Cetatea medievală a Orăștiei și-a redeschis porțile turiștilor, cu o nouă înfățișare, după trei ani în care s-a aflat în șantier. Fortificația ridicată de sași în urmă cu opt secole redevine centrul uneia dintre cele mai atractive zone turistice din România.

Cetatea medievală a Orăștiei (video) a intrat în șantier de restaurare în toamna anului 2021, iar după trei ani de la începerea lucrărilor a fost redeschisă publicului în luna septembrie, pentru a marca împlinirea a 800 de ani de atestare documentară a municipiului Orăștie din județul Hunedoara.

„Lucrările la Cetatea Orăștiei sunt în mare parte finalizate. Ea poate fi vizitată, însă din primăvara anului viitor vor fi și ghizi, iar unele spații vor fi mobilate. De asemenea, se lucrează la amenajarea clădirii noului muzeu al civilizației dacice, care va funcționa în clădirea învecinată ei, de secol XIX, a fostului spital al orașului“, spune Ovidiu Bălan, primarul Orăștiei.

Cetatea medievală a fost clădită în urmă cu opt secole, când aici au venit primii coloniști sași.

Revitalizată după decenii de neglijare

Așezarea a fost o veche reşedinţă a unor greavi (lideri ai comunităţii săseşti). Unii istorici susțin că ar fi fost ridicată pe ruinele unei așezări mai vechi sau că în acest loc ar fi existat o cetate dacică, localitatea aflându-se pe drumul care lega Valea Mureșului de ținutul cetăților dacice.

O rotondă veche de un mileniu, acum ruinată, și două biserici vechi sunt cuprinse între zidurile și turnurile ei puternice.

„Orăștia, unul dintre cele șapte orașe principale săsești din Ardeal, a fost colonizată pe la mijlocul secolului al XII-lea cu sași. Era localitatea cea mai de vest a așa-numitului Fundus regius (n.r. – ținutul crăiesc), teritoriu atât de privilegiat pentru cei nou-veniți. Orașul, neavând un zid de apărare, o cetate propriu-zisă, cum se obișnuia la aceste localități în feudalitate, avea o biserică fortificată, prevăzută cu ziduri și cu o curte largă, care putea folosi ca refugiu populației, în caz de primejdie“, arăta istoricul Octavian Floca.

De-a lungul timpului, fortificația Orăștiei a trecut prin numeroase asedii, incendii, cutremure și refaceri care i-au afectat înfățișarea originală. Tătarii au jefuit-o la mijlocul secolului al XIII-lea, turcii au devastat-o și ei la începutul secolului al XV-lea și au incendiat-o din nou la mijlocul secolului al XVII-lea.

Șanțurile sale de apărare, pline în trecut cu apă, au dispărut, iar în jurul ei, din secolul al XIX-lea s-au ridicat clădirile istorice ale Orăștiei.

Municipiul s-a extins în anii de comunism, iar în jurul fortăreței medievale s-au ridicat câteva blocuri de locuit și clădiri industriale, care au contribuit și ele la transformarea ei.

„Dacă nu treceţi ca vântul prin Orăştie, vă puteţi opri să vedeţi aglomerarea de statui. Bine acoperită de tot felul de clădiri, care mai de care mai declasabile din punct de vedere arhitectonic, veţi găsi probabil şi ceea ce a mai rămas din vechea cetate a ultimului burg, de vest, al Universităţii săseşti. După ce a fost, în cel mai agresiv mod cu putinţă, agresat de urbaniştii din vremea lui Ceauşescu (distrugeri de componente, ecranare cu blocuri), restaurările de după 1990 nu s-au învrednicit decât de o acţiune zisă estetizantă, care nu a fost urmarea vreunui serios studiu de arhitectură şi istorie militară“, informa istoricul Adrian Andrei Rusu, într-un articol publicat pe medievistica.ro.

Rotonda de 1.000 de ani și biserica lui Ioan de Hunedoara

După ce a fost neglijată timp de mai multe decenii, astfel că nu mai prezenta un interes deosebit pentru vizitatorii orașului, cetatea restaurată din Orăștie își reia, treptat, rolul de centru turistic al orașului vechi de opt secole.

În incinta ei, două vechi biserici, reformată și evanghelică, și ruinele unei rotonde, o capelă ridicată în urmă cu aproape 1.000 de ani din piatră şi mortar, recunoscută ca fiind una dintre cele mai vechi astfel de monumente din România.

Rotonda din Orăștie a fost cercetată de arheologi la începutul anilor 1990, iar în prezent vizitatorii pot vedea fundaţia şi o parte din zidurile ei. Biserica reformată din Orăștie a fost la origine biserică romano-catolică, ctitorită în secolul al XV-lea. Ioan de Hunedoara ar fi dispus ridicarea unui turn de unde putea fi supravegheată Valea Mureşului şi ţinuturile de la vest, spre Munţii Retezat:

„Turnul bisericii, ridicat inițial din ordinul lui Ioan de Hunedoara în amintirea luptei de la Sântimbru (1442), avea înălțimea de 27 de stânjeni (n.r. – aproape 50 de metri) și din care pe vreme senină se putea vedea conturul orașului Alba Iulia“, arăta istoricul Anton E. Dorner.

Biserica evanghelică din Orăștie, aflată și ea în cetatea medievală Orăștie, a fost construită în urmă cu două secole. Turnul bisericii evanghelice și cel al bisericii reformate au fost construite din rămășițele turnului vechii biserici a lui Ioan de Hunedoara, care s-a prăbușit în urma unui cutremur. Clopotele au și ele două secole, iar orga bisericii evanghelice a fost adusă aici în anul 1902. Turiştii care doresc să admire panorama oraşului o pot face urcând în turnul vechii biserici.

În apropiere de cetatea medievală se află o mănăstire franciscană, înființată în secolul al XIII-lea. Și tot aici călătorii găsesc Centrul istoric din Orăștie, o piață largă înconjurată de clădiri vechi din secolul al XIX-lea, în mijlocul căreia a fost ridicată, în anii interbelici, catedrala ortodoxă din Orăștie, una dintre cele mai impozante biserici din vestul României.

Plecați în timpul războiului, reveniți pentru o viață bio

Cetatea medievală a Orăștiei este locul care amintește cel mai mult de istoria sașilor din aceste ținuturi. În zona Orăștiei, comunitatea s-a format în urmă cu aproape nouă secole. La începutul secolului al XII-lea, șapte localități făceau parte din Scaunul Orăștiei, toate învecinate municipiului.

În secolele XII-XIII, numărul satelor aflate în componența Scaunului Orăștiei a crescut, însă invaziile turcilor și ale tătarilor au dus la distrugerea unor foste așezări săsești. În cele care au supraviețuit timpului, comunitatea sașilor s-a redus, fiind dominată complet de localnicii români.

Înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, peste 1.000 de etnici germani mai trăiau în ținutul Orăștiei și în Deva, de două ori mai puțin decât în secolele precedente. În perioada 1940-1945, sute de tineri germani din Hunedoara s-au înrolat în trupele SS ale Germaniei naziste, iar mulţi dintre ei, trimişi în linia întâi a frontului, nu s-au mai întors.

După război, mii de germani au fost deportați în lagărele din Uniunea Sovietică, iar unii dintre ei au murit acolo. În deceniile următoare, mulți etnici germani născuți în România au părăsit țara. Unii au reușit să se stabilească în Occident în anii de comunism. Alții au plecat în Germania imediat după 1990. Unii dintre ei s-au întors, în ultimii ani, în Orăștie și în satele din vecinătatea municipiului, ca Romos (video) locurile natale ale familiilor lor.

„Pentru noi, aici este mult mai bine decât în Germania, unde locuiam la bloc într-un apartament de 80 de metri pătrați și plăteam chirie. Aici trăim într-o casă de aproape 300 de metri pătrați, plus o grădină. Mâncăm bio din grădina noastră, cartofi, roșii, ceapă, ardei și tot ce ne punem. Avem cămările pline, pivnița plină, așa că nu avea rost să stăm în Germania să cumpărăm tot“, relata germanul Johann Henning (video), revenit în România pentru a-și continua viața în satul său natal, Romos, învecinat Orăștiei.

Nod al drumurilor antice

Municipiul Orăștie are 17.000 de locuitori și se află pe Valea Mureșului, traversată de Autostrada A1 Deva-Sibiu, iar datorită apropierii de nodurile rutiere de la Orăștie și Simeria Veche, este una dintre localitățile accesibile amatorilor de călătorii. Din Orăștie, pornesc drumuri spre mai multe locuri atractive ale Hunedoarei.

Cel mai popular traseu leagă Valea Mureșului de ținutul cetăților dacice din Munții Șureanu. Șoseaua Orăștie-Sarmizegetusa Regia (Drumul Județean 705 A), în lungime de circa 40 de kilometri, începe din Orăștie și urcă pe Valea Grădiștii până în ținutul sălbatic al pădurilor care înconjoară fosta capitală a dacilor.

Multe aşezări dacice şi romane au fost descoperite de-a lungul timpului pe traseul spectaculos al drumului spre Sarmizegetusa Regia. Cele mai faimoase dintre ele sunt cetăţile de piatră Costeşti, Blidaru, Feţele Albe şi Sarmizegetusa Regia, însă alături de ele au fost scoase la iveală, întâmplător sau în urma cercetărilor arheologice, o mulţime de alte aşezări antice, civile, militare sau religioase.

Bogății ale naturii

Un alt traseu turistic care începe din Orăștie intră în munți pe valea râului Sibișel, pe un drum modernizat până în satul Sibișel (video) învecinat municipiului.

Călătorii lasă aici asfaltul în urmă și se strecoară pe un drum forestier de circa 15 kilometri care urcă spre cătunul Măgureni din Hunedoara (video) și apoi continuă spre Vârful Godeanu (1.656 de metri), aflat deasupra Sarmizegetusei Regia.

Spectacolul oferit de natură este atractiv, iar traseul pe valea Sibișelului a fost cuprins, de trei ani, în Via Transilvanica – o rută turistică de drumeţie lungă de 1.400 de kilometri, care pornește de la Putna, străbate Transilvania şi se încheie la Drobeta-Turnu Severin.

Din Orăștie, o altă rută populară trece peste râul Mureș și urcă pe Valea Geoagiului din Hunedoara. La mai puțin de 20 de kilometri de municipiu se află stațiunea Geoagiu Băi, complexul balnear cu izvoare termale ridicat pe ruinele anticei Germisara (video). În apropiere, pe un drum ce trece pe la poalele stațiunii se află cetatea dacică Ardeu, cucerită de romani la începutul secolului al II-lea.

Aici, călătorii intră în Munții Metaliferi, unde pot vizita spectaculoasele Chei ale Madei, dar și Cheile Ardeului, Cheile Băcâiei, Cheile Cibului şi Cheile Glodului, Peştera Cigmăului şi Peştera Geoagiu Băi, monumente ale naturii aflate și ele la 20-30 de kilometri de municipiu.