Sperând să afle ce îi determină să-și petreacă o mare parte din timp online, cercetătorii au analizat peste un milion de postări de la peste 4.000 de utilizatori.
Utilizatorii Facebook și „învățarea recompensată”
Descoperirile arată un comportament al multor utilizatori similar cu „învățarea recompensată”. Acesta este un concept psihologic care spune că acțiunile pot fi determinate și întărite de recompense, aplicabil în mai multe domenii.
Astfel, utilizatorii care primesc mai multe aprecieri par a fi determiinați să posteze și mai frecvent, iar cei ce nu același feedback pozitiv postează mai puțin.
Pentru a fi mai siguri, cercetătorii au cerut oamenilor să posteze și să primească aprecieri ca feedback pe o platformă de tip Instagram. A devenit clar că oamenii au postat mai des atunci când au primit mai multe aprecieri.
Cercetătorii au concluzionat că rețelele sociale par să se bazeze pe principii similare cu cele ce determină șoarecii să-și maximizeze recompensele alimentare în testele de laborator.
Într-un astfel de experiment, șoarecii sunt puși într-o cutie în care li se administrează hrană după ce efectuează anumite acțiuni. Aceștia învață repede care acțiuni le aduc mai multe recompense.
Scopul cercetării asupra utilizatorilor este să găsească modalități de a combate dependența de rețelele sociale.
Revenirea la viața reală
„Aceste rezultate stabilesc că implicarea pe rețelele sociale respectă niște principii de bază, care traversează speciile, ale învățării recompensate”, spune coautorul David Amodio, profesor la Universitatea din New York și la Universitatea din Amsterdam, într-un comunicat.
„Descoperirile ne pot ajuta să înțelegem de ce rețelele sociale ajung să domine viața de zi cu zi pentru mulți oameni și ofere indicii despre modul în care poate fi abordată implicarea online disfuncțională.”
„Cercetarea noastră ne dă speranța că un comportament excesiv online poate fi corectat, astfel încât oamenii să revină la viața reală... Vom vedea ce „recompense” va trebui să acordăm în acest scop”, a subliniat dr. Björn Lindström, de la Universitatea din Amsterdam, coautor al studiului.
