatorii trebuie acum să descopere dacă cei șase suspecți și velierul pe care l-au folosit ar fi putut să tranporte o cantitate atât de mare de explozibili și ar fi avut echipamentul și expertiza necesară pentru a distruge gazoductele sau dacă nu cumva ei făceau parte dintr-o operațiune mult mai amplă. „Cunosc zeci de scafandri profesioniști care ar putea să îndeplinească misiunea”, a spus Achim Schlöffel, un scafandru de mare adâncime care conduce o școală de scafandrii și ajută companiile să își protejeze vasele și instalațiile subacvatice de sabotori.

Schlöffel este de părere că o echipă de șase scafandrii cu experiență ar fi putut să pună bombele la adâncimea de 80 de metri dacă a avut la dispoziție mai multe zile. Jens Wenzel Kristoffersen, un comandant al forțelor navale daneze, a respins ideea lui Schlöffel, spunând că nu este decât „un scenariu de James Bond”. Kristoffersen este de acord că scafandrii bine antrenați pot să ajungă la adâncimi atât de mari, însă ca să rămână acolo pentru o perioadă mai lungă în timp ce manevrează explozibili ar avea nevoie să fie antrenați în operațiunile subacvatice de demolare la care numai o unitate militară profesionistă ar avea acces.

Este implicat și un petrolier grecesc?

Luna trecută, ziarul finlandez Verkkouutiset a publicat un articol bazat pe datele de urmărire maritimă; la fel ca avioanele, majoritatea navelor comerciale din întreaga lume poartă transpondere care permit companiilor mamă, asiguratorilor de transport maritim sau agențiilor de aplicare a legii să le urmărească locația.

Datele au vizat nava Minerva Julie, un tanker pentru transportarea produselor chimice și petroliere cu o lungime de 183 de metri, sub pavilion grecesc, care a plecat din portul Rotterdam din Marea Nordului la 2 septembrie. Aceasta a navigat în Marea Baltică, la nord de insula daneză Bornholm, iar trei zile mai târziu a încetat să se mai deplaseze spre Est.

În săptămâna următoare, arată datele de urmărire, nava a plutit în derivă, cu motoarele ba pornite, ba oprite, în imediata apropiere a locului unde, la două săptămâni după aceea, au avut loc exploziile.

Potrivit postului danez de televiziune TV 2, nava s-a deplasat de mai multe ori la mai puțin de 500 de metri de locul respectiv și a trecut pe deasupra conductelor de mai mult de 29 de ori.

Nava și-a continuat apoi drumul spre Est, oprindu-se la Tallinn, capitala Estoniei, pe 14 septembrie, iar mai târziu a navigat spre Sankt-Petersburg, în Rusia.

Experți în domeniul maritim au declarat că nu este ceva neobișnuit ca o navă să se oprească în mijlocul călătoriei și să plutească în derivă într-o anumită locație, pentru o anumită perioadă de timp, de exemplu, în așteptarea unor noi ordine de navigație din partea proprietarilor corporativi.

Compania a emis o declarație ca răspuns la solicitările anterioare ale presei, confirmând că nava a plutit în derivă, în locația indicată de datele maritime, și spunând că aceasta aștepta ordine de călătorie.

De asemenea, TV 2 a semnalat un reportaj anterior al jurnalistului rus Aleksandr Nevzorov, care a afirmat că unul din coproprietarii Minerva Marine s-a întâlnit în trecut cu înalți oficiali ruși, inclusiv cu președintele Vladimir Putin. Iar oficiali ucraineni au afirmat că această companie a transportat cărbune și petrol rusesc, încălcând sancțiunile Uniunii Europene.

Rusia a negat că s-ar afla în spatele exploziilor.

Nu există niciun indiciu al vreunei legături între nava Minerva Julia și iahtul Andromeda.

Times of London, în aceeași zi în care anchetatorii germani au confirmat percheziția de pe Andromeda, a arătat cu degetul spre o „figură influentă” care a finanțat operațiunea de sabotaj, „care a implicat un iaht, scafandri de elită, pașapoarte false și procurarea de materiale explozive disponibile doar pentru industria gazului și a petrolului cu o licență specifică și cu costuri mari”.

„Dacă te uiți la aceste detalii, cum ar fi faptul că au plecat acolo cu un iaht mic, în condițiile lunii septembrie, în acea zonă, totul sună puțin cam... aventuros”, a declarat Julian Pawlak, cercetător asociat la Institutul german pentru apărare și studii strategice din Hamburg.

Pawlak a citat, de asemenea, rapoarte anterioare ale unor oficiali europeni, potrivit cărora ar fi fost nevoie de câteva sute de kilograme de explozibil pentru a provoca daunele observate la conducte.

„Sună ca și cum ar fi fost un grup profesionist, cu acte de profesioniști și toate cele, și totuși se pare că nu sunt atât de profesioniști”, a spus el. „Ei lasă astfel de dovezi oarbe pe masă?”.

Ce nu se leagă?

Este surprinzător că niciunul dintre cei care au arătat cu degetul spre Ucraina pentru exploziile care au deteriorat gazoductele „Nord Stream” pe 26 septembrie 2022 nu s-a gândit să analizeze aspectele tehnice. La urma urmei, lucrurile și capacitățile tehnice sunt cele care determină succesul sau eșecul în organizarea și implementarea unei operațiuni fără precedent, care nu are analogie în istoria sistemelor de conducte subacvatice.

Ce este o conductă de gaz, cum este așezată și de ce este necesar pentru a o distruge? Țeava este realizată din oțel special de înaltă rezistență, diametrul exterior este de 1220 mm, grosimea peretelui este de până la 41 mm. Țeava se betonează cu o „cămașă” din minereu de fier zdrobit și compactat amestecat cu ciment, de 110 mm grosime. Nu stă doar așa pe fundul mării. Pentru a o fixa permanent și a preveni plutirea conductei de gaz subacvatice, aceasta este acoperită cu un strat de pietre.

Prin urmare, nu există acces direct la conducta în sine și, ținând cont de faptul că „North Stream-1” este în funcțiune de mai bine de zece ani, aceasta înseamnă că curenții de fund au aplicat suplimentar nisip și nămol pe piatră, compactându-l. Acest lucru este important pentru a înțelege că câteva zeci de kilograme de explozibili, care (ipotetic) ar putea fi livrate de un grup de sabotori pe cont propriu, nu puteau arunca în aer conducta.

Greu de deteriorat

Amploarea deteriorării conductei după explozie poate fi imaginată din raportul oficial al companiei operator: „Lungimea tronsonului de conductă distrus în urma sabotajului este de aproximativ 250 de metri... cratere artificiale cu o adâncime de 3 până la 5 metri au fost descoperite pe fundul mării la o distanță de aproximativ 248 m unul de celălalt. Secțiunea conductei dintre cratere este complet distrusă, raza de împrăștiere a fragmentelor de conductă este de cel puțin 250 m.” Să ne imaginăm forța exploziei, când resturile zboară la 250 m sub apă, într-un mediu dens. Stațiile seismice din Danemarca și Suedia au înregistrat un cutremur de fund cu o magnitudine de 2,3 pe scara Richter. Există diferite estimări ale cantității de explozibili, dar cel puțin este de ordinul a câteva sute de kilograme per conductă, explică Mihailo Gonciar președinte al Centrului de Studii Globale „Strategia XXI”, pentru Zerkalo Nedeli.

Toate acestea înseamnă că o navă civilă, dar echipată corespunzător, cu o macara la bord pentru coborârea și ridicarea încărcăturii, cu un echipaj special instruit, echipat cu cel puțin un dispozitiv telecomandat cu un manipulator pentru efectuarea lucrărilor tehnice subacvatice, trebuia să se fi implicat în vederea efectuării lucrărilor pregătitoare relevante. Ceva din categoria navelor multifuncționale de urgență și salvare de același tip care au servit la construcția „Nord Stream-2” („Bahtemir”, „Spasatel Karev”) sau a unei nave de dimensiuni mari. Și este imposibil să efectuezi un complex de lucrări pregătitoare într-o singură coborâre la fund în doar o oră și chiar în trei locuri.

Deși Marea Baltică nu este Marea Neagră cu o adâncime de peste doi kilometri, nu este nici Marea Azov cu cei 14 metri ai săi. Adâncimea de 80-100 de metri a conductelor de gaz PP-1 și PP-2 înseamnă că nu era posibil să se lucreze cu echipamente ușoare de scufundare. În plus, temperatura apei în zona de jos este de aproximativ +5ºС. Mai mult, detonarea explozivilor la adâncime necesită un detonator special, astfel încât mecanismul său de detonare să poată fi configurat într-un mod adecvat, să reziste la presiunea inferioară pentru un anumit timp și să funcționeze corect atunci când este primit semnalul de detonare.

Specialiștii cu experiență în lucrări tehnice subacvatice speciale susțin că, cel mai probabil, în timpul lucrărilor pregătitoare a fost folosită fie o mini ambarcațiune subacvatică, fie cel puțin un vehicul subacvatic adecvat, controlat de la distanță. Toate aceste echipamente nu sunt produse în serie, sunt scumpe, nu se vând în supermarketuri, precum și explozibilii impermeabili și detonatoarele. Achiziționarea unui astfel de echipament sau închirierea acestuia de la cineva de către un „grup de entuziaști ai scufundărilor” nu ar fi trecut neobservată de numeroșii ochi și urechi ale serviciilor de informații și contrainformații occidentale și ruse, spun specialiștii.