Potrivit celei mai cotate estimări, pentru apărarea flancului de Est al Europei, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, este nevoie de cel puțin 300.000 de soldați, arată Corriere dela Serra, citată de Rador. Nu întâmplător este numărul-cheie cuprins în planurile de „răspuns rapid”, elaborate de NATO încă din 2014, imediat după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia și apoi revizuite ca reacție la războiul din Ucraina declanșat de Vladimir Putin.

În ultimele zile, comandantul adjunct al forțelor armate poloneze, generalul Karol Dimanowski, a declarat public că multe mii de soldați de la „Response Force” se află deja în Polonia. Ar fi în jur de 100.000. Deocamdată, nu există anunţuri oficiale, dar, potrivit zvonurilor, încă 200.000 de militari vor fi mobilizaţi până în iunie. Şi în acest caz, majoritatea trupelor și vehiculelor ar fi dislocate la granița de est, chiar dacă nu știm exact unde. În schema aprobată în 2022, la Summitul de la Madrid, primul nucleu de 100.000 de unități ar trebui să fie pregătit să intre în acțiune în termen de 10 zile; celelalte 200.000, în 10-30 de zile. Cu toate acestea, timpul este din ce în ce mai scurt, datorită exercițiilor continue pe teren, în special în Polonia.

NATO a început consolidarea „frontului de est” în 2017, odată cu înființarea a patru batalioane în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. În termeni concreți, înseamnă a avea pe front 500 până la 1.000 de soldați bine antrenați, echipați cu cele mai sofisticate arme. În 2022, șefii de stat și de guvern ai celor 30 de țări membre de atunci (azi sunt 32 cu Finlanda și Suedia) au completat coloana vertebrală prin adăugarea a patru batalioane în Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria.

Fiecare dintre aceste opt huburi este încredințat coordonării unuia dintre marile state. Italia are un rol de lider în Bulgaria, cu contribuția soldaților proveniți din Albania, Grecia, Muntenegru, Macedonia de Nord, Turcia și Statele Unite. Forțele armate italiene contribuie și la garnizoanele NATO din Ungaria și Letonia.

Desigur, la aceste forțe trebuie adăugate cele ale armatelor locale. Cea mai mare este armata poloneză: 120.000 de efective militare, care devin 150.000, dacă calculăm cei 30.000 de soldați din „Forța de Apărare Teritorială”.

În ultimele săptămâni, generalii Alianței Nord-Atlantice au consolidat sistemele de supraveghere și apărare aeriană, echipamentele pentru a dejuca sabotajele cibernetice, subacvatice sau satelitare.

Contribuția americanilor rămâne fundamentală în toate sectoarele. Statele Unite au început de mult timp să-și diminueze prezența militară în Europa. În 2021, erau 63.835 de soldați americani, de șapte ori mai puțini decât cei 430.000 din anii 1950. Astăzi, sunt în jur de 100.000: din ce în ce mai mulți în Polonia (12.000), în România (4.000) și în Țările Baltice. SUA contribuie la operațiunile NATO, dar acționează și autonom. Tot în Polonia, în 2022, au instalat Comandamentul Corpului al V-lea de Armată, care are sarcina de a coordona forțele de luptă pe flancul cel mai expus amenințărilor lui Putin.

Există și un ultim capitol, de coșmar: pericolul unui atac atomic. Arsenalul rusesc este impresionant. Concret, se estimează că Putin poate dispune de aproximativ 2.000 de dispozitive nucleare tactice, adică bombe devastatoare, chiar dacă au o rază de acțiune de câțiva kilometri și, prin urmare, care pot fi utilizate în războaie convenționale, precum cel din Ucraina.

Sursa: CORRIERE DELLA SERA / Rador Radio România / Traducerea: Oana Avram

Distribuie Distribuie Comentarii