Explozia de la barajul Kakhovka din Ucraina de luna trecută a făcut ca mulți ucrainieni să se teamă că centrala nucleară Zaporojie ar putea fi următoarea. Temerile au crescut în ultima perioadă, atât Ucraina, cât și Rusia se acuză reciproc că planifică un atac asupra centralei, care se află sub controlul Rusiei din martie 2022.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) nu a găsit dovezi de explozibil implantat în inspecțiile recente, dar a mai precizat că încă nu i s-a acordat acces la toate părțile uriașei centrale.

Centrala nucleară de la Zaporojie este cea mai mare din Europa. Construcția centralei nucleare de la Zaporojie a început în 1981. Primele reactoare au devenit operaționale între 1984-1989 și un al șaselea în 1995. Reactoarele centralei Zaporojie au o tehnologie mai avansată decât cele cu grafit moderat de la Cernobîl și sunt similare celor cu apă sub presiune, utilizate în Statele Unite și Europa.

Centrala este cea mai mare din Europa, construită pe malul lacului de acumulare Kahovka, din care extrage apa pentru sistemele de răcire. Înainte de invazia rusă, jumătate din electricitatea Ucrainei era produsă de 15 reactoare din patru locații, din care jumătate fiind generată de Zaporojie.

În 2017, Ucraina a raportat că la centrala de la Zaporojie au existat puțin peste 2.200 de tone de combustibil uzat radioactiv. Centrala a fost cucerită la o săptămână de la începutul invaziei din Ucraina, în timpul luptelor a izbucnit la centrală un incendiu puternic.

Centrala a fost oprită în 2022 și deconectată complet de la rețeaua electrică. Cinci din reactoare au fost oprite la rece, iar al șaselea a fost menținut în oprire la cald la aproximativ 200 de grade Celsius, producând abur pentru centrală.

Combustibilul reactoarelor nucleare are nevoie de o răcire continuă și activă timp de multe luni după oprirea reactorului, din cauza căldurii care continuă să fie produsă de degradarea a sute de produse de fisiune diferite.

Cu cât combustibilul se află mai mult în interiorul unui reactor nuclear, cu atât devine mai radioactiv. De aceea, atunci când combustibilul este scos dintr-un reactor, acesta necesită încă o răcire continuă și activă de ani de zile.

Toată lumea își amintește tragedia de la Fukushima, Japonia, din 2011, atunci lumea a văzut ce se întâmplă când se oprește răcirea continuă a reactoarelor. Peste 70% din radioactivitatea totală a centralei electrice de la Fukushima a fost din iazurile de combustibil uzat.

În cartea sa clasică din 1981, Nuclear Radiation in Warfare, fizicianul laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Joseph Rotblat, a documentat cum radioactivitatea eliberată din iazurile de combustibil uzat poate fi chiar mai mare decât cea rezultată în ​​urma unei topiri a reactorului, a scris el.

Studiu lui Joseph Rotblat arată că un atac militar asupra unui reactor sau a unui iaz cu combustibil uzat ar putea elibera mai multă radioactivitate de lungă durată decât o armă nucleară.

Conform fizicianului Edwin Lyman, dacă răcirea reactorului Zaporojie ar fi întreruptă, ar putea dura o zi sau două până când combustibilul uzat ar începe să se supraîncălzească și să se degradeze.

Miezul reactorului de topire s-ar prăbuși apoi pe podeaua din interiorul vasului său primar de reținere din oțel și se va topi până la fundația clădirii. Cantități mari de gaze radioactive și aerosoli ar fi eliberate în mediu.

O deteriorare sau folosirea unei bombe la centrala nucleară de la Zaporojie ar putea duce la o eliberare de radiații la scara tragediei de la Cernobîl sau chiar mai mari, dacă ar fi implicate mai multe reactoare și iazuri de combustibil uzat.

Acest lucru s-ar putea răspândi apoi peste granițe și continente odată cu vântul, râurile și curenții și să coboare în puncte fierbinți în ploaie și zăpadă.

Zaporojie este într-o zonă aflată în plin conflict armat și ar putea ajunge să fie folosită de oricare dintre tabere ca armă radiologică sau „bombă murdară” cu un risc devastator pentru mediu.

Au existat deja mai multe momente când centralele nucleare din Ucraina au suferit întreruperi ale furnizării de energie electrică. În plus, alte instalații nucleare au fost lovite de rachete sau avariate de lovituri de artilerie.

Nu există în prezent nicio tehnologie generatoare de electricitate care să prezinte riscuri extreme comparabile cu cele produse de centralele nucleare. Riscurile pot fi unele cu consecințe globale și generaționale pe termen lung.