CEPA: Ucraina se pregătește de luptă/Teama că tancurile s-ar putea bloca în noroi l-ar fi obligat pe Putin să amâne invazia
Teama că tancurile s-ar putea bloca în noroi l-ar fi obligat pe liderul rus, Vladimir Putin, să amâne invazia în Ucraina, cred oficialii americani, potrivit Daily Mail . Informația vine într-un context marcat de eforturi diplomatice intense pentru de-escaladare și evitarea unui conflict armat, cu discuții între Washington și Moscova care au început luni și continuă până la sfârșitul săptămânii.
Cât de tensionată este atmosfera dincolo de granița amenințată de concentrarea militară rusă concretizată în amplasarea a peste 100.000 de militari și echipament greu, reiese și dintr-o „fotografie” la zi făcută de CEPA în Ucraina.
Redăm, mai jos, materialul semnat de jurnalista Olga Tokariuk.
<< Când familiile ucrainene s-au adunat de Crăciun și de Anul Nou, cea mai mare dorință pentru 2022 a fost pacea. S-au ridicat pahare în aer și s-au rostit rugăciuni pentru soldații din prima linie care apără țara de agresiunea rusă, riscându-și și sacrificându-și viața.
În spatele zâmbetelor, a existat un sentiment de îngrijorare și incertitudine cu privire la ceea ce va aduce noul an pentru acești soldați și pentru Ucraina în ansamblu. Ianuarie începe cu 100.000 de soldați ruși adunați aproape de granițele Ucrainei. Retorica beligerantă a Kremlinului ne dă de înțeles că este pregătit de o nouă invazie dacă NATO refuză să-și reducă prezența în Ucraina și-n Europa Centrală și de Est, cerințe care, dacă vor îndeplinite, vor echivala cu cea mai mare reordonare a arhitecturii europene de securitate din acest secol.
Negocierile dintre SUA, NATO și Rusia au loc săptămâna aceasta. Cu o zi înainte de începerea lor, sute de oameni au protestat la Kiev, pe 9 ianuarie, îndemnând Occidentul să „spună nu lui Putin”. Ucrainenii au puțină încredere că se poate obține vreun progres la aceste discuții. Dar sunt siguri de două lucruri: în primul rând, că nu-și pot permite să renunțe la aspirațiile lor de aderare la UE și NATO și, în al doilea rând, că trebuie să fie pregătiți de o luptă cu Rusia.
Acceptarea condițiilor Rusiei ar însemna sfârșitul existenței Ucrainei ca stat suveran. Evenimentele actuale din Kazahstan și, mai devreme, din Belarus ne oferă o imagine a ceea ce s-ar fi putut întâmpla cu Ucraina dacă revoluția Euromaidan din 2014 ar fi eșuat și președintele pro-Kremlin Viktor Ianukovici ar fi rămas la putere, aducând Ucraina în alianțe economico-militare conduse de Rusia. Bielorușii și kazahii care s-au opus acestei degradări a suveranității au fost zdrobiți cu sprijinul rusesc fățiș sau ascuns. Este firesc să se pună o întrebare, și anume dacă Belarusul sau Kazahstanul vor mai putea să-și păstreze independența.
În 2014, Rusia a răspuns la victoria Ucrainei prin anexarea Crimeei și războiul din Donbas, care a ucis peste 14.000 de oameni. În ciuda acestui fapt, Ucraina și-a consolidat încet, dar constant instituțiile, a inițiat reforme, a luptat împotriva corupției și s-a apropiat de UE. Măsura în care s-a schimbat țara din 2014 nu este întotdeauna pe deplin înțeleasă în străinătate, dar pentru cei care locuiesc în Ucraina se vede limpede.
Ucraina s-a impus ferm ca o democrație, cu alegeri în mare parte libere și corecte, fiind supravegheate de OSCE, ai cărei observatori sunt interziși în Rusia. Scena politică este vibrantă și există o societate civilă solidă. Nu există un centru unic de luare a deciziilor, în ciuda majorității parlamentare a președintelui Volodimir Zelenski. Acest lucru duce uneori la lupte politice interne, dar ține la distanță și riscul de autoritarism.
A existat o schimbare fundamentală și în mentalitate. Sondajele arată că ucrainenii sunt tot mai convinși de beneficiile aderării la UE și NATO. În decembrie 2021, 67% au vrut să adere la UE, iar 59% au susținut aderarea Ucrainei la NATO ca un factor de descurajare în fața agresiunii ruse. Cifrele sunt cu atât mai izbitoare cu cât ucrainenii considerau până de curând Rusia ca fiind un prieten politic și cultural. Acum, integrarea euroatlantică nu este o chestiune de alegere pentru Ucraina, ci una de supraviețuire. Ucrainenii sunt ferm convinși că viitorul lor este ca parte a lumii occidentale, nu a lumii rusești.
Vladimir Putin realizează că nu există niciun politician ucrainean cu putere și popularitate semnificative care ar fi de acord cu cererile sale. Astfel, el speră să decidă viitorul Ucrainei împreună cu alte mari puteri, precum SUA, peste capetele politicienilor aleși ai țării. Scopul său este de-a le refuza ucrainenilor dreptul de-a alege și de a-și convinge interlocutorii occidentali că suveranitatea Ucrainei poate fi ignorată. Visează la o lume apusă, una în care marile puteri desenau linii roșii pe hărți, marcându-și sferele de influență, așa cum s-a întâmplat la Yalta în 1945.
Ucrainenii sunt conștienți de acest lucru și, totuși, Ucraina nu este prezentă la negocierile din această săptămână între Rusia, SUA și NATO. Se va alătura discuțiilor la nivelul OSCE abia pe 13 ianuarie și va purta discuții separate cu NATO.
Frica Ucrainei că destinul său ar putea fi decis în absența ei, în ciuda declarațiilor liniștitoare ale aliaților, este palpabilă. Și există într-un fel și conștientizarea faptului că nimeni nu-i va sări în ajutor, ucrainenii vor trebui să lupte singuri.
O nouă lege privind apărarea teritorială a intrat în vigoare la 1 ianuarie. Aceasta impune crearea de unități locale de voluntari, cu scopul în mare parte nedeclarat de-a organiza rezistența în spatele liniilor rusești în cazul în care Kremlinul ar încerca să pună mâna pe o bucată mai mare de teritoriu ucrainean. Numărul lor total va fi de până la 90.000, în plus față de cei 250.000 de membri din trupele regulate ale forțelor armate ucrainene.
Am vorbit cu comandantul uneia dintre unitățile de apărare teritorială ale Kievului, căpitanul Iuri Kostenko, când am participat la exercițiile militare organizate la sfârșitul lunii decembrie. Mi-a spus că a existat o creștere uriașă a cererilor voluntariat în unitățile de apărare teritorială de când au apărut știrile despre cea mai recentă consolidare a Rusiei la granițele Ucrainei.
„Cei mai buni și mai străluciți oameni, majoritatea cu o diplomă universitară, ne contactează”, a spus el. „Mulți voluntari sunt femei, printre care și vârstnice: dar limita de vârstă pentru apărare teritorială, în privința recrutării, este de 60 de ani. Le spunem despre alte oportunități de înrolare.”
Participanții la exercițiile unității proveneau din toate păturile sociale. Băieți foarte tineri, liceeni la debutul agresiunii ruse împotriva Ucrainei în 2014 și care au crescut într-o țară aflată în război și sunt acum gata să o apere. Am întâlnit o mamă a trei copii, angajată a unei companii internaționale, care a spus că ar prefera să lucreze în grădină decât să poarte o armă, dar că amenințările rusești anterioare din primăvara anului trecut au determinat-o, împreună cu soțul și cu fiul, să se înscrie într-o unitate teritorială. Am întâlnit un fost ofițer militar ucrainean decorat, cu experiență în diferite misiuni internaționale, care acum învață forțele de apărare teritorială cum să-și protejeze orașele și satele în cazul unei invazii rusești.
„Rușii vor forța atât cât le vom permite. Prin urmare, scopul nostru, ca unități de apărare teritorială, este să-i facem să se gândească de două ori înainte de-a trece la fapte”, mi-a spus căpitanul Kostenko. „Rusia poate că are suficiente forțe pentru a captura teritoriul Ucrainei, dar cu siguranță nu va putea să-l țină.”
Acum există în Ucraina un sentiment de hotărâre cu un oarecare fatalism adăugat. Războiul cu Rusia continuă de opt ani, în timp ce potențialii prieteni europeni au rostit cuvinte calde, dar prea puțin ajutor. Ucrainenii cunosc Rusia lui Putin mai bine decât oricine și nu-și fac iluzii privind planurile Kremlinului. Însă se tem de trădarea occidentală, de faptul că, în absența lor, se va încheia un acord pentru a închide ușa aderării la UE și NATO și a-i arunca într-o cușcă a Moscovei.
Ucrainenii știu din experiență că liniștirea nu funcționează și că singura politică posibilă este una de descurajare. Ei speră că și Occidentul a învățat în sfârșit această lecție, dar sunt departe de a băga mâna în foc pentru asta. >>
