O echipă de oameni de ştiinţă susţine că a descoperit ''noi dovezi'' care dezvăluie modalitatea prin care stresul acut poate duce la albirea prematură a părului, informează Press Association.

Experimentele pe şoareci au arătat că niveluri extreme de stres determină sistemul nervos simpatic, responsabil pentru răspunsul rapid şi involuntar al organismului la situaţii periculoase sau stresante, să devină hiperactiv.

Acest lucru duce la epuizarea rapidă a oxigenului din celulele stem responsabile de culoarea părului, efectul fiind depigmentarea şi apariţia părului alb.

Echipa de cercetători susţine că descoperirile sale, publicate în revista Nature, contrazic teoriile precedente potrivit cărora încărunţirea asociată stresului este rezultatul atacurilor autoimune sau al hormonilor de stres precum cortizolul.

Potrivit dr. Ya-Chieh Hsu, profesor de biologie regenerativă la Universitatea Harvard din Massachusetts, Statele Unite, şi autor principal al studiului, aceste cercetări ''pun bazele înţelegerii mecanismului prin care stresul afectează alte ţesuturi şi organe din corp''.

Responsabile pentru culoarea părului sunt celule denumite melanocite, derivate din celulele stem melanocite (MeSCs).

Odată cu înaintarea în vârstă, rezervele de MeSCs se epuizează treptat, iar drept urmare părul alb ia locul părului pigmentat.

Deşi au existat studii anterioare care au asociat stresul cu încărunţirea prematură şi accelerată, mecanismul aferent nu este pe deplin înţeles.

Cercetători de la Harvard au studiat efectele provocate de durere la şoareci injectând o toxină denumită resiniferatoxină şi observând apoi că blana rozătoarelor s-a depigmentat în doar patru săptămâni.

Această constatare a impulsionat echipa de la Harvard să colaboreze cu cercetători din alte regiuni ale globului pentru a investiga mecanismul biologic care duce la schimbări drastice în culoarea blănii rozătoarelor.

Oamenii de ştiinţă au expus animalele mai multor tipuri de factori declanşatori de stres, printre care durere, restricţii şi stres psihologic, în timpul diferitelor faze ale creşterii părului.

Cercetarea a demonstrat că fiecare dintre aceşti factori de stres a provocat epuizarea MeSCs, ducând în cele din urmă la apariţia unor porţiuni de blană grizonată.

Mergând mai departe cu analiza, autorii au descoperit că stresul activează sistemul nervos simpatic, provocând eliberarea unui neurotransmiţător denumit noradrenalină.

Potrivit studiului, noradrenalina face ca în cele din urmă MeSCs să se ''îndepărteze'' de foliculii de păr, provocând depigmentarea.

Echipa de cercetători a căutat apoi genele a căror structură a fost modificată în cea mai mare măsură pe parcursul experimentelor cu factori de stres şi au ajuns la concluzia că responsabilă este gena care codează o proteină denumită CDK.

Când şoarecii au fost injectaţi cu o substanţă care oprea codarea CDK, cercetătorii au constatat că nu s-a mai produs depigmentarea blănii.

"Descoperirile arată că CDK participă la acest proces şi că ar putea, prin urmare, reprezenta un obiectiv terapeutic", a spus Thiago Mattar Cunha, cercetător afiliat Centrului de Cercetare a Bolilor Inflamatorii din Sao Paulo, Brazilia, unul dintre autorii studiului.

"Este precoce să ştim dacă, într-o zi, va deveni un obiectiv în practica medicală, dar merită explorată în continuare".

Cercetătorii spun că descoperirile lor nu oferă un tratament contra încărunţirii părului, ci oferă o idee despre modul în care stresul ar putea afecta numite părţi ale corpului.

"Înţelegând exact modul în care stresul afectează celulele stem responsabile de regenerarea pigmentară, am pus bazele pentru înţelegerea modului în care stresul afectează alte ţesuturi din diferite organe din corp", a spus Hsu.

"Înţelegerea modului în care ţesuturile noastre suferă modificări în situaţii de stres reprezintă un prim pas critic spre un eventual tratament care poate opri sau anula efectele nocive ale stresului".

"Mai avem încă multe lucruri de aflat pe acest subiect". AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii